„Mărul otrăvit“ aruncat legumicultorilor pe final de an. „Nu cred că cineva va reuşi să facă «pe bune» cantitatea“
0
Vestea că în 2022 legumicultorii vor putea primi 4.000 euro pentru a cultiva legume în spaţii protejate este bună şi nu prea, cred unii fermieri. Care ar fi „capcanele“ ediţiei 2022 a programului „Tomata“.
Pe final de an, Ministerul Agriculturii a pus în transparenţă un proiect de hotărâre de guvern conform căruia fermierii pot accesa până la 4.000 euro, în 2022, pentru tomate şi alte legume cultivate în spaţii protejate.
Tomatele sunt eligible în ciclul I de producţie, iar ardeiul gras/lung, castraveţii, fasolea păstăi, salata, spanacul sau ceapa verde, în ciclul II. Pentru tomate ar urma să se acorde 3.000 euro/1.000 m.p. cultivaţi în sere şi solarii, iar pentru legumele din ciclul II - 1.000 euro, însă vestea şi mai bună este că acelaşi fermier se poate înscrie pentru ambele programe.
Micii fermieri s-au bucurat nespus că de la 2.200 euro, cât au încasat anul acesta dacă s-au înscris în program (în 2021 programul a fost disponibil doar pentru ciclul II de producţie, în care legumele să fie puse cât mai târziu pe piaţă) pot ajunge chiar la 4.000 euro.
Poate fi, însă, o mare capcană, atrag atenţia legumicultorii care au citit cu atenţie proiectul şi care spun că vor face şi oficial propuneri, chiar dacă termenul este foarte scurt (până pe 10 ianuarie).
„Majoritatea se vor încadra doar la mia de euro“
Preşedintele Sindicatului Producătorilor Olt, Ion Păunel, susţine că cel puţin două sunt capcanele noului program, ambele legate de producţia de tomate din ciclul I. Prima ar fi cantitatea impusă spre valorificare, de 5.600 kg/1.000 m.p., asta în condiţiile în care la prima ediţie a programului iniţiat de Petre Daea s-au impus 2.000 kg, în iar în guvernarea PNL s-a crescut la 3.000 kg.
„La prima vedere, cu un ochi pot să râd şi cu unul să plâng. I-aş spune mărul otrăvit din programul TOMATA. Sunt şi lucruri bune, însă… Putem să avem două cicluri de cultură, putem să luăm 4.000 euro, dar majoritatea se vor încadra doar la mia de euro“, spune Păunel.
Asta se va întâmpla pentru că doar foarte puţini fermieri vor reuşi să pună pe piaţă cantitatea cerută, în perioada impusă. Tocmai perioada este a doua mare problemă, valorificarea a 5.600 kg până pe 10 iunie fiind un obiectiv cel mai probabil imposibil de atins pentru cei mai mulţi fermieri.
Două sunt argumentele pe care le aduce preşedintele Sindicatului Producătorilor Olt. Primul ar fi acela că fermierii folosesc în acest program soiuri timpurii şi extratimpurii, care nu au, în niciun caz, productivitatea celor din ciclul lung de producţie. Fermierii care le cultivă mizează însă nu pe cantitate, ci pe faptul că vor pune pe piaţă „trufandale“ şi vor obţine un preţ bun, pentru că roşiile lor au gustul atât de căutat de consumatori. Un alt impediment este infrastructura. Cel mult 2% dintre fermierii care au solarii le şi încălzesc, însă şi dintre aceştia majoritatea covârşitoare apelează la soluţii „care în alte state se foloseau cu 50 de ani în urmă“.
Cât de curând fermierii vor fi obligaţi să înlocuiască centralele rudimentare, pentru care folosesc combustibil solid (cărbuni şi chiar deşeuri diverse, lemnul şi peleţii fiind practic inaccesibile ca preţ), una dintre probleme fiind cea de mediu.
„Nu cred că cineva va reuşi «pe bune» să facă această cantitate şi în niciun caz din martie până pe 10 iunie“, a mai spus Păunel. Fermierul spune că va cere oficial, în numele fermierilor pe care-i reprezintă, diminuarea cantităţii care ar trebui valorificată, pe de o parte, iar pe de alta mărirea perioadei de valorificare a tomatelor peste data de 10 iunie.
Legumicultorii se tem de o nouă criză de supraproducţie
Cu siguranţă, însă, foarte mulţi fermieri vor fi determinaţi să cultive legumele din ciclul II. „Legumicultorii care cultivă verdeţuri au cam fost uitaţi, aşa că este un lucru bun că acum există această posibilitate“, a mai spus Păunel.
Fermierii se gândesc să le propună guvernanţilor, cum, de altfel, au mai făcut-o, să le ofere un sprijin care să nu-i împingă, din nou, spre monocultură, situaţie care ar putea genera o supraproducţie de tomate (cum s-a mai întâmplat). Mai mult, cer programe de sprijin pentru a-şi moderniza infrastructura, lucru care nu se poate atinge cu cei 3.000+1.000 euro promişi prin noul „Tomata“, dar şi subvenţii care să-i încurajeze să folosească sămânţă autohtonă, lucru care ar încuraja şi cercetarea românească.
Cert este însă că până acolo deloc puţini vor fi legumicultorii care se vor înscrie în programul disponibil, aşteptându-se o dublare a numărului de solicitări faţă de anul acesta (în 2021 au fost 14.271 fermieri înscrişi, 137 s-au retras, iar peste 2.500 fermieri au fost respinşi în urma controalelor).
Dacă vor avea sau nu succes rămâne de văzut, însă vin deja semnale din zonele legumicole că se produce din nou o divizare a fermelor de legume, astfel încât mai mulţi membri ai familiei să poată accesa programul, chiar dacă micşorarea în acest fel a exploataţiei îi poate exclude pe fermieri de la alte forme de sprijin de care beneficiază în prezent (cum ar fi anumite subvenţii APIA, care au însă valoare mai mică).
Se încarcă comentariile...
