Misterul somnului: ce se petrece de fapt în corpul nostru atunci când adormim şi de câte ore avem nevoie ca să ne refacem

Oamenii îşi petrec o treime din viaţă dormind, somnul fiind o stare fiziologică care permite organismului să se refacă.

Medicii spun că fiecare dintre noi are nevoie zilnic de cel puţin şapte-opt ore de somn. Procesul de adormire, care este o rutină zilnică, rămâne totuşi un mister. Deşi toţi oamenii se întind în pat şi adorm noapte de noapte, nimeni nu ştie cu exactitate cum se produce această trecere a creierului de la starea de veghe la cea de somn.

Cele două stări sunt coordonate de procese cerebrale complexe cărora specialiştii au căutat să le găsească explicaţii.

Unul dintre lucrurile dovedite este faptul că somnul este necesar pentru refacerea structurilor nervoase care întreţin starea de veghe. Iar dacă un om nu ar dormi mai mult timp acesta poate avea tulburări de comportament şi chiar modificări de metabolism.

Potrivit specialiştilor care au studiat fenomenul, starea de veghe permite unui om un contact biologic cu lumea din jur, descoperind înlănţuiri de cauze şi efecte, orientarea atenţiei făcându-se exclusiv către exterior.

“Starea premergătoare somnului prezintă, în afara fenomenelor organice, o invadare anarhică şi dezordonată a imaginilor în câmpul viziunii. Gândul omului adormit este aproape exclusiv stăpânit de imagini. Dacă în starea de veghe imaginile aveau funcţiuni precise şi se integrau activităţii psihice de supunere a spiritului la obiectele exterioare, de data aceasta imaginile izvorăsc tumultoase şi incoerente, desfăşurându-se în rit capricios. Astfel, un lătrat de câine, perceput în somn, nu mai suscită procesul de raportare a zgomotului la cauza lui reală, ci serveşte ca punct de plecare a unei fantasmagorii complicate şi arbitrare”, susţine scriitorul şi medicul psihiatru Ion Biberi, care în anii '40 a studiat zonele abisale ale subconştientului.

Trecerea graduală de la starea de veghe la somnolenţă şi apoi somn este comandată de intensitatea energiei nervoase a persoanei

Specialistul susţine că, închizând ochii, persoana care se pregăteşte să doarmă nu percepe un ecran negru şi uniform, ci poate deosebi o varietate de fenomene luminoase care se desprinde de pe fondul tulbure al pleoapelor. Astfel, se apreciază că în timp ce starea de trezie se defineşte prin concentrare, atenţie, supunere la realitate şi contact vizual cu lumea exterioară, aţipirea reprezintă o risipire a atenţiei, o desprindere de lumea exterioară.

“Viaţa conştientă, rezultat al efortului de adaptare la realitatea cosmică şi socială, se destramă în timpul aţipirii, pierzându-şi coerenţa şi logica. Mecanismul funcţional al subconştientului în prag de veche şi somn prezintă anumite legi care în exprimă comportarea. În general, adormirea neagă logica veghei şi reprezintă o tendinţă de substituire a ideilor abstracte şi a noţiunilor prin imagini”, mai susţine Ion Biberi .

El spune că imaginile care apar în timpul aţipirii se grupează în jurul fenomenelor luminoase, dar mai cu seamă în jurul unor scheme mentale.

"Imaginile din viaţa subconştientă cuprind elemente sufleteşti dintre cele mai variate ca natură, precum elementele afective, dar şi imagini depărtate în timp, cum ar fi amintiri din copilărie sau gânduri fugitive avute cu câţiva ani în urmă. Prin urmare, aceste date sufleteşti sunt disociate în timpul veghei şi fuzionează într-o imagine sau mai multe", mai precizează Ion Biberi

Specialiştii susţin că trecerea de la starea de veghe la cea de somn se produce în doar câteva secunde şi acest ritm somn-veghe coincide cu ciclul noapte-zi.