Cazul Vosganian: altă interpretare

Recentul vot de respingere a încuviinţării începerii urmăririi penale în cazul lui Varujan Vosganian a inflamat pe toată lumea, de la preşedinte şi prim ministru la mass-media şi cetăţeni. Chiar şi Elena Udrea, din arest, s-a arătat extrem de nemulţumită de această interesantă ,,întorsătură” a lucrurilor. În ce mă priveşte, voi propune o interpretare nouă.

Trebuie subliniat de la început un lucru extrem de important, şi anume că Parlamentul nu se poate substitui puterii judecătoreşti. Fie că o persoană ni se pare a fi vinovată, fie că ni se pare nevinovată, parcursul normal al lucrurilor este că parchetul sau DNA anchetează iar apoi trimte dosarul spre judecare unei instanţe competente. Cu atât mai mult cu cât Vosganian susţine că este nevinovat şi că a luat o decizie politică, nu neapărat administrativă când era ministru, cu atât mai mult cu cât el susţine că nu e vorba de corupţie ori alte fărădelegi, era normal ca el să accepte urmărirea penală tocmai pentru a dovedi că este nevinovat.

            Un alt lucru interesant şi important în această speţă este comportamentul legislativului. Deşi este adevărat că nu se substituie puterii judecătoreşti, este la fel de adevărat că nu este subordonat DNA-ului sau altcuiva. Parlamentul este o instituţie democratică esenţială. Chiar şi în România, unde onoarea sa este extem de terfelită, trebuie să fim de acord că Parlamentul are tot dreptul să voteze ceea ce crede de cuviinţă atunci când i se cere opinia. În plus, votul a fost secret şi individual; chiar dacă au existat indicaţii sau ordine pe linie de partid, la vot, fiecare parlamentar a fost numai cu conştiinţa lui. A se blama Parlamentul în acest caz înseamnă a i se încălca dreptul la opinie. A considera că votul în cazul Vosganian a fost ,,un accident” arată aceeaşi tendinţă incorectă de subordonare a Parlamentului unor interese partizane.

            Desigur că lucrul care a inflamat cel mai mult, înclusiv pe preşedintele Iohannis, a fost încălcarea promisiunii făcute cu câteva luni în urmă: cum parlamentarii nu sunt mai presus de lege, s-a propus să fie aprobate toate cererile venite de la DNA. Încălcarea acestei promisiuni a fost, după toate indiciile, ceea ce a determinat criticile cele mai vehemente făcute în urma votului.

            Acuza că noul PNL procedează la fel cu PSD, şi deci, că alegerile nu au adus nimic bun din acest punct de vedere, pare să fie incorectă şi extrem de nedreaptă. Temeiul meu pentru a susţine asta este că votul în cazul Vosganian nu a fost pentru a se încălca o promisiune şi nu a fost nici pentru a-i sprijini pe corupţi; nu trebuie uitat că Vosganian nu este ca Ecaterina Andronescu (a propos: cum este posibil să fie în continuare în libertate acest ucigaş al sistemului naţional de educaţie?) sau Cătălin Voicu. Votul în cazul Vosganian a arătat că s-a constituit, sau începe să se constituie, o nouă majoritate parlamentară.

            Înclin să cred că mulţi din cei care au votat pentru încuviinţare au făcut-o ca să respecte indicaţia partidului; cei care au votat împotrivă au făcut-o (şi) pentru a-şi arăta solidaritatea şi disponibilitatea de a forma o nouă majoritate.

            Înclin să cred că de Paşte, aşa cum am spus încă din noiembrie, guvernul Ponta va fi istorie (a se citi: la groapa de gunoi a istoriei).