Secretele Mesei Mici a lui Constantin Brâncuşi: prima încercare a marelui sculptor de a realiza faimoasa Masă a Tăcerii
0
În parcul casei Barbu Gănescu, de lângă Prefectura Gorj, se află o masă din piatră. Este prima încercare de realizare a Mesei Tăcerii de către marele sculptor Constantin Brâncuşi. Nemulţumit de aceasta, Brâncuşi a decis s-o înlocuiască. Masa Mică, aşa cum a fost denumită, este declarată monument istoric, aflându-se în curtea casei în care Barbu Gănescu, acolo unde a stat Brâncuşi pe perioada realizării ansamblului de la Târgu Jiu.
Actuala Masă a Tăcerii este rezultatul suprapunerii tăbliilor a două mese anterioare: una mai mică, realizată în anul 1937, din piatră de Vălari ori de Gura Văii, şi alta de dimensiuni ceva mai mari, făcută pe comandă în anul 1938, din travertin de Banpotoc.
„Încă din toamna anului 1937, după defrişarea zăvoiului, poate în luna octombrie sau, cel târziu, în prima jumătate a luni noiembrie, Brâncuşi a cioplit, probabil singur, o masă rotundă din piatră de calcar, pe care a amplasat-o pe digul Jiului, la terminarea aleei noi amenajate în zăvoiul grădinei publice”, arată într-un studiu brâncuşologul Ion Mocioi.
Sorin Lory Buliga, de la Centrul de Artă şi Cultură „Constantin Brâncuşi“, arată că prima masă apare chiar într-o fotografie şi apare în documentele Primăriei Târgu Jiu: „Această primă masă nu apare însă în documentele primăriei din 1937, deşi este certă prezenţa ei până la data de 19 iunie 1938, dovada fiind fotografia acesteia pe care stă un grup de fete îmbrăcate în costume populare. Totuşi, există o decizie a primăriei din anul 1938 care menţionează existenţa acestei mese: «pe aceeaşi alee, care este o continuare a străzii Grigore Săftoiu, s-au construit şi aşezat, în jurul portalului-monument, bănci de piatră, iar la capătul ei, pe digul Jiului, s-a fixat tot din piatră o masă”, urmând a se aşeza scaune pe alee „şi în jurul mesei rotunde… de la capătul aleei».
Cum a fost înlocuită prima masă
Sorin Lory Buliga arată că Brâncuşi a fost nemulţumit de faptul că pe masă a fost făcută o inscripţie, fără voia lui: „Schimbarea primei variante s-a produs datorită unui incident: la întoarcerea sa de la Paris (probabil înainte de 20 august) artistul «găseşte pe masa rotundă o inscripţie săpată şi umplută cu plumb, precum şi semnătura sa. Brâncuşi se supără şi solicită lucrătorii săi pentru înlăturarea stratului din masă cât era adâncită inscripţia, fapt după care nu-i mai place nici masa săpată de el însuşi», relatare verbală a dr. Micu Marcu. Barbu Brezianu aminteşte uşor diferit acest episod: «Iniţial, în lipsa lui Brâncuşi şi trecând peste voinţa lui, edilii din Târgu Jiu au dispus să se sape pe faţa tăbliei Mesei Tăcerii un text apologetic în care figura şi numele lui. În 1938, ultima dată când a venit în ţară, nemulţumit, sculptorul a cerut să fie răşluită inscripţia (relatare dr. Micu Marcu, 11 noiembrie 1969), întâmplare menţionată şi de Şt. Sterescu (1966) şi de Dan Hăulică (1967)». Oricum ar fi fost, după acest eveniment Brâncuşi a intervenit pentru executarea unei alte mese de proporţii mai mari, probabil“.
Cum a fost realizată Masa Tăcerii
După ce Brâncuşi a decis înlocuirea mesei, reprezentenţii primăriei au făcut comandă de o altă masă, aşa cum aminteşte Sorin Lory Buliga în lucrarea sa: „Din datele de arhivă se ştie că şeful serviciului tehnic al Primăriei din Târgu-Jiu, Ioan Vintilă, face o adresă primarului, pentru următoarea comandă: «În conformitate cu programul de noui amenajeri al grădinei publice a oraşului Târgu-Jiu, hotărându-se a se aşeza pe digul Jiului, în capul aleei principale din prelungirea str. Eroilor, una masă rotundă de piatră compusă din două bucăţi suprapuse, dintre care una de 2,15 m. diametru, iar cea de a doua de 1,75 m. diametru, ambele cu grosimea de câte 0,45 m. Am onoare a vă ruga să binevoiţi a aproba să se procure aceste piese din piatră de calcar de la Soc. Anon. <Pietroasa>, atelierul Deva».
Brâncuşi ia, însă, o decizie surprinzătoare. Hotărăşte să ia tăbliile de la prima masă şi de la cea de-a doua. „Brâncuşi, regândind proporţiile lucrării sau dorind să obţină o masă de proporţii mai mari, a suprapus tăbliile celor două mese – din 1937 şi 1938 – şi a obţinut actuala Masă a Tăcerii. Astfel, această cea de-a treia variantă şi ultimă, este formată, în opinia lui I. Mocioi, din «tăblia mesei mari comandate la Deva: 2,15 m. diametru x 0,43 m. grosime şi din tăblia mesei originale devenită picior: 2,00 m. diametru x 0,45 m. grosime»“, mai notează Sorin Lory Buliga.
Cum a apărut Masa Mică
Picioarele celor două mese au fost duse în apropierea Coloanei fără de Sfârşit şi au format o nouă masă, de dimensiuni mai mici.
„În ceea ce priveşte picioarele celor două mese, se ştie sigur că ele au fost aduse în Parcul Coloanei şi au fost puse la o anumită distanţă de Coloana Infinită, dar tot în continuarea axului ansamblului, spre limita estică a parcului (pe locul în care grădinarul şef Carol Arendt amenajase un rond de flori). Suprapunere celor două piese a creat o confuzie serioasă, deoarece după un timp (şi în condiţia în care puţine persoane ştiau de existenţa mai multor variante ale Mesei Tăcerii) s-a crezut că aceasta era o altă lucrare brâncuşiană, care a fost de altfel şi denumită „Masa festivă” sa „Masa ultimă”. Chiar marele filosof român Constantin Noica , «folosind izvoare netemeinice, presupune că Masa ultimă ar constitui cel de-al cincilea element al ansamblului, şi se întreabă dacă ea nu este <deopotrivă una a umbrelor celor răposaţi şi a umbrelor ce stau să vină» (Brezianu)“,
arată Sorin Lory Buliga.
Mutată dintr-un parc în altul
Masa Mică sau Masa Rebut a fost mutată dintr-un parc în altul. Ion Mocioi relatează că cele două picioare de piatră au fost aduse acolo de grădinarul ajutor Iacob Esperschildt, după cum singur acesta a mărturisit: „Masa de lângă Coloană a fost aruncată prin grădina publică, apoi dusă în parcul nou, de mine, şi pusă în locul rondoului de flori, după modelul celor de lângă digul Jiului. Mai târziu, când un primar a dat ordin să se vândă terenul din noul parc pentru case particulare, am luat masa şi am dus-o în partea de nord a grădinii publice, în locul amenajat pentru copii. În 1964 ea se afla încă în parcul copiilor, cu tăblia deplasată… Apoi când s-a revenit asupra terenului vândut din parcul Coloanei, am adus din nou masa acolo, unde se află şi azi“.
Sorin Lory Buliga aduce în discuţie şi relatarea lui Emil Ijeac, jurist de profesie, care a lucrat la Primăria Târgu-Jiu şi a scris o carte despre istoria municipiului Târgu-Jiu. Acesta vine însă cu o altă variantă: „Iniţial, această masă a fost aşezată în anul 1938 în Grădina Publică, în partea de nord, pe o alee mediană. Din lipsă de pază în Grădina Publică, masa care se afla într-un loc mai dosnic era supusă degradării de către copiii care în joaca lor, aşezau pe ea diferite obiecte ca sticle, borcane, cutii de conserve etc. în care ţinteau cu pietre pentru a-şi demonstra îndemânarea de buni ochitori, alteori spărgeau nuci cu piatra pe ea ş.a.m.d. Această stare de fapt ne-a determinat – pe mine şi pe dl. I. Drăghici, ambii lucrători pe atunci la Primărie – să luăm măsura de protecţie ducând-o pe aleea centrală din Parcul Coloana Infinitului, unde după 1972 s-a introdus pază. În anul 2004, cu ocazia amenajării peisagistice a parcului Coloana Infinitului, masa a fost luată de acolo şi dusă lângă Casa Gănescu din strada Victoriei, unde a locuit Brâncuşi pe timpul realizării operelor de la Târgu-Jiu. Deci ridicarea ei din parcul Coloanei Infinitului a fost pe deplin justificată. Normal însă era să se respecte realitatea aşa cum a fost ea şi să fi fost dusă direct pe aleea din Grădina Publică, la locul său iniţial, deoarece acum există pază şi nu va mai fi supusă degradării. Este posibil ca cei ce au dus-o unde se află în prezent să nu fi cunoscut locul ei în Grădina Publică. Nu este târziu nici acum să-şi revină la loc, iar publicului să i se explice ce reprezintă ea în realitate pentru a preveni interpretări nedorite”.
În curtea casei Gănescu „se află şi resturi ale unor mese rotunde de piatră, realizate de Brâncuşi folosind pietre de moară între care erau fixate pietre de râu cu forme sferoidale“, arată Sorin Lory Buliga.
Se încarcă comentariile...
