Guvernările şi forţele politice tergiversează tranziţia la televiziunea digitală

Iresponsabilitatea guvernărilor din 2006 încoace, care şi-au asumat angajamente internaţionale şi nu le-au onorat, dar şi interesul ocult al unor forţe politice şi structuri economice de a controla audiovizualul tergiversează tranziţia la televiziunea digitală. Declaraţii în acest sens au fost făcute de expertul media Alexandru Dorogan într-un interviu pentru Media Azi, transmite IPN.

Republica Moldova a semnat Acordul Conferinţei Regionale pentru Radiocomunicaţii (RRC) de la Geneva în 2006, împreună cu alte peste 100 de ţări. În conformitate cu prevederile Acordului, semnatarii se obligau să efectueze tranziţia televiziunii terestre analogice la cea digitală până la 17 iunie 2015. Prima hotărâre în care se concretizează problema tranziţiei şi se pun sarcini ministerelor şi altor instituţii a fost adoptată de Guvern abia la 8 mai 2015 – cu o lună înainte de expirarea termenului asumat pentru efectuarea digitalizării. Hotărârea stabileşte, fără nicio explicaţie, un nou termen pentru încheierea tranziţiei la televiziunea digitală terestră – 31 decembrie 2017, notează Alexandru Dorogan.

Potrivit expertului, abia după aceasta autorităţile statului s-au activizat, într-un fel, promiţând să realizeze în doi ani cea ce n-au făcut în nouă. Din cele promise de Guvern un singur lucru e sigur, şi anume, că la 31 decembrie 2017 nu vom mai avea televiziune  analogică terestră. Moldova e singura ţară în Europa cu televiziune analogică terestră.

După 31 decembrie 2017, nicio televiziune nu va putea difuza prin semnal analogic. În prezent opt posturi TV au intrat în multiplexul A (achitând o taxă lunară) din cele 34 care utilizează frecvente terestre. Cele opt televiziuni care vor emite în semnal digital terestru sunt TV Moldova1, Prime TV, TVR Moldova, Canal 2, Canal 3, Publica TV, N4 şi Accent TV.

Mulţi cetăţeni, avertizează Alexandru Dorogan, nici nu ştiu ce îi aşteaptă după 31 decembrie 2017. Expertul spune că nu exista campanii de informare şi nicio viziune coerentă la nivel înalt, iar populaţia ar trebui să ştie că pentru recepţionarea semnalului digital este nevoie de un tuner digital (set top box). Televizoarele moderne au încorporat acest tuner, însă pentru modelele mai vechi trebuie procurat. Costul unui echipament poate varia de la 50 USD la 150 USD.

Conform unor calcule estimative pentru crearea unui multiplex regional, în funcţie de complexitatea reliefului, sunt necesare 2,5 – 3 milioane de lei. Niciun radiodifuzor local nu-si poate permite o asemenea investiţie, notează expertul media, subliniind că singura soluţie bună a statului este să construiască multiplexele regionale necesare şi să ofere sloturi în arendă radiodifuzorilor locali la preţuri rezonabile.

Întrebat ce ar urma să facem pentru ca trecerea la digitalizare să nu ne lase fără televiziuni locale, Alexandru Dorogan a spus că încă nu e totul pierdut. Acesta consideră că radiodifuzorii locali ar trebui să fie mai activi, să informeze societatea despre pericolul ce planează, să se organizeze şi să iniţieze un dialog insistent, permanent şi transparent cu instituţiile statului implicate în procesul tranziţiei la digitalizare.

Alexandru Dorogan afirmă că, odată cu trecerea în istorie a televiziunii analogice terestre, se încheie o perioadă importantă pentru afirmarea audiovizualului naţional, o perioadă complicată, în care „societatea a luptat pentru transformarea televiziunii de stat într-un serviciu public autentic”. Totodată, expertul speră că odată cu trecerea la televiziunea digitală terestră, televiziunea autohtonă se va revigora.