Momentele de sinceritate ale lui Băsescu nu ar trebui să ducă la iertarea, ci la demisia preşedintelui

Preşedintele, scos din minţi de îndrăzneala Parlamentului de a ancheta tranzacţia terenului din comuna Nana, judeţul Călăraşi, şi creditul acordat fiicei sale de CEC Bank.

Traian Băsescu, în culmea sincerităţii: "Eu nu spun că sunt un sfânt. Este controversat modul cum am primit apartamentul din Mihăileanu. Legal, dar controversat din punct de vedere moral. Acum, este controversa cu creditul fiicei mele. (...) Poate şi faptul că o cheamă Băsescu a contat când l-a luat."

De peste o lună de zile, Traian Băsescu se află într-o adevărată campanie mediatică. Aproape că nu mai trece zi fără ca preşedintele să ţină lecţii naţiunii de sub tricolorul de la Palatul Cotroceni sau fără ca Traian Băsescu să participe la vreo emisiune TV.

Şi tot de peste o lună de zile, preşedintele atacă la baionetă pe toată lumea. Atacă guvernul condus de Victor Ponta, îl atacă pe premier, atacă Avocatul Poporului, atacă aleşii locali. Îl atacă până şi pe Crin Antonescu, pe care la un moment dat părea că l-a reevaluat, manifestându-şi  susţinerea pentru acesta într-un eventual tur doi al alegerilor prezidenţiale.

Iar acuzaţiile aduse de preşedinte sunt dintre cele mai grave şi, mai întotdeauna, însoţite de argumente ad hominem. Preşedintele vorbeşte despre corupţie, despre furt, despre lovitură de stat şi îi face albie de porci pe cei pe care îi acuză că ar fi la originea respectivelor acţiuni.

Aproape că nici nu mai contează care este subiectul atacurilor. Că vorbeşte despre descentralizare, despre bugetul de stat, despre legea amnistierii sau despre modificările aduse la Codul penal, discursul lui Traian Băsescu este mereu presărat cu invective care mai de care mai puternice, iar ţintele atacurilor sale sunt "mincinoşi", "marionete" sau "şmenari".

Desigur, faptul că preşedintele este o fire profund conflictuală şi că nu ştie să facă politică altfel decât generând scandal şi crize sunt elemente binecunoscute după atâţia ani de mandat. Cele 7,4 milioane de români care au votat împotriva lui Traian Băsescu la referendumul din vara anului 2012 şi atenţionările venite din partea cancelariilor străine l-au făcut pe Traian Băsescu să îşi reconsidere pentru o perioadă atitudinea şi să fie mai puţin pus pe harţă. Dar, pe măsură ce timpul a trecut, preşedintele a început să ne demonstreze tot mai des adevărul zicalei ”lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba”.

Ceea ce însă l-a scos din minţi efectiv pe preşedinte a fost îndrăzneala Parlamentului de a ancheta tranzacţia terenului cumpărat de fiica sa, Ioana Băsescu, în comuna Nana, judeţul Călăraşi şi condiţiile în care aceasta a obţinut creditul de la CEC Bank care i-a permis respectiva achiziţie. De la momentul declanşării scandalului, Traian Băsescu a devenit tot mai agresiv, iar conflictuatlitatea ieşirilor sale s-a agravat după ce Senatul şi apoi plenul reunit al Camerelor au avizat comisiile de anchetă.

Preşedintele a încercat să facă tot ceea ce i-a stat în putinţă pentru a împiedica formarea acestor comisii. Mai întâi, a ameninţat că blochează proiectul descentralizării. Apoi, constatând că formalităţile Parlamentului merg mai departe, a ieşit la atac împotriva memorandumului încheiat de către guvernul Ponta cu Fondul Monetar Internaţional. Chiar dacă anterior semnase scrisoarea de intenţie în baza căreia a fost încheiat acordul stand-by, preşedintele a refuzat să îşi dea avizul pentru memorandul care fusese convenit în urma ultimei vizite de evaluare a Fondului, blocând astfel derularea firească a înţelegerii cu instituţia de la Washington.

Nici de această dată însă, Traian Băsescu nu a obţinut efectul scontat. Şi atunci a ameninţat că blochează bugetul pe 2014. La fel ca şi în cazul memorandumului, pentru preşedinte nu a contat că face un rău imens României şi cetăţenilor acestei ţări. A mers mai departe cu atacurile, generând instabilitate instituţională, blocând plata salariilor şi funcţionarea normală a instituţiiilor şi aruncând în aer credibiltiatea României pe pieţele financiare.

Numai că, şantajul preşedintelui nu a ţinut şi cele două comisii parlamentare şi-au început activitatea. Chiar în seara în care plenul reunit a votat constituirea comisiei comune de anchetă privind terenul de la Călăraşi, Traian Băsescu a ieşit să anunţe că în România se desfăşoară o lovitură de stat. Iar de la acel moment încoace, personal şi prin interpuşi, se străduie să convingă ambasadele că majoritatea USL a făcut harcea-parcea statul de drept, cu două proiecte de lege.

Iniţial, stratagema preşedintelui a mers şi o parte a opiniei publice interne, precum şi unele dintre cancelariile partenerilor externi ai României s-au alarmat. Pe măsură însă ce Parlamentul şi guvernul au început să explice ce şi cum cu respectivele proiecte, lui Traian Băsescu a început din nou să-I fugă pământul de sub picioare şi să îşi dea seama că dezinformările sale încep să fie date în vileag.

Urmarea? A apelat la ultimul mijloc pe care îl mai are la dispoziţie. La victimizare. Şi, ca să fie credibil, a încercat , în buna tradiţie a Partidului Comunist a cărui membru a fost, să-şi facă autocritica şi să obţină astfel iertarea românilor.

În cadrul unui interviu televizat acordat ziarului Adevărul, Traian Băsescu a afirmat: "Eu nu spun că sunt un sfânt. Este controversat modul cum am primit apartamentul din Mihăileanu. Legal, dar controversat din punct de vedere moral. Acum, este controversa cu creditul fiicei mele. În mod cert, este legal. Deci, nu vorbesc de pe poziţia unui sfânt, dar lucrurile au limite".

Ba mai mult, în legătură cu respectivul credit, preşedintele a recunoscut, chiar dacă doar cu jumătate de gură, că foarte probabil şi numele a contat în decizia CEC Bank de a-I acorda creditul fiicei sale. “Poate şi faptul că o cheamă Băsescu a contat când l-a luat", a spus Traian Băsescu, uitând însă să precizeze, în mod convenabil, că, în mod normal, nicio instituţie de credit bancar care se resepectă nu ar fi avizat pozitiv solicitarea de credit dacă ar fi fost să ţină seama de veniturile (declarate) ale Ioanei Băsescu.

Pentru că, dacă ar fi fost să meargă cu dezvăluirile până la capăt, ar fi însemnat să recunoască în fond că şi-a utilizat în mod ilegal influenţa asupra lui Gheţea şi a consiliului CEC pentru a obţine respectivul credit, ceea ce este o infracţiune, prevăzută de acelaşi Cod penal pe care preşedintele îl apără astăzi atât de înverşunat.

Chiar şi incomplete, adevărurile recunoscute de Traian Băsescu sunt extrem de grave şi, în mod normal, ele ar fi trebuit să conducă la demisie. Cum ar mai putea să stea la aceeaşi masă liderii lumii cu un personaj care este implicat în afaceri imobiliare dubioase? Lui Traian Băsescu nu îi pasă însă de asemenea considerente. Dacă nu i-a păsat când majoritatea covârşitoare a românilor care au votat la referendum i-au spus să plece de la Cotroceni, de ce ar face-o tocmai acum, doar pentru un ”flecuşteţ” precum imaginea României în lume?