INTERVIU Kalman Mizsei, fost reprezentant special al UE în Moldova: „Alianţa se teme de fantoma lui Vladimir Voronin“

INTERVIU Kalman Mizsei, fost reprezentant special al UE în Moldova: „Alianţa se teme de fantoma lui Vladimir Voronin“

Kalman Mizsei, fost reprezentant special al UE în Republica Moldova

Kalman Mizsei a vorbit pentru „Adevărul" despre progresele şi insuccesele actualilor politicieni de la guvernare. Fostul reprezentant special al UE s-a referit şi la dialogul AIE cu opoziţia comunistă, dar şi procesul de integrare europeană.

Ştiri pe aceeaşi temă

Adevărul: De când aţi plecat din Moldova, în ce domenii credeţi că am progresat?

Kalman Mizsei: În ultimii doi ani, Moldova continuă cu succes negocierile pentru integrarea în Uniunea Europeană. Deşi fragil din punctul de vedere al politicii interne, deocamdată, acesta pare să fie cel mai mare succes. Asta în condițiile în care UE trece prin unul dintre cele mai complicate momente de până acum. Aplaud conducerea Moldovei care nu s-a abătut de la cursul integrării europene, lucrând cu oficialii UE într-un mod diplomatic, extrem de abil. Această persistenţă va duce la anul, cel mai probabil, la încheierea a trei documente importante: Acordul de Liber Schimb, cel cu privire la liberalizarea regimului de vize şi Acordul de Asociere. Sunt absolut convins că toate sunt de interes major pentru Republica Moldova, atât în plan economic, pentru că va însemna mai multe investiții în țară, cât şi în ceea ce ţine de evoluția democraţiei. Asta chiar dacă opoziția vrea cu disperare ca Moldova să devină membră a Uniunii Euroasiatice.

Şi totuşi, mai avem încă mult de lucru...

Chiar dacă Moldova pare cea mai democratică țară din spațiul CSI, democrația este fragilă. Faptul că a fost ales un președinte pare a fi un pas înainte. Totuși, coaliția de guvernare a ajuns la această decizie printr-o abordare ușuratică și nu tocmai în cel mai deștept mod. Felul în care guvernanții și-au dorit să schimbe Constituția a fost, de fapt, neconstituțional și deloc benefic pentru aceştia. Dorința de a avea o Președinție puternică este o abordare total greșită în condițiile actuale. Moldova are nevoie de o democrație parlamentară. Un președinte puternic mereu va încerca să conducă autoritar poporul, în loc să-şi servească cetățenii. Acest lucru ar fi extrem de riscant pentru principiul separării puterilor în stat. Moldovenii ar trebui să răspundă cu un „Nu" conștient și ferm la tentativele guvernanților de a schimba Constituția în direcția
respectivă.

Cum vi se pare dialogul dintre actuala putere şi opoziţie?

Închiderea postului de televiziune NIT este o decizie regretabilă, chiar dacă şi opoziția comunistă ar fi trebuit să fie mai responsabilă. Chiar dacă democraţia în Republica Moldova funcţionează, ea este împovărată de dinamica alianţei care încă se teme de fantoma lui Voronin şi încearcă să-l slăbească. În acelaşi timp, opoziția comunistă nu dă dovadă de un comportament cumpătat, obișnuit într-o democrație parlamentară. În timp ce dețineam funcția de reprezentant special al UE n-am reușit să așez cele două părți la o masă, ca să negocieze un just modus operandi. Va mai trece timp până când Partidul Comuniștilor va deveni o formaţiune obişnuită, încadrată într-o democrație solidă, capabilă - din punt de vedere psihologic - să încheie coaliții, în loc să militeze pentru o putere exclusivă. E nevoie de timp şi pentru a convinge coaliția de guvernare că-i trebuie curaj și disciplină democratică pentru a nu acţiona în mod anticonstituțional.

Cum se vede economia Moldovei din afara ţării?

Este o altă îngrijorare a mea - lipsa progresului în demonopolizarea domeniul economic, lucru pe care şi-l propunea AIE când a venit la guvernare. Știu că vicepremierul Valeriu Lazăr încearcă să facă asta, dar progresul e puţin vizibil. Moldova are încă cea mai slabă economie din Europa, care are nevoie de investiții străine directe. La fel, ar trebui să fie create facilităţi ca moldovenii de acasă, cât și celor din străinătate să investească în afaceri mici. Guvernul ar trebui să arate la fel de multă încăpățânare în acest domeniu ca şi în procesul de integrare europeană. Din păcate, asta încă nu se întâmplă. Dacă s-ar fi întâmplat ar fi existat mai puțină corupție, o competiție mai mare în economie și o dezvoltare mai vizibilă a țării. Şi UE ar trebui să se concentreze mai mult în acest sens.

Care sunt capitolele la care greşesc autorităţile moldovene?

Ei bine, multe dintre aceste deficiențe reprezintă greșeli ale guvernanţilor sau rezultate ale manevrelor politice din AIE. Administrația statului ar trebui să fie mai profesionistă, lucru crucial, după părerea mea. I-ar trebui mai multă instruire, de calitate. Serviciul public ar trebui să fie atractiv, iar acest lucru poate fi realizat prin oferirea unor salarii decente funcţionarilor publici. Este, de fapt, ceea ce evită politicile populiste şi ca urmare țara plătește prețul pentru o guvernare rea. Se întâmplă şi în noile state membre UE. De asemenea, cred că elitele intelectuale ar trebui să insiste mai mult ca politicienii să facă ceea ce trebuie. Aceste elite din ambele tabere geopolitice ar trebui să se întâlnească și să discute despre un viitor comun.

Să revenim la Acordul de Asociere. Împărtăşiţi optimismul lui Jose Manuel Barosso care a declarat că am putea semna documentul în 2013?

Sunt sigur că președintele Comisiei Europene știe ce spune. Semnarea documentului ar fi posibilă doar în cazul în care ambele părți muncesc intens și organizat. Avem speranța că Acordul de Asociere va fi semnat, la fel ca și Acordul de Liber Schimb, dar și cel cu privire la liberalizarea regimului de vize. Aceste documente vor schimba Moldova, dar și dinamica problematicii trasnistrene.

Presa internaţională vorbeşte că Moldova este disputată de oficialii UE şi cei ruşi. Cine va avea de câştigat?

Este vorba de o situație asimetrică, în două direcții. În primul rând, în UE, mulți nu vor să fie în rivalitate cu Moscova. Cu cât mai mult te apropii de Rusia din punct de vedere geografic, cu atât mai bine înțelegi de ce este în interesul tuturor ca țări precum Moldova sau Ucraina să se integreze în UE. De cealaltă parte, Rusia pretinde că nu face jocuri geopolitice, dar, de fapt, pentru ei - destul de irațional - „vecinătatea apropiată" este un teren preeminent pentru politica externă. În realitate, din cauza că tratează „vecinătatea apropiată" ca pe un rezultat al trecutului colonial şi folosesc arma energetică în mod brutal, Rusia și mulți politicieni ruși își îndepărtează vecinii. Mai mult, și suprafaţa contează: Rusia este foarte mare și inspiră frică. Europa are multe țări mici. Chiar dacă cele mai mari au o economie mai dezvoltată decât cea a Rusiei, ele nu inspiră o astfel de frică. Suprafaţa contează și în cadrul Uniunii Europene, dar aici vorbim despre democrație și transparență. Făcând parte din UE, țările membre se simt confortabil. O politică prietenoasă și previzibilă în relaţia cu Rusia este importantă pentru Moldova. Dar trebuie să existe și o limită atunci când este vorba de implicare în opțiunea europeană a Republicii Moldova. De aceea, nu sunt mulțumit când văd că politicienii din opoziție militează pentru aderarea la Uniunea Euroasiatică.

Totuşi, şi guvernanţii, declaraţi pro-UE, merg des la Moscova. Credeţi că Moldova are un singur vector de politică externă?

Moldova are o politică externă excelentă, părerea mea. În timp ce vrea să se integreze în UE, nu uită de Rusia, ceea ce este corect. Și relația cu Ucraina este foarte importantă. Relațiile bune cu toți membrii UE reprezintă un interes primordial de lungă durată pentru Moldova și aceasta este politica pe care Guvernul o urmează. De asemenea, ar fi de folos o comunicare mai bună între partidele din coaliție și cele din opoziție. În prezent, vectorul politicii externe este de vânzare, deşi toţi cei care ajung la putere devin proeuropeni. Ar fi preferabil ca printre toate forţele politice din Moldova să existe un consens în ceea ce priveşte integrarea europeană şi relaţiile bune cu Rusia. Cred că acest lucru ar putea fi real în viitorul apropiat.

Cum au evoluat lucrurile în problema transnistreană de când Evgheni Şevciuk a preluat conducerea, în contextul politicii „paşilor mici" dintre cele două maluri ale Nistrului?

Este o strategie realistă. Constatăm deja rezultate și sperăm că vor apărea și altele noi. Acum se discută despre deschiderea podului de la Gura Bâcului închis de Igor Smirnov și care ar trebui să dezvolte economia de pe ambele maluri. E nevoie de mult mai mulți pași mici pentru ca populația dintr-o parte și alta a Nistrului să beneficieze de rezultate. Legăturile de afaceri ar trebui la fel susținute. Cred că Șevciuk a contribuit la această dezvoltare. Mi-ar plăcea să-l văd făcând reforme economice radicale, ajutat de Guvernul de la Chișinău. De asemenea, mi-ar plăcea să-l văd luând în serios caracterul multinațional al Transnistriei, fără să aibă o poziție prorusă, ca și când acolo ar locui doar ruși. La fel, demersurile privind integrarea euroasiatică ar trebui trecute pe un plan secundar: acestea nu sunt favorabile regiunii. Ceea ce ar fi bine pentru oameni ar fi un acord negociat transparent în formatul 5+2, care ar oferi cetățenilor de acolo puternice garanții internaționale și constituționale. Nu sunt mulțumit de ceea ce se întâmplă pe malul stâng al Nistrului. Însă acest lucru nu este important doar pentru mine, ci pentru bunăstarea oamenilor de acolo.

Desele întâlniri, inclusiv neformale, dintre Vlad Filat şi EvgheniŞevciuk ajută la reglementare?

Am fost unul dintre cei care l-au îndemnat pe președintele Voronin să construiască un dialog activ și de încredere cu Smirnov. Apreciez abordarea premierului Vlad Filat. Este necesar să fie mai atent la rezultatele grupurilor de lucru sectoriale, mai este foarte mult loc pentru îmbunătățire. Așa că, într-un fel, e de dorit să existe mai multe contacte între acestea. Bineînțeles, nu sunt acolo și nu pot comenta conținutul dialogurilor, mai ales că o parte dintre ele trebuie să fie confidențiale. Construirea încrederii trebuie să înceapă de sus și se pare că a început.

Ce statut, credeţi, i se va acorda regiunii transnistrene: autonomie largă în cadrul unui stat unitar sau parte a unei federaţii?

Este necesar să vă explic. Atunci când lucram pentru ONU am cunoscut un remarcabil ofițer de presă din România care mi-a spus: „Kalman, pentru ca oamenii să înţeleagă, mesajele importante trebuie repetate de 15 ori". Ei bine, a trebuit să repet acest lucru mai mult de 15 ori, fără să fiu înțeles. Totuşi, îl voi repeta. Puteţi avea un stat centralizat într-un context federalist. Priviti la cazul Rusiei. Și puteți avea o societate descentralizată într-un stat unitar precum Spania. Unul dintre motivele pentru care acest cuvânt „federalizare“ a devenit fantastic este lenea intelectuală în locurile unde istoria a devenit favorabilă pentru a specula federalismul sau autonomia. Dacă poți denumi un lucru complex cu un singur cuvânt, de ce să te deranjezi să înțelegi situația per ansamblu? Un alt motiv este că un plan slab a fost promovat ca federalist. Problema cu „planul Kozak" din 2003 nu a ținut de faptul că era unul profederalist. În primul rând, a lăsat prea multe decizii la nivelul negocierilor mutuale, în loc să fie delegate fie la nivel de regiune, fie concentrate la nivel de stat. În al doilea rând, a oferit drepturi disproporționate organelor „federale" din Transnistria și chiar celor din Găgăuzia. A fost o abordare greșită și nu înțeleg cum putea fi luată în serios de către autorităţile din Chişinău. În al treilea rând, prevederile privind prezența armatei ruse au fost împotriva ideii de securitate a moldovenilor și a ideii comune de neutralitate declarată. În problema transnistreană e nevoie de o abordare viabilă, ce ar presupune delegarea puterilor în regiune într-o formă radicală, dar menținând un control central minim. Este posibil să ne imaginăm reprezentarea disproporționată în organele de stat din Transnistria și Găgăuzia, dar, în mod sigur, nu în sensul în care memorandumul Kozak le-a dat reprezentare majoritară, când, de fapt, populația din cele două regiuni constituie doar 17%. Nu e democratic.

Ce aţi sugera?

Rusia trebuie să se orienteze spre retragerea prezenţei sale militare din Moldova în schimbul a două lucruri. Primul, garanții internaționale solide pentru stabilitatea acordului, bineînțeles, cu participarea Rusiei. Trebuie să fie o garanție realistă, bazată pe legea internațională, în locul rolului de garant imaginar al Rusiei. În al doilea rând, trebuie să fie un acord credibil și serios, ţinând cont de așteptările Rusiei privind neutralitatea Moldovei. Cred că ne mişcăm în această direcție, deşi încet. În ciuda piedicilor, Moldova are potențial pentru a deveni o poveste de succes a Europei. Important este să înţelegem care sunt ingredientele politice necesare.


VERSIUNEA ENGLEZĂ

De când aţi plecat din Moldova, în ce domenii credeţi că am progresat?

In the last two years, Moldova has successfully continued its European integration negotiations. I think by far this is the biggest success of Moldova, however fragile in terms of domestic politics. The European Union has been going through one of its most difficult moments in this period; it is not finished but I think the most difficult parts of this period maybe behind us. I applaud the Modlovan leadership for not altering the course of European integration, it has worked with us in a diplomatically extremly skillful way. This persistence will result next year most probably in three important agreements: on free trade, on visa liberalization and a general association agreement. I am totally convinced that this is an elementary existential interest of Moldova both in terms of its economy - and will result in more „good" investments in the country - as well as of its democratic evolution even if the opposition now cries for a very disadvantageous membership in the so-called Eurasian Economic Community.

The other good thing about the last two years is that democracy has been sustained - albeit with many imperfections.

I am convinced that membership in the European Energy Charter is also going to be very beneficial for Moldova on the long run and will make it much less vulnerable to energy-blackmail in the future than it was the case in the past.

Şi totuşi, mai avem încă mult de lucru...

I mentioned two major positives and it seems to me that the negatives are also two. Although Moldova is the most democratic country in the CIS, its democarcy is fragile. Whereas it is a relief that now the country has a President, the road towards this was characterized by a very light approach by the ruling coalition to constitutionality - and not even in a smart way. The way they wanted to change the cosntitution was itself unconstitutional but not even beneficial for them. Particularly the drive towards a strong Presidency, I am convinced, is totally wrong in the Moldovan circumstances. Moldova needs a parliamentary democracy. A strong President will always try to rule over the people rather than serving them - it would risk enormously to eliminate checks and balances. The Moldovan people should say a very conscious, clever but resolute NO! to efforts to change the constitution in that direction.

Further, closing the television channel of the opposition was also regrettable act - although here the opposition should also have shown more responsibility. But the way to challenge NIT's way of opearting should have been through challenging the hate speech that characterised them and the one-sidedness of their news reporting. In general, Moldovan democracy, while very good it exists, is mired by the dynamics of the coalition being still afraid of the ghost of Voronin, trying to weaken him no matter how, while the communist opposition not showing the kind of behaviour that in a solid parliamentary democracy is customary from the opposition. I could not succeed to sit down the two sides to negotiate a fair modus operandi between the two sides while being the EU's Special Representative. It is still ahead to make the Party of Communists a party customary in a well-established democracy, capable psychologically for coalitions rather than exclusive power; and also to convince the governing coalition that they need to have the corauge and democratic discipline not to do it in an extra constitutional way. But again, the deeper the EU integration the more sure I am that this will utlimately happen to the benefit of all.

The other worry I have is the lack of progress in economic demonopolization that was the initial slogan - and rightly so - of the coalition. I know that Deputy Prime Minister Lazar is still trying to get there but somehow the progress is very slow. Moldova is still Europe's weakest economy that needs foreign direct investment - again, the good kind - much infrastructure improvement so that it can grow with 6-7 per cent trendwise. And it needs to make it easy for Moldovans, at home and abroad, to invest into small businesses. The government should show as much stubborn focus and resolve here as it does in the diplomatic process towards European integration; it is unfortunately not happening yet and it is very problematic. If it happened, corruption would also be less, there would be more economic competition and growth in the country. The EU should also be a more focused demandor in this respect.

Care sunt capitolele la care greşesc autorităţile moldovene?

Well, some of these shortcomings are the faults of „authorities", some are results of political maneuvring among the leading politicans of the coalition. Games around the Constitution belong to the second whereas insufficient deregulation of the economy is the fault of the authorities. Let me add one more crucial thing: the state administration needs to be more professional. Much training is needed there, tailor-made, not boring general ones that nobody learns from. And public service needs to be made attractive throguh large salary rise there. This is something that populistic politics most often avoids also elsewhere but the country pays the price of bad governance. You see this in some of the new EU member states too. I also think that the intellectual elites need to do more to press polticians to do the right things. And also, these elites from the two geopolitical sides need to come together and talk about the common future. A few years ago Andrei Popov at the foreign Policy Association organized the wonderful Transnistrian dialogues. We need this intellectual dialogue within right bank Moldova as well between the Romanian and Russian speaking elites, particualrly for the younger generations that are always the most open.

Să revenim la Acordul de Asociere. Împărtăşiţi optimismul lui Jose Manuel Barosso care a declarat că am putea semna documentul în 2013?
The President of the European Commission for sure knows what he is talking about. This should be realistic if both sides work intensely and in a well organized manner. We have all the hopes that this happens as well as the two important agreemnt about free trade and free movement. These will change Moldova and will change the transnistrian dynamics.

Presa internaţională vorbeşte că Moldova este disputată de oficiali UE şi cei ruşi. Cine va avea de câştigat?

The way I see this is more assymmetrical in two ways. First, in the European union many do not want to have a geopolitical rivalry with Russia in the countries in-between. The closer you get to Russia geographically, the more you understand why is it in everybody's interest in the EU to integrate countries like Moldova and Ukraine with the EU. But geopolitics actually can never fully be endorsed by the Council because many of the members clsoer to the Atlantic have limited appetite for this. Now, on the other hand, Russia pretends not to playing geopolitics but in fact for them - quite irrationally, I should say - the „near abroad" is the preeminent foreign policy terrain. However, because Russia and many Russian polticians and diplomats look down to the neighbors in the „near abroad" as a result of the colonial past, and because they use the energy weapon in such a raw form, they push away those neighbors. Plus size also matters: Russia is very big and triggers fear. Europe has many smaller countries - and even though the larger member states all have larger economies than Russia - they do not invite such fear. Size matters within the EU as well but there is a large dose of democracy and transparency there. Nations feel comfortable to be part of the EU. Now, on the other hand, a predictable and friendly policy towards Russia is very important for Moldova. But the lines clearly have to be drawn as to interfering Modlova's fundamental European choice. That is why I am not happy seeing so many opposition politicians using the Eurasian Community slogans so much. I also think that the politicians of the Coalition should talk to the Russian speakers in the country in a way that it does not frighten them. European integration is their interest too and it needs to be explained. The EU should also use the Russian language wehrever possible, alongside Romanian, in publishing documents that are important for the citizens of Moldova. Our information should be available in both languages.

Totuşi, şi guvernanţii, declaraţi pro-UE, merg des la Moscova. Credeţi că Moldova are un singur vector de politică externă?
I think that Moldova conducts an excellent foreign policy. While it wants to integrate with the EU, it does not forget about Russia - this is quite right. Incidentally, Ukraine is also very important for you. Good relations with all within the framework of Euroepan integration - this is the elementary long term interest of Moldova and this si the policy that the government pursues. Here too, more dialogue between parties of the coalition and the opposition parties should help. Currently the foreign policy vector is up for sale - although everybody going to power curiously becomes pro-European. Preferably there should be a consensus about European integration and at the same time good relations to Russia among all the Moldovan political forces - but this is a dream for the time being. I trust it will be reality in not too long time.

Cum au evoluat lucrurile în problema transnistreană de când Evgheni Şevciuk a preluat conducerea, în contextul politicii „paşilor mici" dintre cele două maluri ale Nistrului?

I find the strategy of small steps a good, realistic strategy. And there are results and hopefully there will be mroe results. Now there is talk to open the Gura bucului bridge and it is quite right. Smirnov closed that and it should enhance the economy of both sides. There should be many, many more small steps towards each other, to benefit the population of both banks. Business contacs should also be supported.

I think Shevchuk has also contributed to this development. I would like to see him doing radical economic reforms, helped by the moldovan government. I would also like to see him taking more seriously the confessed multinational character of Transnistria: if that is so, the rhetoric should not be so one-sidedly pro-Russian, as if only Russians lived there. Also, the Eurasian integration rhetoric should be muted: it would be bad for Transnistria. What would be good for the people there is a transparently negotiated agreement within the 5+2 settlement negotiations, giving strong, internationally and constitutionally guaranteed rights to the Transnitrians. Here I am not happy with what is going on in the left bank of the Nistru. And this is important not for me but for the wellbeing of the people there.

Desele întâlniri, inclusiv neformale, dintre Vlad Filat şi Evgheni Şevciuk ajută la reglementare?


I was the one who always urged President Voronin to start confidence building and then to pursue an active dialogue with Smirnov. I welcome the approach of the Moldovan Prime Minister. We need him paying more attention to the results in the sectoral working groups; there is much room for strong improvement. So, in a way I do not urge less but even more contacts. Of course, I am not sitting there so I can not comment on the content of the meetings some of which necessarily have to be discreet, private. Confidence building needs to start on the top and it has started.

Ce statut, credeţi, i se va acorda regiunii transnistrene: autonomie largă în cadrul unui stat unitar sau parte a unei federaţii?

Necessarily, I always have to explain this. Once at the UN I had a great Romanian public relations officer who used to tell me: Kalman, you have to repeat your important messages literally 15 times so that people get it. Well, I have repeated this much more than 15 times without results. But I will repeat it again: you can have very centralized state in a nominally federalist framework, look at Russia. And you can have a very decentralized life in a unitary state, such as Spain. The reason this word became so magic is on one hand intellectual laziness in the places it has become favorite pastime to speculate, federalism or autonomy. If you can label a complex thing with one word, why bother understanding the whole thing? The other reason is that a bad plan was sold as „federalist". The problem with the Kozak plan in 2003 was not at all that it was federalist. The problems were the following: first, it left too many decisions to mutual negotiations, rather than delegating either to the region or to concentrate it on the state level. Second, it gave totally disproportionate rights in the „federal" organs to Transnistria and even to Gagauzia. This was simply a bad construct and I do not understand how could it be taken seriously on the Moldovan side. Third, the provisions about the Russian army presence violated both, the Moldovan majority's sense of security and the common sense provisions about confessed neutrality. So, the lessons from this are that a viable construct needs to delegate powers to the region in the most radical manner but still maintaining minimum central authorities. It is possible to imagine disproportionate representation in the state organs for the Transnistrians and for the Gaguz but certainly not in the way the Kozak memorandum gave them majority representation when in the population they are about 17 per cent. This was not democratic. Finally, Russia needs to make the leap towards withdrawing its military claims on Moldova in exchange for two things. First, strong itnernational guarantees for the settlement's provisions - of course with Russia's full participation in this international guarantee. It should be a real guarantee based on international law rather than this current imaginatory guarantor status of Russia. Second, there should be a credible and serious deal over Russia's expectations towards Moldova's neutrality.

I trust we are slowly moving in this direction. Moldova, in spite of the shortcomings that I mentioned earlier, has the potential to emerge as an European success story. Important is to see what the policy ingredients of this are.

Integrarea în sistemul energetic al UE, strategică

Moldova's elementary strategic interest to integrate into the European Energy Community since this is helping on the long run to secure maximum energy independence. On the itnernational markets gas prices anyway fall tremendously and only an infrastructure monopoly can result in the poorest European country paying a multiple of the international gas prices. The moral of charging such prices is clear. But given this, Modlvoa needs to strive for idnependence for maximum independence from Russian gas. Again, I emphasize: in the world there is a tremendous oversupply of gas and its price is in freefall. Linking with the European grids and benefitting from it is clearly a huge interest of national security. How it is going to be achieved and how Moldova can engotiate an orderly transition from Gazprom's monopoly is a question of both, diplomatic skills and technical complexities. One thing is clear: Moldova should not succumb to pressure on this, particularly now that this monopoly is crumbling if you look at the European situation in general.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările