Legionara care a scuipat-o pe Ana Pauker. A fost ucisă în chinuri, la Malmaison, şi arsă în crematoriu

Legionara care a scuipat-o pe Ana Pauker. A fost ucisă în chinuri, la Malmaison, şi arsă în crematoriu

Ecaterina Gâţâ, tânăra legionară care a sfârşit tragic

Ecaterina (Titi) Gâţă, şefa în clandestinitate a organizaţiei de fete şi femei a Mişcării Legionare, a fost ucisă la Malmaison, la 9 aprilie 1949.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ecaterina Titi Gâţă s-a născut Sibiu, în jurul anului 1924. A urmat clasele primare şi secundare la Sibiu, apoi s-a mutat la Bucureşti împreună cu mama sa şi cu fratele. Aici a început să frecventeze cu regularitate Cooperativa Legionară din stradă Gutenberg. În acelaşi timp a intrat în cetăţuia „Ecaterina Teodoroiu”, condusă de şefa pe ţară a Cetăţuilor (organizaţia de femei a Legiunii), Nicoleta Nicolescu, aflăm de pe site-ul www.mărturisitorii.ro. 
 
Ecaterina Gata a fost arestată în decembrie 1938 şi a ajuns în lagărul de femei de la Sadaclia, din Basarabia, împreună cu alte femei, printre care şi prinţesa Ioana Cantacuzino, şi a fost eliberată în primăvara anului 1940.
 
O dată cu venirea la putere a legionarilor s-a întors în Bucureşti, s-a înscris la facultate şi a început organizarea cetăţuilor, din a căror conducere făcea parte. După lovitura de stat a generalului Ion Antonescu, a început o nouă prigoană. A trecut graniţa clandestin de două ori mergând la camarazii aflaţi în exil, dar a treia tentativă avea să însemne şi arestarea.
 
Atacată chiar de călăuza pe care o plătise să o treacă graniţa şi care a încercat să o violeze, Titi s-a apărat luptându-se cu călăuza până când aceasta a scos un cuţit şi a tăiat-o la braţ. Ţipătul ei a alertat paza de frontieră şi atât ea, cât şi agresorul au ajuns în arestul poliţiei.
 
Ecaterina Gata era pasionată de istorie, motiv pentru care mergea zilnic la Biblioteca Central Universitară, unde se adâncea ore întregi în studiu.
 
În 1944, în bombardamentele germane din 24-27 august, biblioteca a suferit grave avarii, iar incendiul a desăvârşit distrugerile. Atunci, ea s-a implicat în acţiunea de salvare a cărţilor din Biblioteca Universităţii, care era în flăcări.
 
Sfătuitorul şi duhovnicul Ecaterinei era Părintele Arsenie Boca, care în acea perioada se află la Sâmbătă de Sus în mănăstirea Brâncoveanu. Tânăra mergea foarte des la el, consultându-l asupra deciziilor pe care le lua în coordonarea activităţilor sale. Deşi avea mulţi pretendenţi pentru căsătorie, Titi îi refuză pentru că alesese încă din copilărie o altă cale: monahismul.
 
Ultima arestare 
 
 
În anul 1948 se pregătea să treacă iarăşi graniţa spre a merge în exil. De data aceasta a fost arestată de agenţi din sala de lectură a Bibliotecii Academiei. Avea în poşetă paşaportul şi toate cele necesare plecării, dar nu şi-a luat poşeta din sala de lectură când a plecat. Un student, crezând că a uitat-o, a fugit după ea şi i-a dat-o. Astfel, dovada a ajuns în mâna Siguranţei.
 
Ecaterina Gâţă a fost dusă la închisoarea Malmaison de pe Calea Plevnei. Fiind vorba de comandanta Cetăţuilor, în anchetă s-a implicat direct Ana Pauker, care a încercat să o facă pe Titi să-şi trădeze cauza, promiţându-i libertatea. Ecaterina Gâţă a încheiat discuţia cu Pauker scuipând-o. Cu acest gest şi-a grăbit sfârşitul. Ingrata sarcină a fost dusă la sfârşit de Vasile Bulz. După ce maiorul Bulz a legat-o, a bătut-o bestial, i-a mutilat sânii cu cleştele, a violat-o, apoi i-a băgat un fier în vagin şi, într-un final, a omorât-o. La 9 aprilie 1949 a fost chemat fratele ei, venit de pe front, dus într-o celulă, unde se afla spânzurată Titi cu propriul ei cordon.
 
Fratele a văzut în jurul gâtului urme de degete. Şocul asupra lui a fost atât de puternic, încât a luat-o la fugă. Ecaterina a fost aruncată probabil într-o groapă comună sau a sfârşit la crematoriu.
 
Securitatea a acreditat ideea că lidera legionară s-ar fi sinucis, teorie spulberată de mărturia Aspaziei Oţel Petrescu: „Lui Titi Gâţă i-a fost înscenată o sinucidere. Mama sa a fost chemată să-i recunoască cadavrul, ca să i-l poată da s-o înmormânteze. N-a avut putere să meargă şi l-a trimis pe feciorul ei. Când a intrat şi a descoperit-o, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se uite la gât. Nu era urmă de spânzurătoare, era urmă de degete, cum a fost sugrumată. S-a speriat atât de tare, încât a fugit. A venit la maică-sa, plângând în hohote, şi i-a spus: «Mamă, nu s-a spânzurat, a fost omorâtă! Nu este o pierdută în faţa Domnului, ci este o martiră!»”.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: