Ierburile miraculoase pe care românii le consideră buruieni. „Călcăm pe planta care tratează cancerul şi nu o ştim!”

Ierburile miraculoase pe care românii le consideră buruieni. „Călcăm pe planta care tratează cancerul şi nu o ştim!”

Crizantema comestibilă a fost ameliorată deja la Staţiunea de Cercetare Buzău FOTO I Bunilă

Cercetătorul Costel Vânătoru explică, pentru cititorii „Adevărul”, care sunt plantele cu proprietăţi nutritive şi medicinale spectaculoase, dar pe care românii le folosesc cel mult ca nutreţ pentru animale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Considerate de români simple buruieni, bune de stârpit sau, în cel mai bun caz, de dat la animale, o serie de plante din flora spontană sunt de fapt adevărate miracole. Explică proprietăţile acestor ierburi speciale dr.ing Costel Vânătoru, cercetător ştiinţific la Staţiunea de la Buzău, în fapt una dintre cele mai puternice voci din cercetarea agricolă românească.

Exemplul cel mai relevant adus în discuţie de cercetătorul buzoian este cel al unei plante pe care românii se chinuie de secole să o elimine din culturile agricole. Este vorba despre Portulaca Oleracea, denumirea ştiinţifică a buruienii cunoscută popular ca iarba porcească, iarba grasă, pita porcului sau graşiţa. Această iarbă este comestibilă atât în stare proaspătă, cât şi preparată, iar în alte ţări (cum ar fi Australia, Grecia sau Cipru) este un aliment foarte apreciat.

„Noi o considerăm buruiană şi nu-i acordăm atenţia cuvenită. Este însă un aliment foarte bun. Poate fi utilizată în salate sau conservată în diverse forme. Frunza este plină, suculentă, de unde şi denumirea de Graşiţă. Sunt mai multe varietăţi. Cele din flora spontană nu au frunzele mari, sunt de talie mică şi se comportă ca o plantă târâtoare. În schimb, soiurile ameliorate sunt cu frunza mult mai mare, ovoidă, suculentă”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.

Iarba porcului e de fapt excelentă pentru om

Cercetătorul vorbeşte despre graşiţă ca despre o veritabilă plantă medicinală, bogată în Omega 3, care pe nedrept nu este preţuită de români. În multe ţări, aceasta se găseşte în cultură şi este foarte scumpă.

„În afara faptului că la noi poate fi recoltată din flora spontană, ea nu are tratamente chimice, nu are boli, nu are dăunători. Vorbim de o plantă valoroasă care e la concurenţă cu peştele în ceea ce priveşte conţinutul de Omega 3. Este foarte bună pentru ficat. Noi avem această reţinere pentru că nu am avut-o în tradiţia noastră, însă în ţări cum ar fi Cipru aceasta este pusă şi la murat, deci păstrată foarte bine şi peste iarnă, în saramură, oţet”, spune Vânătoru.

Iarba grasă creşte invaziv acoperind solul ca un covor. Este o plantă cu rădăcină pivotantă, cu tulpină cilindrică şi dură, cărnoasă, târâtoare. Preferă solurile uşoare, nisipoase, bogate în substanţe nutritive, situate în zone calde de pe glob, cât şi în cele temperate sau reci. Are un gust uşor acrişor, pentru că în ea se găseşte o cantitate importantă de vitamina C.

„Nu are un gust rău, însă oamenii sunt reticenţi faţă de ea pentru că o văd ca o buruiană şi mai ales că a căpătat această denumire populară de iarba porcului. Au reţinere deocamdată, dar dacă trec de această barieră, au curaj să guste câteva frunze, îşi dau seama că au în faţă o plantă deosebită, cu un gust deosebit”, declară Costel Vânătoru. 

De la această plantă se consumă frunzele cărnoase şi acrişoare sub formă de salată. Ca medicament se foloseşte sub formă de ceai sau infuzie. Portulaca Oleracea are o soră ameliorată la Staţiunea de Cercetare pentru Legumicultură din Buzău, care este cultivată pentru floare. Se numeşte Floarea de piatră şi provine din această iarbă grasă.

„Florile de piatră, cele pe care noi le admirăm pentru frumuseţea lor, pentru că sunt multicolore, sunt plante comestibile. În străinătate, acestea sunt folosite în preparate culinare, la ornamentarea prăjiturilor, diverselor salate. Vorbim de o plantă care la noi, iarăşi, nu este apreciată ca plantă alimentară, ci ca plantă ornamentală”, declară Costel Vânătoru. 

Multe flori în sălbăticie pot fi mâncate

Crizantemele comestibile au o aromă ce se apropie uşor de gustul morcovilor şi pot fi amestecate fără nicio reţinere în salate sau alte diverse preparate. Florile galbene, mai mici decât crizantemele ornamentale, pot da un plus de culoare platourilor sau chiar torturilor. Până şi panseluţele care decorează parcurile şi amenajările urbane sunt şi ele comestibile.

„La noi, prea puţini ştiu că florile şi frunzele de panseluţe pot fi utilizate în alimentaţie. Trecem pe lângă ele, le admirăm, pentru că se găsesc în multe culori, de la albastru, galben, alb, şi doar atât. În afară, sunt folosite la diverse aranjamente culinare, la ornarea platourilor”, spune Vânătoru.

În această categorie intră şi banala păpădie, ale cărei frunze pot fi utilizate în salate. „Păpădia este o plantă extraordinar de interesantă. O găsim în flora spontană şi este un strămoş al salatei pe care o ştim, însă cu proprietăţi alimentare şi medicinale mult superioare. Aceasta conţine substanţe amare, care sunt bune pentru ficat şi o putem utiliza de primăvara devreme în salate, cu oţet. O mai utilizează foarte puţini români, bătrâni care îi mai ştiu calităţile”, declară cercetătorul.

Tot în preparate proaspete poate fi utilizată şi Limba mielului, o salată care creşte spontan. Este o plantă sănătoasă, cu un conţinut mare de caroten, bogată în săruri minerale, vitamine şi potasiu. De asemenea, măcrişul care creşte în zona de deal şi de munte este considerat soi valoros de străini. La Staţiunea de Cercetare există în curs de ameliorare o varietate de măcriş cu frunza mare. Acesta, pe lângă faptul că este un aliment veritabil pe care îl putem folosi în salate, are un conţinut ridicat de vitamina C. 

Alt exemplu este cicoarea. În cazul celei cu floarea albastră, frunzele sunt comestibile şi consumul lor ajută la scăderea glicemiei din sânge.

„În Spania, Italia sau Franţa este folosită la scară largă. De la cicoare se utilizează florile şi frunzele, mai ales când planta este tânără. La noi, cicoarea nu a intrat în alimentaţie pentru că este o plantă mai amăruie. Se ştie că la noi plantele acestea care conţin substanţe amărui nu prea au prins la poporul român. Aşa cum nici alimentele picante nu atrag”, explică horticultorul buzoian.

Călcăm pe buruiana care tratează cancerul, dar nu ştim

În opinia cercetătorului, trecem zilnic pe lângă foarte multe plante, le ignorăm, fără să ştim că ne pot vindeca de boli grave despre care acum ştim acum că nu ar avea leac, ori se tratează foarte greu.

„Cu siguranţă, noi călcăm acum pe buruiana care tratează cancerul şi nu o ştim. Avem mult de explorat, de pătruns în tainele acestor plante, pentru a le afla beneficiile. Studiile internaţionale arată că lumea ştiinţifică a ajuns acum să cunoască sub 5% din tainele plantelor. Practic, această resursă valoroasă a Terrei nu este pe deplin cunoscută. Cunoaştem doar plantele de cultură, cele pe care le utilizăm în mod frecvent, dar sunt multe alte plante interesante care aşteaptă să fie cunoscute, să fie valorificate”, spune specialistul.

Costel Vânătoru este profesor, doctor în horticultură, cercetător ştiinţific de gradul întâi şi conduce Laboratorul de Genetică şi Ameliorare al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău. De asemenea, este şi director al Băncii de Gene de la Buzău, depozitara a aproximativ 10.000 de soiuri de legume, plante aromatice şi plante medicinale, unele pe cale de dispariţie.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările