23 de ani de la execuţia soţilor Ceauşescu

După aproape 10 zile marcate prin sânge pentru dobândirea libertăţilor cetăţeneşti, la Târgovişte se hotăra soarta soţilor Ceauşescu, consideraţi vinovaţi pentru starea de degradare în care se afla societatea românească.

În tumultul revoluţiei, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit din Capitală pe 22 decembrie 1989, dar au fost prinşi şi duşi la Târgovişte.

La 24 decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost constituit Tribunalul Militar Excepţional care i-a judecat şi condamnat la moarte, a doua zi, pe soţii Ceauşescu. Sentinţa a fost executată în aceeaşi zi, în jurul orei 15.00, în curtea Corpului de Gardă al U.M. 01417 Târgovişte.

Nicolae şi Elena Ceauşescu au refuzat să facă recurs, astfel că sentinţa a rămas definitivă şi a fost executată prin împuşcare în incinta garnizoanei din Târgovişte, unde cei doi fuseseră aduşi pe 22 decembrie.

Execuţia celor doi a fost transmisă la postul naţional de televiziune.

25 decembrie 1989 a fost ultima zi în care au mai murit oameni împuşcaţi pe străzi.

A fost sau n-a fost subminare înainte de '90?

Nicolae Ceauşescu putea fi condamnat după toate temeiurile legale pentru morţii de la Timişoara, precum şi pentru nenumăratele abuzuri pe care le comisese în anii '50, când era şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei. În această calitate, Ceauşescu a ordonat deschiderea focului, la 4 decembrie 1957, împotriva ţăranilor de la Vadu Roşca (judeţul Vrancea), care se opuneau colectivizării. Nouă oameni au fost ucişi în urma acelui ordin.

Cu toate acestea, membrii grupului de „emanaţi" conturat în jurul lui Ion Iliescu, autorii morali ai procesului, au preferat alegerea unor acuzaţii absurde, poate şi pentru că incriminarea abuzurilor din anii '50 i-ar fi pus şi pe ei în discuţie. Ion Iliescu şi Silviu Brucan aveau un trecut cu rădăcini bine înfipte în perioada stalinistă.     
„În opinia mea, niciuna dintre cele patru acuzaţii nu stătea în picioare în cazul Ceauşeştilor. Genocidul trebuie să aibă la bază eliminarea unui grup etnic sau religios, ceea ce nu era cazul. Subminarea puterii de stat cred că se baza cel mult pe ideea că au subminat puterea nou-instalată după 22 decembrie prin acţiunile teroriste. Dar cum să submineze din moment ce erau în stare de reţinere? Iar înainte de 22 decembrie ei erau puterea, nu aveau cum să submineze propria putere. Distrugerea bunurilor obşteşti iarăşi e o tâmpenie şi eu spun că nici de subminarea economiei naţionale nu putem vorbi. Este o acuzaţie nesusţinută de probe şi ştim cu toţii că subminarea nu a existat. Ceauşescu nu a lăsat ţara în datorii. În schimb, din '89 până în prezent a existat subminare naţională: distrugerea întregii infrastructuri industriale a ţării, distrugerea în totalitate a sistemului de exploatarea a terenurilor agricole şi aşa mai departe", afirmă fostul procuror militar Mihai Popov. (Cristian Delcea)

Sergiu Nicolaescu: „Ceauşescu voia să înăbuşe Revoluţia cu «Mircea»!“

Cum l-a promovat Ceauşescu pe cel care avea să-i devină călău

Adevăr şi minciună în procesul familiei Ceauşescu