Meşteşugul străvechi al ţesutului, deprins la războaie vechi de 100 de ani. Secretele artizanilor din Oltenia

Meşteşugul străvechi al ţesutului, deprins la războaie vechi de 100 de ani. Secretele artizanilor din Oltenia

Liliana Arapu este instructor la Şcoala Populară de Artă Târgu Jiu

Liliana Arapu, o meşteră ţesătoare din comuna Arcani, judeţul Gorj, îi învaţă pe copiii din sat un meşteşug străvechi. La atelierul acesteia vin să lucreze şi oameni maturi, care se relaxează atunci când ţes la un război vechi de o sută de ani, şi, mai mult decât atât, pot să plece acasă cu un covoraş făcut chiar de ei.

Liliana Arapu (53 de ani) este instructor angajat al Şcolii Populare de Artă Târgu Jiu. Elevii din sat vin, după ce termină cursurile, la ea la atelier să înveţe meşteşugul ţesutului la război. De cinci ani a deschis atelierul într-un spaţiu pe care îl deţine în prezent şi unde a funcţionat, în trecut, magazinul cooperaţiei din sat. 

„Sunt 28 de copii înscrişi la cursul de ţesut, dar numărul ar putea să mai crească. Vin copii din satul nostru, Stroieşti, dar şi din satele învecinate şi chiar din Târgu Jiu, care au auzit că se mai practică acest meşteşug şi că pot să-l înveţe. 

Cursanţii au vârste diferite. Vin la atelier copii în vârstă de şase ani şi până la persoane adulte de 40 de ani. De exemplu, toate femeile care lucrează în cadrul Primăriei Arcani s-au înscris la cursul de ţesut şi vor să înveţe şi ele acest meşteşug. Îmi spun că sunt încântate şi aici se relaxează“, ne mărturiseşte meştera. 

Liliana Arapu ştie să urzească, o procedură mai complexă pe care reuşesc să o deprindă doar meşterele cu mare experienţă. 
 

28 de copii încearcă să înveţe meşteşugul ţesutului Foto Alin Ion

A transmis dragostea pentru ţesut unor familii din sat

Liliana Arapu este mulţumită pentru că a reuşit să transmită acest meşteşug la două familii din sat, care realizează acum covoare la războiul de ţesut. „Înainte, cam la fiecare casă din sat exista un război de ţesut. Femeile îşi confecţionau singure cele necesare pentru casă: velinţe, macaturi, scoarţe. 
 

Culori naturale obţinute din plante 

Lucrează aproape două zile pentru a realiza un covor de dimensiuni mari. Culorile sunt obţinute din plante, iar recomandarea pe care o face de fiecare dată când cineva doreşte să cumpere un produs este să nu îl spele în apă fierbinte. 

„La un covor mai mare lucrez şi o zi şi jumătate, iar la altul mai mic câteva ore. Culorile pe care le folosesc sunt realizate din plante. Lâna o iau de la ciobani. O scarmăn, merg cu ea la dărac tocmai la Brebena, în Mehedinţi, pentru că este făcută foarte bine. 

Apoi, o torc pe râşchitor. Se spală şi se bagă în cazanul cu vopsea. Eu adun foarte multe plante. Le pun într-un cazan mare şi le fierb, după care bag un fir de lână să văd culoarea. Dacă nu sunt mulţumită, mai adaug plante. Folosesc sunătoare pentru a obţine culoarea maro, coaja de anin pentru verde, coajă de piersic pentru portocaliu. 

Adaug, atunci când fac culoarea, oţet şi sare de sac cu castronul, pentru că, altfel, iasă culoarea. Am învăţat aceste secrete de la femeile mai în vârstă din sat, de la Mama Polina lui Mălăiuşi, care are 98 de ani, şi de la muma Niţa. Nu se spală în apă fierbinte, ci în apă călduţă pentru a se menţine culorile“, ne spune Liliana Arapu. 
 
Şi adulţii vin să înveţe să ţese la război Foto Alin Ion
 

Războaie vechi de o sută de ani

Cele trei războaie pe care le are în atelier au o vechime de aproximativ o sută de ani. 

„Am urzit la cineva din sat la acest război, după care nu l-a mai folosit şi a preferat să mi-l dea mie, ştiind că îmi place să lucrez. Acesta este al meu, pe care mi l-a dat vecina mea, iar pe celălalt l-am cumpărat. Am mai schimbat unele piese, dar în cea mai mare parte sunt orginale“, ne explică meştera din Arcani. 
 
 
Atelierul Lilianei Arapu din satul Stroieşti Foto Alin Ion
 

„Străinii apreciază mai mult produse noastre tradiţionale“

Meştera Liliana Arapu ne spune, dezamăgită, că produsele pe care le realizează nu sunt apreciate de români: „Străinii apreciază mai mult produse noastre tradiţionale. Un semn de carte se vinde la târgurile de profil cu cinci lei şi li se pare mult celor care vor să cumpere. În străinătate, atunci când merg cu Şcoala Populară de Artă sau în alte acţiuni, se vând cu 15 sau 20 de lei“, mai spune artizana populară. 

Vă mai recomandăm să citiţi: 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările