FOTO Cum au fost distruse 30 de lucrări publice de artă evaluate la circa 4,5 milioane de euro. Ce spun autorităţile
0
Mozaicurile de mari dimensiuni sunt făcute de artişti români valoroşi (unii dintre ei au lucrări vândute cu sute mii de euro la licitaţii internaţionale) şi se află pe faţadele clădirilor ridicate la Galaţi în perioada 1962-1967. 90% dintre lucrări sunt acum distruse.
În anul 1960, începea la Galaţi construirea cartierului Ţiglina 1, într-o zonă de la marginea oraşului, unde micile ateliere de tot felul – dar mai ales de cărămidă şi de ţiglă, cu gropile de lut aferente - se amestecau cu case ţărăneşti, cu grădini de zarzavaturi, cu vii şi cu livezi, într-o devălmăşie amplificată de urmările războiului.
Totul a fost gata în 1967 şi s-a făcut după un proiect tipic: blocuri de locuinţe, reţele de utilităţi, străzi, trotuare, spaţii verzi, şcoli, grădiniţe, dispensare şi trei complexe comerciale.
Încă de la început, a surprins decizia autorităţilor ca pe faţadele dinspre bulevardul Brăilei (principala rută de acces pe direcţia est-vest a oraşului) să fie amplasate 30 de lucrări de artă monumentală (mozaicuri de mari dimensiuni), realizate de 19 artişti români de prim-plan.
Partea cea mai surprinzătoare este însă că, deşi România era în plină epocă bolşevică, lucrările nu au căpătat obişnuita tentă propagandistică. În ele nu apar „oameni ai muncii”, „tovarăşi” şi/sau simboluri comuniste, ci artiştii au realizat, din bucăţi colorate din piatră, din teracotă şi din sticlă, tot felul de alegorii care să amintească de principalele caracteristici ale oraşului Galaţi.
„Au venit într-o perioadă atipică, de deschidere către arta occidentală şi de desprindere de realismul socialist. Este un moment valorificat cu îndrăzneală de mari artişti români, cum ar fi Virgil Almăşanu şi Ion Bitzan. Evoluţia lor ulterioară a reconfirmat ceea ce se putea observa în concepţia stilistică a acestor lucrări timpurii: deschidere către valorile artei europene, modernitate şi sinteză a imaginii plastice”, spune criticul de artă Mariana Tomozei Cocoş.
Praful şi pulberea inculturii
După 1990, zona a intrat în vizorul celor care-şi doreau dezvoltarea unor afaceri. Fiind unul dintre cele mai bune vaduri comerciale din oraş, autorizaţiile de construire au curs pe bandă rulantă în perioada 1992-2000. S-au ridicat zeci de clădiri, într-o cacofonie urbanistică de nedescris, direct pe spaţiul verde, lipite practic de blocurile de la bulevard. Lucrările de artă monumentală au fost, cu acest prilej, făcute praf.
O clădire hidoasă, din beton şi sticlă, acoperă 95% din lucrarea „Elemente spaţiale” (50 mp) realizată în ceramică de Ion Bitzan. Cinic, în imobilul nou are un spaţiu şi cel care pe atunci conducea Comisia de Cultură din Consiliul Local. Pe faţada blocului A2, sub pereţii unui restaurant apărut pe spaţiul verde se află mozaicul „Plante, Soare, Peşti”, de 96 mp, tot de Ion Bitzan.
O lucrare de Pavel Codiţă a fost ciuruită pentru ca prin zid să fie introduse echipamente de aer condiţionat de la sediul unei firme. Apoi, mozaicul a fost demontat complet şi a dispărut. Nimeni nu ştie unde. La doi paşi, pe lucrarea „Folclorul” a lui Jules Perahim (artist român stabilit la Paris) s-a instalat un contoar de gaze cu conductele aferente.
Altă lucrare a lui Perahim (artist ale cărui opere similare se află în mari metropole ale Europei şi sunt evaluate la 100.000-150.000 de euro bucata), „Arta cinematografică”, de pe faţada fostului cinema, a fost „spartă” cu două aparate de aer condiţionat. Un mozaic de Mihai Danu a dispărut parţial sub pereţii unei pizzerii, iar pe fragmentul rămas a fost instalat un traseu de gaze.
Mozaicul „Flora” al lui Virgil Almăşanu (artist excelent vândut în Europa de vest) a fost acoperit parţial de un magazin cu etaj. Restul este sub plăcile de polistiren cu care proprietarul unei garsoniere şi-a izolat termic apartamentul.
Lucrarea „Păsări” de acelaşi Almăşanu nu se mai vede deloc de sub extinderea unui magazin, iar „Odihna”, de Patriciu Mateescu, a devenit peretele unei terase de restaurant, fiind frumos văruită.
Potrivit estimărilor făcute de expertul în artă Marius Sava, valoarea lucrărilor de artă batjocorite la Galaţi s-ar ridica undeva la 4,5-4,8 milioane de euro.
„E trist că cei care au administrat Galaţiul după 1990 n-au ştiut să respecte şi să pună în valoare, ci, dimpotrivă, să deterioreze lucrări care fac parte dintr-o pagină semnificativă a creaţiei contemporane româneşti”, spune criticul Mariana Tomozei Cocoş.
Autorităţile: „E prea târziu”
Marius Mitrof, consilier la Direcţia pentru Cultură Galaţi, ne-a explicat că răul a fost făcut într-o vreme când legislaţia era incertă şi că lucrurile sunt greu de reparat, dat fiind că faptele şi răspunderea s-au prescris.
„După 2006, a intrat în vigoare Legea 120 privind monumentele de for public. Era prea târziu pentru aceste mozaicuri, mai ales că legea însăşi este un act normativ cu destule lacune. Printr-o corespondenţă asiduă cu Primăria Galaţi, le-am pus în vedere necesitatea protejării acestor lucrări, precum şi faptul că distrugerea lor constituie infracţiune”, spune Marius Mitrof.
Potrivit Primăriei, toate lucrările edificate au fost ridicate cu avize obţinute legal, aşa că discuţia despre protejarea lucrărilor de artă este tardivă, deoarece nu există căi juridice pentru a ataca respectivele autorizaţii.
Se încarcă comentariile...
