Cum recunoaştem înţepăturile de ţânţari care transmit virusul West Nile. Cele patru semne care impun prezentarea de urgenţă la medic

Înţepăturile de ţânţari pot fi extrem de periculoase, atrag atenţia medicii, cea mai rea infecţie care poate fi transmisă fiind cea cu virusul West Nile, pentru care nu există vaccin sau tratament antiviral.

Potrivit medicului Tudor Ciubodaru, sunt patru semne de alarmă clare care impun prezentarea de urgenţă la spital în cazul înţepăturilor de ţânţaţi: febră ridicată, durerea de cap intensă, stare generală alterată, sensibilitate crescută la lumină, apărute la 2-8 zile după înţepătură.

În cazul prezentării acestor simptome, este necesară spitalizarea pacientului şi tratarea cu medicaţie intravenoasă. Atunci când simptomele se manifestă cu o severitate medie, pacientul prezentând febră, cefalee, greţuri, vărsături, dureri musculare şi articulare, urticaria, rar limfadenopatie, starea pacientului se îmbunătăţeşte după 7-10 zile.

Cea mai bună alternativă pentru a evita contactarea virusului este prevenţia. Medicul Ciuhdaru are o serie de comandări în acest sens:
1. Evitaţi înţepăturilor de ţânţar (chiar dacă ieşiţi afară pentru scurt timp). Intervalul dintre apusul şi răsăritul soarelui este perioada de activitate maximă pentru majoritatea speciilor de ţânţari. Evitaţi activităţile în aer liber în această perioadă.
2. Folosiţi pe pielea expusă substanţe care resping insectele. Substanţele pe bază de permethrin nu se aplică direct pe piele.
3. Purtaţi haine cu mâneci lungi, pantaloni lungi şi ciorapi. Ţânţarii pot înţepa şi prin haine. Aplicarea de substanţe care resping ţânţarii pe bază de pemetrhin pe suprafaţa hainelor poate asigura un grad suplimentar de protecţie.
4. Utilizaţi şi verificaţi integritatea plaselor contra insectelor.
5. Puteţi limita înmulţirea tânşarilor reducând locurile în care bălteşte apa (din jurul caselor şi din subsolurile blocurilor.)

Virusul West Nile este specific regiunilor tropicale si temperate. A fost descoperit în anul 1937 in districtul West Nile din Uganda. Pe continentul European virusul West Nile a fost adus de păsările migratoare infectate în Africa.  
Principala cale de transmitere la om este înţepătura de ţânţari. Transfuziile pot fi o sursă de infecţie, însă virusul nu poate fi transmis prin contact fizic (atingere sau sărut). 

”Practic orice persoană (indiferent vârstă) înţepată de ţânţari este predispusa la infectarea cu virusul West Nile însă. Probabilitatea ca o persoană să se îmbolnăveasca de la o singură înţepătură este totuşi redusă. 90% dintre cei infectaţi nu prezintă simptome. Manifestările pot fi diverse: de la cele asemănătoare unei simple răceli până la semne de meningo-encefalită. 1 din 150 de persoane infectate cu virusul West Nile dezvoltă simptome severe de boală. Riscul de îmbolnăvire severă şi deces este mai mare pentru persoanele de peste 50 de ani sau cu deficienţe imune. Simptomele pot persista pe perioada mai multor săptămâni”, atrage atenţia medicul Tudor Ciuhodaru.