Omagiul adus de un istoric la moartea procurorului care a „dezgropat” victimele Securităţii
0
Istoricul Marius Oprea, fostul director al Institutului pentru Investigare a Crimelor Comunismului, i-a adus un omagiu fostului procuror militar clujean Viorel Siserman, care a decedat, duminică. Siserman i-a ajutat pe istorici să caute partizanii ucişi în Transilvania şi a lucrat la dosarele privind Revoluţia şi mineriadele.
Fostul procuror şef al Parchetului Militar Cluj, colonel în rezervă Viorel Siserman a murit, duminică, 10 iulie, la vârsta de 65 de ani. Surse din apropierea autorităţilor au precizat că acesta a făcut infarct.
Viorel Siserman s-a pensionat în 2020. El a lucrat la câteva dintre cele mai grele dosare instrumentate după căderea comunismului: dosarul Revoluţiei din 1989, dosarul Revoluţiei din 1989 de la Cluj, dosarele mineriadelor, dosarul furtului de cherosen de la Baza de Aviaţie de la Câmpia Turzii etc.
Siserman s-a implicat în activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, ajutându-i pe istorici să găsească partizanii ucişi în Transilvania.
Acesta este motivul pentru care istoricul Marius Oprea, fostul director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, a transmis, pe Facebook, următorul mesaj:
„A murit un prieten drag. Viorel Siserman, fost procuror militar, cu gradul de colonel, a murit. Pentru noi, cei care îi căutăm pe morţii comunismului, n-a fost funcţie şi grad, ci un prieten adevărat. De fapt, printre puţinii care ne-a ajutat fără ezitare, deşi celelalte autorităţi din România ni s-au pus împotrivă. Viorel a continuat să ne acorde asistenţa judiciară, în căutarea partizanilor ucişi în Transilvania, atunci cînd la conducerea Parchetului General s-a decis că asta nu reprezintă nici o prioritate şi nici nu este de interes naţional, iar Laura Codruţa Kovesi a hotărât că morţii comunismului nu merită atenţie”.
„Şi-a riscat, pentru noi, gradul şi funcţia”
Oprea susţine că procurorul militar a făcut efoturi importante pentru descoperirea victimelor comunismului, în ciuda faptului că oamenii politici au dorit să „îngroape” aceste crime.
„Şi-a riscat, pentru noi, gradul şi funcţia. A continuat să ne însoţească, pe drumurile deloc uşoare prin Apuseni, la Mesentea, la Dealul Capsei, la Bistra, la Răchiţele şi în cîte alte locuri, pierzîndu-şi, în schimb, avansările, postul de conducere sau detaşarea la Parchetul General, cu alte cuvinte, avantaje pentru alţii deloc de neglijat. A fost un om dedicat şi mă bucur că apoi, colegii săi din Parchetul General i-au urmat exemplul şi şi-au făcut meseria, fără ezitare, alături de noi – chiar atunci cînd ”politicul” ar fi dorit altceva – să îngroape a doua oară victimele comunismului”, a spus Oprea.
Istoicul îl considera pe fostul colonel în rezervă „un prieten adevărat”: „Ca să înţelegeţi mai bine: micile avantaje ale funcţiei sale – cînd i se pregătea o masă bună la Cercul Militar din Cluj, ori la popotă, sau ”organizată întîmplător” de cîte un şef de post de prin vreo comună din Transilvania, le-a împărţit întotdeauna cu noi. Prin toate deplasările făcute împreună, ştiind că nu prea avem bani – erau puţini adunaţi cu greu, trăind şi săpînd după morţii comunismului din donaţii (ca şi acum), ne plătea el mesele, deşi – fiind chemat ca procuror la ”cazuri” pe care i le puneam în cîrcă, ar fi trebuit, din curtoazie, să fie invers. Generos, bun şi curajos – aşa l-am cunoscut. Furios şi vituperant uneori, la adresa şefilor săi, pe măsură ce a înţeles, ca şi noi, tot mai bine, importanţa de a scoate la lumină victimele comunismului.”
„O cruce mare pentru Viorel”
Oprea îşi aduce aminte de episodul în care cunoscuta disidentă Doina Cornea i-a primit acasă la ea pe Sisterman alături de doi istorici, ştiind cât de importantă este munca pe care procurorul o face.
„Am fost cu el, ani de zile, în „misiunea” aceasta grea, de dezgropare a adevărului bine ascuns de Securitate, şi la bine, şi la rău. La bine am fost, de pildă, într-o vizită rară la Doina Cornea, în 8 octombrie 2012. Doamna Cornea n-a ezitat să-l primească alături de mine şi de Gheorghe Petrov, deşi în urma bolii din ultimii ani, ea nu mai primea oaspeţi. Ştia că ne este alături şi ştia cît face pentru noi şi alături de noi, pentru oamenii a căror soartă a fost să moară fără cruce. Am făcut acum, în această amiază tristă, o cruce mare pentru Viorel, omul fără care mulţi martiri n-ar avea una, şi pentru sufletul lui bun, înălţat la cer”, a încheiat Oprea.
Vă mai recomandăm:
UPDATE Dosarul Revoluţiei, între ÎCCJ şi Parchet. Judecătorii au decis să-l restituie procurorilor
Se încarcă comentariile...
