Filmul şantajării jurnalistei Emilia Şercan. Capii Academiei de Poliţie s-au lepădat rapid de tânărul ofiţer care le-a făcut treaba murdară

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Emilia Şercan - jurnalista ameninţată cu moartea de capi ai Poliţiei Sursa Facebook ES
Emilia Şercan - jurnalista ameninţată cu moartea de capi ai Poliţiei Sursa Facebook ES

Press One a dezvăluit întregul film al evenimentelor în care un tânăr ofiţer de poliţie, originar din Slatina, a ameninţat-o cu moartea pe jurnalista Emilia Şercan, la solicitarea celor doi şefi ai Academiei de Poliţie, investigaţi jurnalistic la acea dată pentru implicarea lor în plagiate la şcoala doctorală a instituţiei.

Fostul rector şi fostul prorector al Academiei de Poliţie, chestorul de poliţie Adrian Iacob şi comisarul-şef Petrică-Mihail Marcoci, au fost condamnaţi luni, 24 mai 2021, într-o primă sentinţă, pronunţată de de Curtea de Apel Bucureşti, la câte 3 ani de închisoare cu suspendare pentru instigare la şantaj. 

Chestorul de poliţie Adrian Iacob şi comisarul-şef Petrică-Mihail Marcoci au fost condamnaţi, la doi ani de la punerea lor sub acuzare, la câte 3 ani de închisoare cu suspendare; câte 120 de zile de muncă în folosul comunităţii; şi interdicţie, timp de 3 ani, pentru următoarele drepturi: dreptul de a mai fi poliţişti; dreptul de a mai fi cadre didactice universitare; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere într-o instituţie publică; dreptul de a fi ales într-o instituţie sau într-o funcţie publică, sentinţa nefiind însă definitivă. 

În premieră, PressOne a publicat marţi, 25 mai 2021, firul evenimentelor şantajării jurnalistei Emilia Şercan, cea care, cu doi ani în urmă, publicase mai multe articole despre plagiatele şefilor Academiei de Poliţie.

Un tânăr ofiţer de poliţie, din Slatina, ales să transmită ameninţările. „Rupe-i dinţii!“

Scenariul a fost pus în practică la mijlocul lunii aprilie 2019. Emilia Şercan trebuia împiedicată să meargă mai departe cu dezvăluirile de plagiat, iar intimidarea acesteia a fost soluţia gândită de şefii de la acea dată ai Academiei de Poliţie. 

Rectorul Adrian Iacob şi pro-rectorul Petrică Marcoci îl aleg pe tânărul ofiţer de poliţie Adrian Bărbulescu, foarte apropiat lor, să-i trimită jurnalistei mesajele menite să o determine să optrească investigaţiile.

„E seara zilei de luni, 15 aprilie 2019. Un tânăr ofiţer de poliţie îşi lasă telefonul – cu intenţie, conform instrucţiunilor – în casa viitoarei lui soţii din Dudu, un sat dintr-o comună limitrofă Bucureştiului. Se urcă în maşină şi porneşte spre est. Sunt 20-30 de minute de condus până la locul faptei. Are totuşi la el un telefon – un iPhone 5S Silver – pe care l-a cumpărat cu patru zile înainte din banii lui, tot conform instrucţiunilor, de pe OLX. Are şi o cartelă prepay pe care a luat-o – conform aceloraşi instrucţiuni – de la un magazin din Militari; ce n-a observat e că magazinul avea cameră de luat vederi“, descrie Press One cum a început episodul care avea să-l ducă în şase luni pe ofiţer la o condamnare la închisoare cu suspendare, iar pe cei doi la un proces încă pe rol, cu o primă soluţie pronunţată ieri.

Adrian Gheorghe Bărbulescu, tânărul ofiţer ales să pună în operă ameninţarea, nu împlinise un an de când era angajat al Academiei de Poliţie. În cursul zilei purtase discuiţii cu şefii săi care îl îndemnaseră cum să facă.

„«Rupe-i dinţii», susţine Bărbulescu că l-ar fi îndemnat rectorul Iacob. Prorectorul Marcoci, la rândul său, l-ar fi presat «să posteze mesaje denigratoare» la adresa Emiliei Şercan“, scrie Press One.

„Se îndreaptă, acum, spre Lacul Morii din Capitală. Ofiţerul de poliţie – care încă n-a împlinit un an de când e angajat al Academiei de Poliţie – ajunge la destinaţie. A compus deja cinci mesaje. Urmează să le trimită, prin Facebook Messenger, unei jurnaliste de investigaţie – Emilia Şercan. Adrian Bărbulescu nu o cunoaşte pe Emilia Şercan. S-a făcut ora 20:00. Bărbulescu trimite – de pe un cont fictiv pe care-l făcuse pe numele Andrei Georgi Olaru – cele cinci mesaje. Aşteaptă“, derulează Press One şirul evenimentelor.

Cele cinci mesaje, unul dintre acestea transmis pe un fundal negru, erau gândite să aibă un impact puternic.

„Opreşte-te să mai faci rău! Tot răul se întoarce persoanelor dragi! Chiar atât de inconştientă eşti? Chiar nu ai nimic de pierdut? Eu cred… că ai”, scrie tânărul ofieţr în primul mesaj. Pe al doilea îl pune pe un fundal negru şi face referiri la pasaje biblice. „Eşti doar o unealtă pe care o folosim cât timp avem nevoie. Iar, apoi……… te dăm la o parte… şi îţi dăm altceva să faci”, îi spune jurnalistei în cel de-al treilea mesaj. Ofiţerul continuă cu: „Noi suntem cei care am vorbit cu tine şi în 2016” şi încheie cu mesajul „Atunci a fost prea mult, de data asta… o să ne depăşim. Ai grijă de tine”.

Observă însă că Emilia Şercan nu vede mesajele, pentru că expeditorul nu era în lista de prieteni de pe Facebook.

Varianta de rezervă: SMS

Ofiţerul nu se poate întoarce acasă pentru că nu şi-a încheiat misiunea, mesajele nu au fost văzute. Îi scrie prorectorului Marcoci, prin aplicaţia criptată Telegram, cerându-i numărul de telefon al jurnalistei, pentru a trimite mesajele pe what’s app. Bărbulescu susţine că Marcoci îi cere ca „mesajul [SMS] să conţină referiri nemijlocite la actele de violenţă pe care urma să le sufere […] dacă nu înceta activităţile investigative”. Mai mult, prorectorul Marcoci i-ar fi dictat, cuvânt cu cuvânt, ce să scrie. 

mesajul de amenintare sercan

Mesajul care a determinat-o pe jurnalista Emilia Şercan să anunţe Poliţia FOTO: Press One

„Nu am scris tot ce mi-a spus dumnealui, pentru că mi s-a părut foarte dur şi mi-a fost teamă […]. Am apăsat butonul de trimitere mesaj, însă imediat am regretat gestul meu şi am încercat împiedicarea trimiterii mesajului, oprind telefonul”, mărturisea, conform Press One, tânărul ofiţer investigatorilor, în timpul anchetei.

Mesajul transmis prin SMS este: „Trimitem acest mesaj cu scopul de a preveni ce va urma, totul depinde de tine. Opreşte toate activităţile pe care le ai în desfăşurare… dacă nu vrei să urmeze calvarul. —- — —— — ——? – — — —– ———- — —-”.

Poliţistul îşi încheie apoi misiunea din acea seară raportându-i rectorului rectorului Adrian Iacob, tot via Telegram: „I-am transmis ceva de forţă, se va gândi mult timp la ce i-am scris :))”, iar rectorul îi răspunde: «Super».

Bărbulescu scoate apoi cartela din telefon, pune iPhone-ul 5S pe asfalt şi-l zdrobeşte cu roata maşinii. Aruncă o parte din rămăşiţe în Lacul Morii, cealaltă parte într-un coş de gunoi, totul fiind gândit de superiorii săi. Cartela o aruncă tot „prin zonă” şi se întoarce la prietena lui.

Jurnalista anunţă Serviciul de Investigaţii Criminale

Emilia Şercan citeşte mesajele transmise prin SMS şi, conştientă că este ceva mult mai serios decât simple mesaje ale unor cititori supăraţi, se adresează poliţiştilor de la Serviciul de Investigaţii Criminale.

„În primele minute după primirea mesajului, Emilia Şercan nu ştie ce să facă; unde să ceară ajutor. La ce secţie de poliţie? La ce adresă? O sună pe purtătoarea de cuvânt a Poliţiei Capitalei, pe care o ştia prin natura meseriei; îi explică ce i s-a întâmplat, îi citeşte mesajul şi cere informaţii despre unitatea de poliţie la care trebuie să meargă. Îi spune, în plus, că nu vrea să se urce în propria maşină pentru a ajunge la secţie; spectrul a doi jurnalişti de investigaţie asasinaţi în ultimele 18 luni în ţări UE plutea atunci – şi încă pluteşte – asupra tuturor jurnaliştilor care devoalează corupţia la nivel înalt“, scrie Press One. În faţa poliţiştilor, de-abia, jurnalista descoperă şi mesajele transmise pe Facebook.

Poliţiştii o roagă în noaptea de 15 spre 16 aprilie 2019 să nu facă, încă, totul public, astfel încât făptuitorii să nu distrugă probele. În 17 aprilie Emilia Şercan anunţă public faptul că a fost ameninţată. În aceeaşi zi, tânărul ofiţer Bărbulescu se întâlneşte cu rectorul Iacob iar acesta îl îmbrăţişează şi-i spune că „ar trebui să-i cumpere un telefon în fiecare zi”. Şi prorectorul Marcoci ţine să-l liniştească la rândul său, asigurându-l că „nu va păţi nimic, pentru că nimeni nu este interesat de Emilia Şercan”.

Evenimentele însă se precipită, iar ministrul de Interne de la acea dată, Carmen Dan, anunţă pe Facebook că Poliţia „tratează cu responsabilitate ancheta” şi că ameninţarea unei persoane, mai ales a unui jurnalist, „este un gest incalificabil şi trebuie aspru pedepsit” - scrie Press One.

Urmează ore, zile, cumplite pentru tânărul ofiţer, care vorbeşte iniţial prin mesaje şi ulterior se şi întâlneşte cu şefii săi. Încep îngrijorările, se reface filmul evenimentelor, se caută vulnerabilităţile, se croieşte varianta pe care poliţistul Bărbulescu ar fi trebuit să o expună dacă se ajunge la el.

„Îmi e frică rău de tot”, „Ce şanse am să scap dacă mă prind?”, îşi întreabă Bărbulescu superiorii, iar aceştia încearcă încă să-l liniştească:  „Să te prindă că ce? Ce ai, Adişor? Ce-ai făcut?”, îi scrie Iacob, în timp ce prorectorul Marcoci îi transmite că „a aflat că Serviciul Român de Informaţii nu este implicat în anchetă, astfel încât totul e în regulă”.

Ridicat de la Slatina, din casa părinţilor

Bărbulească pleacă, în 19 aprilie, la Slatina, la părinţi. În drum trece pe la un prieten din copilărie, poliţist şi el, A.G.G., pe care-l întreabă dacă poate fi localizat un telefon cumpărat de pe OLX. 

Acesta îl întreabă de ce vrea să ştie. Bărbulescu îi spune ce-a făcut. „Am văzut că era foarte stresat, dar nu mi-a dat foarte multe detalii, iar eu am fost sunat de un văr şi a trebuit să plec”, le declară ulterior A.G.G. anchetatorilor.

În 24 aprilie, Bărbulescu se afla încă la Slatina, de unde, de altfel, este ridicat de către poliţiştii care aflaseră cine este autorul mesajelor de ameninţare. Poliţiştii nu-i ridică însă şi telefonul, iar Bărbulescu vorbeşte pe drum, timp de 50 minute, cu cei doi superiori întrebând ce să facă, de unde ia avocat etc. Rectorul îl îndeamnă să şteargă toate mesajele. Tânărul poliţist le cere ajutorul, spunându-le că nu vrea să „bage“ pe nimeni.

mesajul de amenintare sercan

Conversaţia tânărului poliţist cu superiorii săi, în care poliţistul îşi manifesta îngrijorarea SURSA: Press One

Bărbulescu îşi ia în schimb, înainte de a şterge mesajele, o măsură de siguranţă şi îi trimite prietenului său din copilărie capturi de ecran ale conversaţiilor cu Iacob şi Marcoci.

În acea dimineaţă află şi Emilia Şercan de ridicarea poliţistului şi are, astfel, confirmarea că mesajele de ameninţare aveau într-adevăr legătură cu dezvăluirile despre plagiatele de la şcoala doctorală a Academiei de Poliţie.

De aici începe o amplă încercare a şefilor Academiei de a-şi acoperi urmele, inclusiv prin emitera unui comunicat de presă în care cei doi şefi menţionează că „regretă cele întâmplate”, „asigură opinia publică”, „se delimitează de astfel de acţiuni”, „nu va tolera niciodată comportamente de acest tip din partea niciunui membru al comunităţii academice”.

Dosarul ajunge, în aceeaşi zi, la parchet. Pentru Bărbulescu urmează săptămâni de coşmar în care vorbeşte la început direct, ulterior prin interpuşi, cu cei doi superiori care vor să se şteargă orice urmă despre implicarea lor.

Superiorii bagă în joc şi alţi tineri poliţişti, în timp ce încearcă, în conversaţiile directe pe care le au cu Bărbulescu, convinşi fiind că acestea sunt interceptate, să dea impresia că nu au nicio legătură cu faptele.

La o lună de la ridicarea de la domiciliul părinţilor, Adrian Bărbulescu cedează şi semnează un acord de recunoaştere cu anchetatorii. În 24 mai rectorul şi prorectorul sunt puşi sub acuzaţie.

Întregul şi încă lungul fir al evenimentelor care se derulează din acest punct îl găsiţi în PressONE.

Concluzia Press One

Sentinţa pronunţată luni, 24 mai, de Curtea de Apel Bucureşti – care i-a găsit vinovaţi pe conducătorii Academiei de Poliţie de instigare la şantaj – completează un tablou întunecat, amintind de crima organizată. Cei care controlează nodurile unor reţele de influenţă, fraudă şi impostură din instituţii publice sunt capabili, atunci când îşi văd carierele puse în pericol, să orchestreze ameninţarea cu moartea a unui jurnalist.

Trei precizări: 

1. Istoric vorbind, planul pus la punct de Adrian Iacob şi Mihail Marcoci, care a culminat cu mesajele de ameninţare explicită cu moartea, e cel mai grav act de intimidare a unui jurnalist român din ultimii 30 de ani. 

2. Planul a eşuat: deşi ameninţată moartea, Emilia Şercan a continuat să scrie pe PressOne despre „Cernobîlul academic” din Academia de Poliţie. Noua sa serie de investigaţii, intitulată „Urgia la Academia de Poliţie”, a debutat după primirea ameninţării – şi a ajuns, deja, la episodul al XIII-lea. 

3. Trei decizii instituţionale majore au confirmat, între timp, faptul că dezvăluirile făcute de Emilia Şercan în PressOne au fost corecte şi riguros probate: 

La sfârşitul lui 2019, CNATDCU l-a declarat oficial plagiator pe fostul rector Adrian Iacob. 

În octombrie 2020 Monica Anisie, ministrul de-atunci al Educaţiei, a retras acreditările celor două şcoli doctorale din Academia de Poliţie – o sancţiune de o severitate fără precedent în istoria învăţământului superior din România. 

Iar în urmă cu două săptămâni, Guvernul a aprobat, la propunerea ministrului de Interne Lucian Bode, hotărârea de reorganizare a Academiei de Poliţie. Deciziile-cheie, în acest act legislativ, sunt închiderea celor două şcoli doctorale şi reducerea numărului de facultăţi din Academie de la şase la două.

Vă recomandăm şi: 

Cine este poliţistul care ar fi ameninţat-o cu moartea pe jurnalista Emilia Şercan. Fost coleg: „Îmi pare rău dacă a făcut o tâmpenie. Mi s-a părut un băiat OK“

Tânărul care a ameninţat-o pe jurnalista Emilia Şercan este masterand al Academiei de Poliţie. Ce spune ministrul de Interne despre acest caz

Slatina



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite