După ce discuţiile aprinse pe marginea menţionării lui Dumnezeu în legea fundamentală s-au mai potolit, actuala coaliţie de guvernare a venit cu o propunere de-a dreptul stupidă, şi anume intruducerea următorului articol: „Art.1.- (1¹) România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Casei Regale, al minorităţilor naţionale, al bisericii ortodoxe şi al celorlalte culte religioase recunoscute de lege.

Ce relevanţă are un astfel de articol în Constituţie?

Niciuna. Dacă până în prezent o asemenea formulare nu a fost prezentă în textul constituţional, România a fost mai greu de guvernat sau nu s-a modernizat? Iar pe viitor această formulare va face guvernarea mai uşoară, mai suplă şi mai corectă?

Cu ani în urmă, tot România nu recunoştea importanţa Casei Regale în modernizare, regele Mihai fiind ţinut de Ion Iliescu pe scara avionului. Care Românie recunoaşte acum ceea ce a hulit mai bine de jumătate de secol? La următoarea revizuire, dacă ne supărăm pe Majestatea Sa, iar nu vom recunoaşte importanţa Casei Regale. Asistăm din nou la modalitatea de a ne preface că istoria noastră a fost altfel decât în realitate printr-o declaraţia stupidă în textul constituţional, printr-un soi de ungere cu var a mizeriilor proprii. A schimbat cu ceva atitudinea românilor faţă de monarhie faptul că în Constituţie nu a fost pomenită? O va schimba de acum?

Cum era şi de aşteptat, Biserica greco-catolică a cerut să fie trecută şi ea în Constituţie. Gestul acesteia ne aduce aminte de conflictul cu BOR. Chiar aşa, ocuparea în mod abuziv de către BOR a lăcaşurilor de cult ale Bisericii greco-catolice intră la contribuţia adusă modernizării? Dar pactul făcut de către ierarhii BOR cu puterea comunistă intră tot la capitolul modernizare? Dar refuzul BOR de a-şi deconspira turnătorii, încălcând astfel legea, tot la modernizare intră?

Pornind de la această aberaţie propusă spre a fi introdusă în textul constituţional, consider că ar fi just ca România să recunoască rolul asociaţiilor de locatari, al ONG-ului lui Dogaru, al câinilor vagabonzi (care au impresionat-o pe Brigitte Bardot la Bucureşti), al Securităţii, al Armatei din perioada 21-22 decembrie 1989, al minerilor de pe 13-15 iunie, al tracomanilor, al clubului fetelor care beau apă plată cu lămânie ş.a.m.d la modernizarea ei.

Aşa vom avea o revizuire prin aglomerare, să se simtă  cu toţii importanţi. Că, vorba lui nea' Nae Caţavencu, cu toţii iubesc ţărişoara asta.