EXCLUSIV Consiliul Europei: Raportul GRECO asupra prevenirii corupţiei în rândul parlamentarilor, judecătorilor şi procurorilor români

Astăzi, exact la ora care citiţi acest articol, este prezentat, la Strasbourg, Raportul intitulat „Prevenirea corupţiei cu privire la membrii parlamentului, judecători şi procurori”, rezultatul celei de-a patra runde de evaluare făcută de experţii din GRECO – Grupul de state împotriva corupţiei.

Pentru început, constatarea cadrului general:

“În cadrul Uniunii Europene, este deseori unul dintre cele mai ridicate dintre cele 27 de ţări evaluate. Media şi societatea civilă, dar şi organele de parchet indică la intervale regulate situaţii de abuz de putere sau de funcţie în interes personal printre membrii Parlamentului, judecători şi procurori... România are nevoie în prezent să facă eforturi hotărâte pentru a dezvolta un sistem de prevenire mai robust şi mai eficient, care să vizeze situaţiile problematice chiar înainte ca acestea să se transforme în conduite penale. România are tendinţa de a adopta şi a cumula numeroase reguli şi acte normative referitoare la integritate şi prevenirea corupţiei, care sunt deseori incoerente sau redundante, dar nu vizează neapărat diversele elemente dezirabile de politică în materie”. 

DNA şi ANI, lăudate  

Dar cu o menţiune specifică, cea privind activitatea DNA:

„organele de justiţie penală - mai ales Direcţia Naţională Anticorupţie, parte a Ministerului Public – demonstrează o hotărâre fără precedent de a combate infracţiunile legate de corupţie care afectează instituţiile publice”.

Marile probleme sunt la nivelul membrlor Parlamentului României, căci, în acest caz, notează Raportul, „România se află într-un stadiu incipient de implementare a unor asemenea politici preventive. Acestea încep cu procesul legislativ, care trebuie să devină mai transparent şi să limiteze utilizarea procedurilor de urgenţă. Mai ales acum, când procesul de aderare la UE, care a presupus în mod inevitabil ajustări numeroase şi rapide, este finalizat. Nu există încă un cod de conduită iar regulile existente în materia cadourilor şi conflictelor de interese nu produc consecinţele dorite de restricţionare în aceste domenii (de exemplu, membrii Parlamentului pot accepta orice cadouri sau alte beneficii care nu sunt legate strict de evenimente de protocol). Din raţiuni similare, regulile existente cu privire la incompatibilităţi nu sunt eficiente în practică, şi chiar şi atunci când sunt pronunţate hotărâri judecătoreşti, s-a afirmat că acestea uneori nu sunt respectate. Există de asemenea domenii care nu sunt supuse nici unei garanţii sau limitări: de exemplu relaţiile cu terţii, inclusiv lobby-işti, care pot încerca să influenţeze activitatea legislativă, sau oportunităţile de angajare după terminarea mandatului care provin, de exemplu, din mediul de afaceri...este clar că schimbările dorite în domeniile de mai sus vor trebui susţinute prin eforturi adiţionale de conştientizare şi formare pentru parlamentari. Finalmente, se aşteaptă ca România să îşi îmbunătăţească repede sistemul de imunităţi faţă de urmărirea penală, care a fost o zonă problematică încă de la prima rundă de evaluare a GRECO”.

Interesantă este însă abordarea pozitivă în ceea ce priveşte sistemul de declarare a veniturilor, bunurilor şi intereselor „care poate fi socotit exemplar din multe puncte de vedere şi care este supravegheat de ANI”.

Incompatibilităţi 

În ce priveşte domeniul atât de sensibil al incompatibilităţilor, Raportul notează că sistemul românesc asigură un cadrul care limitează riscurile de acest gen. Dar există şi probleme serioase atunci când ajungem la: 

„condiţiile pentru numirea şi revocarea unora dintre titularii funcţiilor de conducere de la vârful parchetelor îi expune pe aceştia în mod excesiv la posibile influenţe din partea executivului. Valoarea adăugată a codului de etică adoptat în anul 2005 pare a fi limitată, mai ales deoarece nu conţine îndrumări concrete sau exemple despre cum ar trebui abordate anumite situaţii care ar putea fi problematice. În mod similar, dezvoltarea prevenţiei presupune ca eforturile de formare şi conştientizare să fie crescute. Condiţiile de desfăşurare a activităţii sunt în ansamblu solide, judecătorii şi procurorii sunt supuşi unor evaluări periodice şi supravegherea este asigurată de către Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară. Aceste organisme trebuie să răspundă în timp real problemelor şi riscurilor scoase la lumină. Din raţiuni similare, rolul şi eficienţa celor care ocupă funcţii de conducere la vârful instanţelor şi parchetelor trebuie să fie consolidate”.   

Deosebit de interesantă este obervaţia experţilor de la GRECO privind „o reticenţă maximă a organizaţiilor importante, guvernamentale sau de altă natură, implicate în politicile anticorupţie, de a iniţia propuneri legislative în diverse domenii, date fiind riscurile ridicate de abuzare a procesului pentru a crea deficienţe adiţionale, a reduce competenţele anumitor agenţii care se ocupă cu aspecte legate de corupţie sau pentru a legaliza / dezincrimina în parte anumite fapte sau situaţii. Acestea consideră că prioritatea ar trebui să fie implementarea cadrului legal existent. GET înţelege aceste preocupări dar observă că în practica zilnică o serie de mecanisme nu sunt eficiente nici măcar din perspectiva principiilor de bază: incompatibilităţile nu sunt respectate şi sunt deseori confundate cu conflictele de interese, funcţionarii nu sunt familiarizaţi cu regulile privind cadourile, există frecvent puncte de vedere divergente cu privire la consecinţele regulilor existente (parţial din cauza complexităţii reglementărilor) şi aşa mai departe. S-a mai arătat în timpul discuţiilor de la faţa locului că în practică parlamentarii refuză să demisioneze atunci când s-a constatat în mod formal starea lor de incompatibilitate, uneori cu concursul camerei din care fac parte, atunci când aceasta refuză executarea unui verdict judecătoresc. S-a mai menţionat de asemenea că, urmare unor proceduri de constatare a incompatibilităţii desfăşurate împotriva câtorva parlamentari care erau în acelaşi timp şi primari, legea a fost modificată cu puţin timp înaintea vizitei la faţa locului pentru ca aceştia să poată rămâne în funcţie ca vice-primari sau membri ai consiliului local”.

Chiar dacă, în cazul instanţelor şi parchetelor, situaţia pare „mult diferită”, totuşi observaţiile făcute la faţa locului de grupul de experţi ai GRECO cu ocazia vizitei în România evidenţiază „percepţia relativ negativă a sistemului judiciar este parţial confirmată în practică de cazurile dezvăluite în ultimii ani cu privire la judecători şi procurori, uneori orchestrate de oficiali aleşi şi implicând figuri de rang înalt din sistemul judiciar[1]. Cultura locului de muncă nu a eradicat încă riscul practicilor corupte ocazionale tolerate de către colegi. Autorităţile anticorupţie competente au început să privească în această direcţie prin analiza cazurilor, a contextului în care acestea au survenit şi a factorilor care au facilitat producerea lor, inclusiv deficienţele de supraveghere din partea judecătorilor şi procurorilor cu funcţii de conducere sau responsabilităţi de supraveghere”.

Parlamentarii români nu sunt obişnuiţi cu coduri de etică

Analiza este, firesc, cu mult mai dură în cazul Parlamentului României, acolo unde „discuţiile la faţa locului au menţionat o serie de aspecte, inclusiv faptul că, în practică, publicul se confruntă cu impedimente excesive la accesul în clădirea Parlamentului (s-a spus că persoanele trebuie să fie preluate de la intrare după o programare, chiar şi pentru ONG-urile sau alte organizaţii acreditate), lipseşte o difuzare corespunzătoare în afara canalului media intern al Parlamentului (autorităţile arată totuşi că emisia se realizează în direct prin internet), există un drept discreţionar excesiv al Parlamentului de a ţine şedinţe secrete chiar şi în cazul şedinţelor de plen şi aşa mai departe... Au fost de asemenea exprimate preocupări cu privire la consecinţele utilizării excesive a procedurilor de urgenţă pentru texte emanate de la Parlament, inclusiv acolo unde acestea au fost descrise drept exemple de manipulare legislativă, care urmăresc alte scopuri decât cele relaţionate interesului general...”

Noroc cu sinceritatea absolută a aleşilor naţiunii. În discuţiile cu ei, echipa de experţi a aflat că există în pregătire un „Cod de conduită pentru parlamentari”, însă s-a şi spus imediat că „viitorul cod va îmbrăca forma unui set de recomandări fără caracter obligatoriu” ceea ce îl face, din start, absolut inutil, autorilor Raportului fiind informaţi la faţa locului că funcţionarii români nu sunt obişnuiţi cu codurile de etică sau de conduită şi nu văd valoarea lor adăugată.

În acest context, după ce deplâng lipsa de exactitate a prevederilor privind regimul de incompatibilităţi în ce priveşte parlamentarii, autorii raportului constată şi faptul că „după cum arată lucrurile, nu există o restricţie sau interdicţie pentru parlamentari de a accepta beneficii de diverse tipuri, ospitalitate, tratament favorabil, susţinere financiară suplimentară şi aşa mai departe, decât când acestea sunt legate de evenimente de protocol...Reprezentanţi ai Parlamentului au indicat că în mod normal s-ar aştepta ca parlamentarii să folosească mecanismul din anul 2007 pentru a declara cadourile primite în contextul activităţilor lor – altele decât cele legate de protocol - dar au recunoscut în acelaşi timp că aceasta nu este o practică...”.

Foarte gravă este şi observaţia din raport privitoare la posibilitatea parlamentarilor de a încheia contracte cu autorităţile statului, căci, se spune în Raport, „Nu există reguli care să restricţioneze sau să interzică în mod specific unui parlamentar să încheie, direct sau printr-un intermediar comercial, contracte cu autorităţile statului”. La fel, cel puţin în acest moment, „potrivit autorităţilor române, nu există reguli sau restricţii aplicabile în mod specific anumitor funcţii sau sectoare, remunerate sau nu, după încetarea mandatului de parlamentar. GET reaminteşte că astfel de măsuri pot fi utile pentru a preveni anumite riscuri la adresa integrităţii activităţii parlamentare şi democraţiei în general. Aceste măsuri pot completa în mod corespunzător regulile în materia conflictului de interese care vizează aspecte în care posibile oportunităţi de carieră devin preeminente în faţa interesului general sau, spus mai direct, atunci când promisiunea angajării în consiliul de administraţie al unei companii este făcută în schimbul sprijinului politic pentru anumite amendamente. Autorităţile au indicat după efectuarea vizitei că, din câte ştiu ele, nu au existat astfel de cazuri şi nu au fost aduse la lumină astfel de controverse...Acelaşi lucru este valabil în ceea ce priveşte contactele cu terţii şi alte persoane care încearcă să influenţeze activitatea parlamentară şi legislativă. Acest aspect nu este deocamdată reglementat şi, după cum s-a menţionat în cuprinsul informaţiilor generale de context de la începutul prezentului raport, în practică accesul în Parlament are loc, se pare, după criterii predominant discreţionare. Chiar şi pentru organizaţii acreditate. Autorităţile au explicat că Parlamentul avea în lucru proiecte legislative cu privire la contactele cu terţii şi lobby la momentul vizitei. Potrivit unor studii, influenţarea Parlamentului şi a altor actori publici se realizează în primul rând de către entităţi care urmăresc obiective specifice (ONG-uri, asociaţii, sindicate, etc.), fără implicarea intermediarilor / profesioniştilor, dar activitatea de lobby propriu-zis se pare că este mai extinsă decât se crede în mod obişnuit.”

În cazul judecătorilor şi procurorilor:

„GRECO recomandă ca sistemul de justiţie să răspundă mai bine riscurilor de integritate ale judecătorilor şi procurorilor, în special prin (i) abordarea de către Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară a unui rol mai activ în materie de analiză, informare şi îndrumare şi (ii) consolidarea rolului şi eficienţei titularilor funcţiilor de conducere din fruntea instanţelor şi parchetelor, fără a fi afectată independenţa judecătorilor şi procurorilor”.

Un capitol special este dedicat luptei împotriva corupţiei în cazul procurorilor: GRECO recomandă ca procedura pentru numirea în şi revocarea din funcţiile cele mai înalte din parchet, cu excepţia Procurorului General, prevăzută de art. 54 din Legea nr. 303/2004, să includă un proces care să fie atât transparent, cât şi bazat pe criterii obiective, iar Consiliului Superior al Magistraturii să i se dea un rol mai important în această procedură”.

Deoarece era imposibil de făcut o prezentare mai amplă a tuturor observaţiilor şi analizelor din Raport, vă oferim posibilitatea să consultaţi textul integral în limba română al Raportului. Este un document important deoarece precede pe cel realizat de Comisia Europeană, cel care sintetizează observaţiile politice şi tehnice, de etapă, din cadrul Mecanismului de de cooperare şi verificare (MCV). Acesta al doilea, din variantele de text la care am avut acces, destul de similar în concluzii cu cel, foarte tehnic şi amplu, realizat de cei de la GRECO. Raportul pe care vi-l prezentăm azi a intrat deja pe filiera internaţională, fiind unul dintre elementele tradiţionale după care se determină „performanţele de ţară” ale României. 

RAPORT Greco Evaluarea Romaniei, etapa IV (2015)

[1] Vezi de exemplu http://www.setimes.com/cocoon/setimes/xhtml/en_GB/features/setimes/features/2013/05/21/feature-03