FOTO Sculptorul care „modelează“ olimpici pe bandă rulantă: „Trebuie să faci tot soiul de lucruri prostituante ca să te ajungi cu banii“

Mugurel Vrânceanu (49 de ani) este un cunoscut sculptor şi profesor la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi, prin a cărui mână au trecut de-a lungul anilor mai multe generaţii de olimpici. Printre elevii săi se numără nume cunoscute, cum ar fi Micuţ Boşcu, premiat de mai multe ori pentru creaţiile sale în ceramică şi desen, în prezent colaborator al celebrului pictor român Adrian Ghenie.

Mugurel Vrânceanu (49 de ani) a excelat dintotdeauna la desen, dar la vârsta de 6 ani a început să cânte la vioară, la sugestia mamei sale. Fire mai rebelă, Mugurel s-a plictisit destul de repede de instrument, asta şi pentru că nu avea răbdare să studieze aşa cum ar fi trebuit. Iar la absolvirea liceului a realizat că nu vioara, nu desenul, ci sculptura va fi drumul său în viaţă. „Când se apropia cu paşi repezi Bacalaureatul, am ajuns la concluzia că asta ar cam trebui să fac“, îşi aminteşte profesorul cum a început totul.

A dat de mai multe ori la Facultatea de Arte, atât la Iaşi, cât şi Bucureşti, până când a reuşit să intre la facultatea din Iaşi, absolvind secţia de sculptură în 1990. Artistul este îndrăgostit de sculpturile în fier şi bronz, creaţiile sale putând fi admirate acum în Grădina Botanică din Iaşi şi la Şantierul Naval „Damen“ din Galaţi. I s-a propus să rămână la Iaşi, dar a dorit să se întoarcă la Galaţi, unde a devenit profesor la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“. Îi place să sculpteze în general în metale, deşi nu este deloc uşor.

Cu elevii, lucrează mai mult în ceramică 

Totodată, sculptorul este şi profesor, ba chiar unul foarte pasionat, totuşi îl încearcă un uşor regret când vine vorba de partea financiară. „E păcat pentru că trebuie să faci tot soiul de lucruri prostituante ca să te ajungi cu banii“, ne spune cu umor Mugurel Vrânceanu. Ne declară deschis că tinerii sculptori au şanse minime să reuşească în acest domeniu, pentru că majoritatea lucrărilor publice sau private sunt adjudecate de artiştii trecuţi de prima tinereţe, care au o anumită notorietate.

Din dorinţa ca elevii săi să-şi găsească mai uşor un loc de muncă sigur la absolvirea facultăţii, dascălul se concentrează mult pe partea de cermaică la cursuri. Mulţi dintre elevii săi se orientează spre această zonă, dar sunt mulţi care aleg să urmeze secţia de sculptură a facultăţilor de arte de la Bucureşti sau Iaşi, chiar dacă riscă să rămână şomeri. „Ca sculptor, nu ai prea multe variante câştigătoare. Poţi deveni profesor şi cam atât, pentru că, îmi pare rău să o spun, nu prea ai propuneri să realizezi lucrări. Dacă te specializezi pe ceramică, poţi să lucrezi inclusiv într-o fabrică pe acest profil“, ne explică Mugurel Vrânceanu.

Elevi de renume

Unul dintre elevii profesorului de sculptură din Galaţi a devenit cunoscut în întreaga lume. Mihuţ Boşcu, olimpic în perioada în care învăţa la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ şi premiat pentru lucrările sale în ceramică şi pentru desene, colaborează în prezent la Berlin cu celebrul pictor român Adrian Ghenie, ale cărui lucrări se vând cu milioane de euro. „Îmi amintesc când era la Iaşi, se plictisise să tot urce pe scenă pentru a-şi ridica premiile. Este un talent uriaş“, ni-l descrie dascălul pe elevul pe care l-a îndrumat în anii de liceu.

O altă elevă de excepţie care i-a trecut prin mâini este Cătălina Gavriliţă (18 ani), elevă în clasa a XII-a la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi, care a obţinut locul întâi în 2016 la olimpiada de ceramică. Unul dintre foştii săi elevi, Marin Florin, este acum profesor universitar la Facultatea de Arte din Cluj. Dascălul îşi învaţă elevii şi să sudeze, să forjeze şi chiar să facă tâmplărie, astfel încât să aibă măcar noţiunile de bază, dacă pe viitor decid să facă sculptură în fier sau în bronz. „Îmi pregătesc elevii atât cât îmi permit ei. Îţi pot deschide uşa sau ţi-o pot închide. Atât e de simplu“, ne dezvăluie profesorul un lucru de care se loveşte zilnic.

Sculptorul alături de una dintre creaţiile sale FOTO Mugurel Vrânceanu 

Mugurel Vrânceanu crede că una dintre explicaţiile pentru care tinerii artişti preferă să plece în străinătate este şi faptul că niciun ministru al Educaţiei din perioada postdecembristă nu a absolvit o facultate de arte sau de filologie, nefiind preocupat la modul real de promovarea artelor şi artiştilor. „Nu există Istoria artei ca materie la liceul de artă, ceea ce este aberant. În schimb, se fac materii ca Matematică şi Fizică. Eu nu spun să nu se facă, însă aceste materii se pot aprofunda doar dacă vrei să te axezi ulterior pe un domeniu unde se cer. Copiii nu sunt învăţaţi să aleagă frumosul, să meargă într-o expoziţie sau să discute despre nişte filme pe care le văd“, explică profesorul lacunele sistemului de învăţământ.

Fără tablete şi fără mobil

Deşi poate părea ieşit din comun la prima vedere, Mugurel Vrânceanu îşi învaţă elevii să fie oameni în primul rând şi să facă lucrurile cu bun simţ. Sculptorul crede că la fel de important este ca artiştii în devenire de la Liceul de Arte să-şi cunoască foarte bine istoria. Dascălul şi-a adus cărţile de istorie de acasă pentru a le da copiilor să înveţe din ele.

Conştiinciozitatea şi seriozitatea sunt calităţile prin care aproape în fiecare an, elevii săi au reuşit să câştige olimpiada naţională de ceramică. „Talentul reprezintă 1-2% din succesul ulterior. Restul este transpiraţie şi nimic altceva“, punctează profesorul. Rezultatele vorbesc de la sine, dar Mugurel Vrânceanu ne spune cu regret că olimpicii sunt trataţi de multe ori cu indiferenţă.

Artistului îi place să sculpteze în fier FOTO Mugurel Vrânceanu

Tocmai de aceea, mulţi dintre ei preferă să-şi încerce norocul peste hotare, iar acest lucru se întâmplă mai des la elevii de la liceele de arte, pentru că aceştia nu au opţiuni viabile în ţară pe care să se bazeze pentru a-şi câştiga existenţa, că de recunoaştere profesională nici nu poate fi vorba, cel puţin nu acum.

Pe de altă parte, este vorba şi de o tendinţă a societăţii, despre care dascălul crede că împinge mulţi copii să facă o şcoală doar de dragul de a o face, pentru a obţine o diplomă, care de multe ori nu le foloseşte la nimic. În plus, tehnologia dezvoltată în ultimii ani îi distrage pe elevi de la ce trebuie să facă. Tocmai de aceea, profesorul este adeptul învăţământului fără telefoane mobile sau tablete, astfel încât copiii să se poată concentra la ce fac la şcoală.