Parcursul profesional al d-nei Dan din 1990 încoace este unul spectaculos de-a dreptul. Dacă în zilele şi lunile de început ale “fragilei noastre democraţii”, actualul poliţist şef al României era secretară la o oarecare şcoală generală din Videle, judeţul Teleorman, munca pe brânci, presupusele calităţi personale şi un puternic simţ al orientării, politice, desigur, au transformat-o în înalt demnitar.  Puţin mai lipsea şi doamna Dan ar fi devenit premier.

A mai contat, desigur, şi detaliul că s-a născut şi şi-a petrecut o bună parte din viaţă în Teleorman, loc unde a fost remarcată de omul drept, bun, modest, cinstit,  descoperitor de talente, de oameni muncitori şi oneşti, pe nume Liviu Dragnea. Care are încredere în ea. Gurile rele spun că cei doi ar avea şi niscaiva afaceri împreună. Un anume rol s-ar fi putut să aibă în desenarea miraculoasei cariere a doamnei respective şi faptul că fosta secretară (da, doamnă, mă încăpăţânez să folosesc femininul) din Videle şi-a făcut studiile superioare nu la o Universitate de tradiţie, din aceea obosită, ci la Universitatea Ecologică.

După cum am observat cu toţii, marea majoritate a componenţilor guvernului condus de Mihai Tudose sunt absolvenţii acestui gen de instituţii. Cele mai multe dintre ele pe puncte şi cu pete în istoric. Unde mai pui că doamna Carmen Dan a susţinut examenul de licenţă la Academia de Poliţie, o instituţie de învăţământ superior aflată mereu în atenţia “presei ticăloşite” care a dezvăluit bună parte din modul fraudulos de funcţionare al fabricii de doctorate de acolo.

De câtăva vreme aceeaşi presă ticăloşită a pus tunurile pe aspectuoasa doamnă de fier” a României. Scandalul pensiilor speciale de care se bucură unii foşti angajaţi ai MAI, reangajarea mai mult decât discutabilă moraliceşte, pe posturi regeşte remunerate, a tinerilor pensionari cu “pensii nesimţite Alina Popescu şi Gabriel Ciocoiu, nemulţumirile poliţiştilor de rând, afiliaţi sau nu sindicatului condus de Dumitru Coarnă, etc i-au adus numai necazuri doamnei Dan. Totul a culminat cu cererea de demisie formulată de un deputat al Opoziţiei, după ce s-a constatat că un megaescroc pe nume Avraham Morgenstern, aflat sub control judiciar, s-a făcut nevăzut, cum nevăzuţi s-au făcut mai înainte iluştrii Sebastian Ghiţă şi Puiu Popoviciu.

Calitatea oficială de ministru şi faptul că facebook este socotit spaţiu public au determinat-o pe doamna Carmen Dan să publice pe data de 12 august ora 18, 47 un text pe care chiar domnia-sa îl califică a fi “altfel”.  Postarea doamnei Dan, solemnă, adâncă, filosofică porneşte de la premisa că “suntem consecinţa propriilor fapte”. Scrierea doamnei ministru se doreşte a fi un apel la responsabilitate individuală, dar şi la solidaritate. Justificându-i decizia de a nu demisiona şi pace, de a se sacrifica şi pe mai departe, de a rezolva nerezolvabilul.

Textul d-nei Dan devine profund, cutremurător de-a dreptul, dobândeşte o puternică încărcătură filosofică, “de o inestimabilă valoare teoretică şi practică în pasajul următor: “ Există tendinţa de a ne vedea în celebrul triunghi victimă-salvator-agresor. Nu o spun eu, o spun cei care, ştiinţific vorbind (s.m. M.M.), s-au aplecat asupra comportamentului uman. Dacă realizezi că nici una dintre cele trei poziţii nu este cea pe care trebuie să o ocupi atunci când te autoevaluezi într-o manieră corectă şi asumată, atunci constaţi că stările de neutralitate şi de echiibru între ce  spui şi ce faci conduc către responsabilitate clară”. 

Am siguranţa că această profesiune de credinţă, un pronunciament de-a dreptul, confirmă şi înclinaţiile spre activitatea literară” pe care şi le recunoştea doamna Dan însăşi într-un cv Europass, întocmit încă de pe vremea când era prefect de Teleorman. Singurele lucruri neclare din cele gândite şi scrise de doamna ministru îmi sunt cele marcate cu bold- ce e cu abordarea ştiinţific vorbind a problemei şi cu frazele prost construite din punct de vedere gramatical. Corecte în limba română sunt formulările ceea ce spui şi ceea ce faci.

Nu aş fi căutat pete în soare dacă d-na Carmen Dan nu i-ar fi urecheat în aceeaşi postare pe cei care o numesc secretară, nu secretar, prefectă şi nu prefect. Şi nici dacă luni seara, la emisiunea  de pe Antena 3 a lui Răzvan Dumitrescu, doamna ministru nu ar fi pronunţat cu încăpăţânare două mii şaptisprezece şi două mii optisprezece.

Cam mulţi agramaţi în guvernul României, nepermis de mulţi corigenţi la Română, prea multe “excelenţe” despre care eşti îndreptăţit să te întrebi cum, în ce condiţii au trecut examenul de Bacalaureat. Căci miniştrii au ajuns graţie contraselecţiei care e lege în PSD-ul condus de Liviu Dragnea.