Adrian Năstase, moderatorul dezbaterii menţionate a dovedit audienţei capacitatea sa de regenerare spirituală, optând - dincolo de surâsurile subtile şi ironiile reuşite - în esenţă, mai degrabă diplomatic, pentru o posibilă menţinere a status quo-ului actual, al statelor membre ale Parteneriatului Estic. 

Adrian Severin, acum europarlamentar, a avut un discurs declarat pesimist, neezitând să pedaleze pe consecinţele prezente şi viitoare ale Pactului Molotov–Ribbentrop, cu trimiteri la opţiuni mai puţin cunoscute, în România, a unor europarlamentari occidentali. Pacificatori cu Estul, în traducere liberă... capitularzi. 

Adrian Cioroianu a precizat, de la bun început, că opinia sa nu reprezintă nici Universitatea Bucureşti, nici Facultatea de istorie, unde este decan. Şi a avut o pledoarie optimistă, cu argumente inteligente, demonstrând că vede mersul Europei dincolo de nervozităţile de la Kremlin. 

Simona Soare, director de proiecte, la Centrul de Studii Est-Europene şi asiatice probabil că a confundat asistenţa cu... oglinda în faţa care îşi aranjează părul, enunţând copilării ce nici nu merită a fi comentate. 

Mihai Ionescu, istoric cunoscut, general în rezervă, a avut un comentariu, prin care a propus ca alternativă probabilă, la opiniile celor trei foşti miniştri de externe, nominalizaţi deja, posibilul recurs la...un compromis, la  al treilea Summit al Parteneriatului Estic, de la Vilnius.

Acesta va avea loc pe 28 şi 29 noiembrie 2013 .

parteneriat

Evenimentul va fi găzduit de către Preşedintele Republicii Lituania, Dalia Grybauskaitė , preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy , şi José Manuel Barroso , preşedintele Comisiei Europene .

Adrian Năstase a dat un semnal inedit, când a afirmat că este foarte probabil să asistăm la un al treilea val al extinderii comunităţii europene.

Iurie Reniţă, ambasadorul Republicii Moldova, Al Doilea Stat Românesc, a avut un discurs pozitiv, exprimând convingerea autorităţilor, de la Chişinău, că ...unde-s doi puterea creşte, cu referire la Ucraina, nu la România. 

marinuta

Ministrul Apărării, de la Chişinău, Vitalie Marinuţa, un profesionist conştient de utilitatea unor raporturi amicale, cu interlocutorii militari ucraineni.

Emisarul ambasadei Ucrainei la Bucureşti a fost cel mai tonifiant dintre vorbitori. El a afirmat că ucrainenii s-au convins, după ameninţările Rusiei, cine le este prieten şi cine nu. 

Tot acesta a declarat că majoritatea compatrioţilor săi vor  acum să fie în comunitatea europeană, o opţiune posibilă şi ca urmare a faptului că preşedintele Ucrainei a anunţat că ştie cum trebuie să procedeze, pentru ca Iulia Timoşenko să fie eliberată din închisoare. Prin recurs la decizia legislativului de la Kiev. Până la summitul de la Vilnius. 

Nu în ultimul rând, de fapt cu asta a început, a mulţumit preşedintelui, parlamentului şi premierului României, pentru sprijinirea constantă a eforturilor Ucrainei, de integrare în Uniunea Europeană. 

Abia atunci, Iurie Reniţă a mulţumit şi el autorităţilor de la Bucureşti, pentru sprijinul dat în consolidarea şanselor Republicii Moldova, de a intra pe poarta din faţă a comunităţii occidentale. 

În acest context, poate ar fi util ca diplomatul de limbă română, din ambasada celui de-Al Doilea Stat Românesc, la Bucureşti, care a ţinut un discurs mai degrabă triumfalist, să mai privească şi spre zonele unde este loc de mai bine, cum am observat pe timpul vizitei recente, la Chişinău, unde, la Vocea Basarabiei, a fost realizat un interviu semnificativ, de Doru Dinu Glăvan, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, cu jurnalista Maria Bulat-Saharneanu, filmarea fiind rodul muncii colegului  Dan Mireanu. 

Ar fi fost bine să mai fi fost invitaţi, la dezbatere, fie şi ca simpli spectatori, diplomaţi americani şi germani.

După cum, din rândurile foştilor diplomaţi autohtoni, unele voci ar fi trebuit să realizeze că trăiesc în veacul 21, nu înainte de 1989, dacă luăm în calcul opiniile lor vetuste.

Şi ar mai fi ceva. 

Desigur, Federaţia Rusă îşi urmăreşte propria strategie, vizând păstrarea, cu disperare, a influenţei sale dominante, în statele ex-sovietice. 

Asta nu înseamnă că la Washington D.C., sau Bruxelles ar fi luat cineva poziţia...iepuraşului.

Cu toate că, la Bucureşti, ministrul de externe a făcut primul popas liber ales la Moscova, iar acum, ministrul apărării a optat pentru un dialog, necesar, util şi îndelung aşteptat, peste Ocean, la Pentagon. 

Departamentul Apărării, din Statele Unite manifestând respect pentru conduita profesionistă, a Forţei Expediţionare Româneşti, în teatrele de operaţiuni militare.

Asta în timp ce la Departamentul de Stat par a mai fi unele tăceri, încă nedecriptate public, privind opţiunile unor interlocutori de pe Dâmboviţa, ce stârnesc nedumeriri, prin prestaţia lor publică, în raport cu apartenenţa oficială, a statului român, la Uniunea Europeană şi la NATO.

Adrian Năstase observa că nu s-a vorbit deloc de rolul Chinei, în evaluarea temei discutate. 

Dar, după cum am observat, nici Statelor Unite nu li s-a acordat importanţa cuvenită, decât cu afirmaţii mai degrabă insignifiante.

Poate data viitoare. 

Dacă aceasta nu va fi organizată de o asociaţie a amicilor răsăritenilor de azi...