Fiu de stranier, de profesie supravieţuitor
0
Psihologii au inventariat pentru „Adevărul“ problemele care apar la copiii cu părinţii plecaţi peste hotare, după ce fenomenul „singur acasă“ a făcut tot mai multe victime. Anxietatea, pierderea valorilor, agresivitatea şi tulburările de somn sunt printre cel mai des întâlnite simptome care apar la copiii şi adolescenţii care cresc fără părinţi.
Specialiştii în psihologie infantilă spun că plecarea părinţilor la muncă în străinătate are mai multe efecte negative asupra micuţilor rămaşi în ţară.
Primele sentimente care îi încearcă sunt cele de singurătate şi lipsă de protecţie, chiar dacă rămân în grija altor adulţi din familie. Tristeţea celor mici degenerează de multe ori până la stadiul de anxietate, tulburări de somn sau agresivitate.
Citiţi şi:
„Mama a plecat când aveam 3 ani“
„Stranierii“ veniţi acasă au aruncat cu bani de Crăciun
„Devin foarte sensibili. Am observat că, dacă aceşti copii aud povestiri despre persoane plecate la muncă peste hotare şi care sunt supuse abuzurilor, se tem pentru viaţa părinţilor", a declarat Cătălin Luca, psiholog în cadrul Asociaţiei „Alternative sociale" din Iaşi.
Claudiu are 18 ani şi este elev în clasa a XI-a, în Iaşi. Când avea 3 ani, mama sa a plecat prima dată la muncă în străinătate. Tânărul spune că, practic, a învăţat să le spună mamă şi tată bunicilor.
„Mama lucrează pe un vas de croazieră. Nu am fost niciodată pe la ea. În schimb, vine în ţară cam de două ori pe an. Nu prea reuşim să luăm legătura pe internet sau să ne vedem cu ajutorul camerei web pentru că nu are această posibilitate. În schimb, vorbim în fiecare zi la telefon, cât putem de mult", spune Claudiu.
„Era singură şi nu avea bani să mă crească"
Tânărul vine de trei luni la Iaşi, la centrul pentru copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Aici, primeşte consiliere psihologică, se întâlneşte cu alţi tineri aflaţi în aceeaşi situaţie, sau se delectează cu cărţile din biblioteca centrului.
Înalt, slăbuţ, îmbrăcat după ultimele tendinţe ale modei, Claudiu îşi spune povestea copilului de „stranier". Părinţii adolescentului s-au despărţit când acesta avea 3 ani.
„Eu am rămas cu mama. A fost un moment dificil pentru ea atunci. Era singură şi nu avea cu ce să aibă grijă de mine. Aşa a ales să plece la muncă în străinătate", povesteşte adolescentul. Din momentul despărţirii îşi aminteşte doar câteva frânturi de vorbe drăgăstoase pe care mama i le-a spus la plecare.
„Aş renunţa la bani ca să vină mama acasă"
Lăsat în grija bunicilor materni, Claudiu a învăţat încet-încet să accepte faptul că mama sa nu va reveni prea curând să stea definitiv alături de el.
„Când am mai crescut, mi-a explicat motivele pentru care a trebuit să plece din ţară. Când vorbim la telefon ne povestim unul altuia pe unde am fost, ce am făcut. Sunt însă unele lucruri pe care mi le‑aş dori să i le spun faţă în faţă", spune tânărul.
Chiar dacă banii trimişi de mamă îi permit să-şi îndeplinească majoritatea dorinţelor, Claudiu recunoaşte că ar fi mult mai fericit dacă cea care i-a dat viaţă ar sta mereu lângă el, mai ales că anul acesta va termina liceul.
„În unele momente, când trec prin situaţii mai dificile, mă gândesc că poate ar fi mai bine ca mama să fi rămas cu mine acasă, chiar dacă asta însemna să avem o situaţie financiară precară", mai spune adolescentul.
Sinucideri din dor
Alexandru Panciuc (17 ani) din Ruginoasa, Iaşi, s-a spânzurat la începutul anului acesta de dorul mamei. Femeia era plecată la muncă în Italia de aproape un an. Alexandru suferea de deficienţă mintală moderată, după ce acum doi ani a fost lovit la cap de nişte săteni. Psihologii care s-au ocupat de Alex spun că băiatul era foarte legat de mama sa.
La jumătatea anului trecut, Cătălin (13 ani), din localitatea ieşeană Ion Neculce, a încercat să se spânzure. Copilul era foarte deprimat deoarece nu-şi mai văzuse mama de mai bine de trei ani, femeia fiind plecată la muncă în Italia.
Răzvan Suculiuc (11 ani) din Deleni, Iaşi, elev în clasa a IV-a, s-a spânzurat în spatele casei părinteşti după doar o lună de la plecarea mamei în Italia. Răzvan rămăsese în grija tatălui, care refuzase în ziua tragediei să-l lase pe băiat să vorbească la telefon cu mama lui.
„Înlocuiesc dragostea maternă cu haine scumpe"
Specialiştii susţin că o altă problemă care apare la copiii cu părinţi plecaţi peste hotare este maturizarea precoce. Mai exact, ei trebuie să înveţe cum să administreze banii, să-şi facă de mâncare, să se gospodărească, aşa cum făceau părinţiilor când erau acasă.
„De un an de când a plecat mama în Italia, am rămas cu tata acasă. Suntem trei fraţi. Cum eu sunt cea mai mare, trebuie să am grijă de ceilalţi doi, aşa cum făcea mama", a spus Elena Dincă, copila de 16 ani a unei ieşence plecate la muncă în Italia.
Cei mici preiau rolul adulţilor în gospodărie
Psihologii mai atrag atenţia că, inevitabil, preluarea activităţilor celor mari duce la neglijarea preocupărilor educative. „Copiii nu mai au suficient timp de activităţile obişnuite, precum sportul sau dansul şi le înlocuiesc cu treburi gospodăreşti. În plus, le scade puterea de concentrare la şcoală", a mai spus Cătălin Luca.
Consilierii mai avertizează că adolescenţii care au părinţii plecaţi peste hotare devin foarte uşor victimele lucrurilor fără valoare. Unii dintre aceştia ajung chiar să cheltuiască banii munciţi de părinţi la jocuri de noroc sau la pariuri.
Prietenii înlocuiesc pĂrinţii
Psihologii au constatat că mulţi dintre aceşti copii, în special cei cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani, îşi înlocuiesc golul sufletesc al lipsei părinţilor cu bucuria de a purta haine extravagante. „De obicei, aceşti copii stau foarte mult cu prietenii. Pentru că nu mai au simţul valorilor, ei se mândresc în faţa celorlalţi cu lucrurile scumpe primite sau cumpărate cu banii de la părinţii plecaţi", a explicat Cătălin Luca.
Pe de altă parte, adolescenţii susţin că nu exagerează cu cheltuielile.„Da, îmi permit să cumpăr haine mai scumpe sau telefoane şi alte gadgeturi de genul acesta, pe care înainte nu mi le permiteam. Dar dacă tot sunt ai mei plecaţi şi am bani de cheltuială, de ce să-i pun la ciorap?", a spus Andrei, un adolescent din Bucureşti, a cărui mamă munceşte în Spania de cinci ani.
Centru de suport
În luna mai 2009, la Iaşi a fost deschis un centru destinat copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Aici, tineri cu vârste între 10 şi 17 ani primesc asistenţă psihologică, pot comunica pe internet cu părinţii, pot citi sau pot socializa cu alţi copii. Totodată, 30 de voluntari îi vor ajuta pe tineri să-şi pregătească temele. Centrul este deschis între ora 9.00 şi 17.00, de luni până sâmbătă.
Ghid pentru părinţii care-şi lasă copiii singuri
Pentru a preveni tragediile din sufletele celor peste 14.000 de copii din judeţul Iaşi care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate, consilierii de la Asociaţia „Alternative sociale" au întocmit un ghid dedicat adulţilor.
Pe lista cu sfaturi adresate părinţilor „stranieri", primul loc îl ocupă comunicarea. Părinţii trebuie să vorbească despre plecarea lor cu mult înainte ca acest lucru să se întâmple. Copiilor trebuie să li se explice motivele reale ale plecării, pentru a nu-şi închipui că sunt abandonaţi sau că este din vina lor, se arată în ghid.
„Acordă-i încredere copilului"
Un alt sfat oferit părinţilor care pleacă mai mult timp de acasă este ca aceştia să aleagă împreună cu cei mici o persoană care să le ia locul acasă.
„E bine ca părinţii şi copiii să facă împreună o listă cu numele prietenilor, rudelor, dirigintelului sau profesorilor la care micuţii să poată apela în caz de nevoie. E foarte important ca şi copiii să fie implicaţi în aceste planuri", a mai spus psihologul Cătălin Luca. „Acordă-i încredere copilului" este o altă măsură pentru a preveni tragediile sentimentale ale copiilor.
Adulţii sunt sfătuiţi să-i trateze pe micuţi cu respect şi, oricât de mici ar fi aceştia, să le dea siguranţa că se vor descurca.
Odată plecaţi din ţară, părinţii sunt îndrumaţi să ţină permanent legătura cu copiii rămaşi acasă. Psihologii spun că cele mai eficiente căi de comunicare sunt discuţiile pe internet, în faţa unui calculator dotat cu cameră web.
Astfel, copiii pot să-şi vadă părinţii, le pot observa gesturile şi se pot asigura că totul este bine cu ei. Totodată, discuţiile telefonice sunt esenţiale, iar părinţii sunt sfătuiţi să-i întrebe pe cei mici despre toate problemele din viaţa lor, precum relaţia cu prietenii.
Se încarcă comentariile...
