Cum sărbătoreau românii 23 august în comunism. „Chiar şi într-o astfel de zi, oamenii trebuiau să stea la coadă“

Cum sărbătoreau românii 23 august în comunism. „Chiar şi într-o astfel de zi, oamenii trebuiau să stea la coadă“

Trupe defilând prin oraş, în 23 august 1989 FOTO Arhivele Naţionale (via Caiete Silvane)

În perioada comunismului, în fiecare an, ziua de 23 august era un prilej de mare sărbătoare, momentul fiind marcat printr-o serie de activităţi în cinstea cuplului Ceauşescu şi a partidului unic.

Ştiri pe aceeaşi temă

Parade fastuoase, materiale de propagandă, demonstraţii ale oamenilor muncii, cântece pioniereşti, marşuri militare sau spectacole omagiale erau doar câteva dintre manifestările organizate în "Epoca de Aur" pentru a celebra ziua de 23 august. Pregătite cu câteva luni înainte, activităţile dedicate zilei în care România a întors armele împotriva Germaniei naziste şi s-a alăturat Coaliţiei Naţiunilor Unite s-au transformat într-un omagiu adus conducătorului mult iubit, Nicolae Ceauşescu.

Astfel de evenimente aveau loc anual şi în judeţul Sălaj, lucru confirmat, de altfel, de relatările din presa vremii. Dănuţ Pop, şeful Direcţiei Judeţene Sălaj a Arhivelor Naţionale, scrie într-un articol apărut în revista "Caiete Silvane" că despre primul 23 august liber, documentele de arhivă dezvăluie puţine informaţii.

"După cum se ştie, ziua de 23 August 1944 ne-a adus eliberarea din lanţurile robitoare ale fascismului. Este ziua în care s-a hotărât dreptul nostru asupra Ardealului de Nord. E ziua în care glasul ţării, înăbuşit patru ani sub pumnul dictatorial al lui Hitler şi a naivei sale slugi Antonescu a izbucnit vulcanic prin glasul M.S. Regelui Mihai I şi a înţelepţilor săi sfetnici. E ziua în care s-au deschis porţile închisorilor pentru eliberarea slujitorilor ideii de dreptate socială, condamnaţi pe nedrept de o justiţie legată la ochi şi la mâini. Ziua de 23 August 1944 este, în sfârşit, ziua sfântă a dreptăţii naţionale, a dreptăţii sociale. Pentru aceste motive, vom sărbători-o cu tot fastul cuvenit odată cu întreaga ţară şi noi cei de pe aceste meleaguri ai căror zori de libertate s-au ivit atunci. În ziua de 23 August 1945 prima aniversare a lui 23 August 1944, munca câmpului, munca din ateliere, magazine, fabrici şi birouri va fi suspendată. În fiecare sat, alături de steagul României democrate, casele vor fi împodobite cu steagul roşu, simbolul libertăţii. În toate bisericile se va oficia Te-Deum care va fi urmat de manifestaţii populare şi petreceri organizate în comun pentru toate neamurile conlocuitoare", scria ziarul "Democratul".

Tabloul lui Stalin, în fruntea coloanelor

Mult mai multe detalii se cunosc, însă, despre sărbătoarea anului 1948. Presa locală, consultată de şeful Arhivelor sălăjene, relata cum oraşul era împânzit de steaguri şi cum oamenii se adunau încă din zori pentru a lua parte la acest eveniment festiv. "Primii erau lucrătorii de la fabrica de cărămidă din oraş, îmbrăcaţi în cămăşi albastre şi pantaloni gri. Aveau în fruntea coloanei lor, «purtat pe braţe de două tinere muncitoare», tabloul «marelui prieten al popoarelor şi al ţării noastre», Stalin. La «această apariţie lumea a isbucnit în urale şi aplaude ce nu se mai sfârşieau, astfel salutând chipul marelui dascăl al clasei muncitoare». Participă şi armata, «frumos echipată şi în perfectă ordine», dar şi salariaţii cooperativei «Victoria», «care erau uniform îmbrăcaţi»", detaliază Dănuţ Pop în "Caiete Silvane".

Defilare 23 august 1969 FOTO Arhivele Naţionale (via Caiete Silvane)

Întreaga coloană era deschisă de un "grup de tinere, care pe lângă uniforma lor frumoasă, purtau cifrele 23 şi literele August". După discursurile autorităţilor şi ale reprezentanţilor ţărănimii muncitoare, a fost inaugurată o stradă nou pavată, s-a defilat şi s-a încins o horă mare în Piaţa Libertăţii.

"În după-masa aceleaşi zile, armata, «în ţinută de sport», merge la stadion, unde are loc un concurs de atletism, din care «reiese marea grijă ce o poartă Guvernul nostru şi importanţa ce se dă educaţiei tinerilor militari». Iar seara, «serbarea a continuat în sala culturală, care a fost arhiplină» şi împodobită «cu steaguri roşii şi al R.P.R.». Aici, pe scena «frumos ornată cu portretele marilor luptători ai Socialismului, Lenin şi Stalin, precum şi a iubiţilor noştri luptători şi făuritori ai R.P.R. Tov. Gh. Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu», au vorbit Roşca Tănase, despre „realizările obţinute în întâmpinarea lui 23 August”, şi «Tov. Török, care a subliniat în special rolul hotărâtor al armatelor Sovietice în lupta de eliberare a ţării noastre». Întreaga zi, pe un mare panou, amplasat în centrul oraşului, zălăuanii putuseră vedea realizările din judeţ, în cei patru ani trecuţi din 23 august 1944", mai spune oficialul sălăjean, citând ziarul "Graiul Sălajului din 28 august 1948.

20.000 de oameni la ultimul 23 august al cuplului Ceauşescu

Ultimul 23 august al cuplului dictatorial a fost pregătit după scenariul anilor anteriori. După îndelungi pregătiri, cu scoaterea din producţie a muncitorilor şi de la orele de clasă a elevilor, după nesfârşite repetiţii, zălăuanii sărbătoreau, de voie sau de nevoie, Ziua Naţională.

Paradă 23 august 1989 FOTO Arhivele Naţionale (via Caiete Silvane)

Coloane impresionate alcătuite din peste 20.000 de oameni au mărşăluit pe străzile Zalăului, iar pe Stadionul Municipal "23 August", prin faţa tribunei oficiale, au defilat armata, gărzile patriotice, detaşamentele PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei), formaţiile de pioneri şi cele de apărare civilă, carele alegorice şi muncitorii întreprinderilor din oraş, purtând tablouri cu Nicolae şi Elena Ceauşescu, pancarte cu diferite lozinci, steaguri roşii şi tricolore, eşarfe. Spectacolul era completat de prestaţiile corurilor reunite ale cadrelor din învăţământ, veteranilor de război, întreprinderilor din oraş, de recitalurile grupurilor vocale de la Integrata de In, Spitalul Judeţean, Poştă, Întreprinderea Comercială de Stat pentru Mărfuri Industriale, de concertele orchestrelor de muzică populară ale fabricilor (Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului, Întreprinderea de Armături Industriale din Fontă şi Oţel sau Întreprinderea de Conductori Electrici Emailaţi) şi de momentele pionierilor şi şoimilor patriei.

Ziua se încheia la mici şi bere, la Grădina Poporului, Brădet, Popasul Romanilor ori alte localuri din oraş. "Chiar şi într-o astfel de zi, oamenii trebuiau să stea la coadă pentru asemenea bunătăţi, aşa cum se stătea, în acei ultimi ani de comunism, la aproape orice altceva de cumpărat: de la hrana cea de fiecare zi, până la produsele de folosinţă îndelungată", punctează Dănuţ Pop.

Sălăjeni la paradă pe străzile Capitalei

În acelaşi timp, 500 de sălăjeni defilau în Bucureşti, alăturându-li-se zecilor de mii de români care luau parte la manifestările grandioase din Capitală: "Telexul primit la Zalău de către tovarăşa prim-secretar, Maria Ştefan, la 29 iulie 1989, semnat de Emil Bobu şi Constantin Olteanu, nu lăsase nimic la voia întâmplării: numărul participanţilor - 500 din fiecare judeţ, cu excepţia judeţelor Braşov, Constanţa, Cluj, Dolj, Iaşi, Prahova şi Timiş, care trimiteau câte 600, materialele de propagandă vizuală necesare - stema judeţului, harta judeţului, machete, fotografii, grafice, panouri, lozinci, eşarfe; drapelele ţării şi ale partidului, tablourile tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi ale tovarăşei Elena Ceauşescu, erau menţionate într-un aliniat special; structura coloanei şi modul de selecţie (cei mai buni muncitori şi ţărani, fruntaşii în producţie, „eroii noii revoluţii agrare” etc.), însoţitorii coloanei (prim-vicepreşedintele Consiliului Popular Judeţean, un secretar al Comitetului Judeţean de Partid, preşedintele Consiliului Judeţean al Sindicatelor, activişti de partid sau ai organizaţiilor de masă şi obşteşti). Data până la care trebuia constituită coloana era fixată pentru 5 august 1989, iar înaintea deplasării la Bucureşti urmau a se face «3-4 repetiţii, oamenii muncii fiind organizaţi pe rânduri de câte 36, pentru a se obişnui cu mersul în coloană şi pentru a se verifica dozarea şi eşalonarea materialelor de propagandă vizuală»".

Trec pionierii 23 august 1989 FOTO Arhivele Naţionale (via Caiete Silvane)

După alte patru luni, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi la Târgovişte. "Cu trei zile mai devreme, la 22 decembrie 1989, cei doi fugeau din faţa manifestanţilor, cei mai mulţi, muncitori de pe marile platforme industriale ale capitalei. Erau aceiaşi muncitori care, cu doar patru luni înainte, defilau cu tablourile lor în braţe", conchide directorul Arhivelor sălăjene.

Vă mai recomandăm:

Preot ortodox, despre notele informative în comunism: „Dădea bine să trec în rapoarte că au fost mai puţini oameni“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările