Marco Polo de România: Nicolae Milescu, singurul român primit vreodată de un împărat al Chinei. Ambasadorul a străbătut Siberia şi jumătate din Europa
0Nicolae Milescu, un boier moldovean de acum 350 de ani, a fost unul dintre cei mai străluciţi diplomaţi români ai tuturor timpurilor. A fost ambasador al voievozilor români, al ţarului Petru I al Rusie, fiind trimis în misiuni în Franţa, Statele Germane, Austria şi până în China. Totodată, Nicolae Milescu a fost geograf şi călător de seamă, un adevărat „Marco Polo de România“.
În secolul al XVII-lea, Principatele Române plăteau tribut turcilor, domniile erau nesigure, comploturile boierilor dese, iar intervenţia turcilor în treburile interne ale Moldovei şi Ţării Româneşti frecventă. În aceste condiţii, ştiinţele băteau pasul pe loc.
În aceea perioadă, China, uriaşul imperiu de jad, era practic necunoscut românilo,r dar şi multor neamuri europene. Marco Polo adusese veşti despre acel colţ de lume, cu doar câteva secole în urmă. Cu toate acestea, a existat un român care şi-a creat o carieră de invidiat în domeniul diplomaţiei. Nicolae Milescu Spătarul, un boier din Vaslui, a reuşit să devină de la pretendent la tron, surghiunit şi de la un bărbat mutilat la un ambasador de succes şi un călător deschizător de drumuri.
Viaţa lui Nicolae Milescu Spătarul ar putea fi oricând subiect de film. Este singurul român care a fost vreodată primit în audienţă de împăratul Chinei. Un erudit de excepţie, Nicolae Milescu a fost pe nedrept uitat în tomurile prăfuite ale Istoriei Românilor. Povestea lui Nicolae Milescu Spătarul debutează în Moldova începutului de secol al XVII lea.
Boierul Nicolae Milescu, ambasador la „Regele Soare”
Nicolae Milescu se naşte în 1636 în apropierea Vasluiului, pe moşia tatălui său, boierul Gavril, de origine greacă. Acesta îşi trimite fiul la învăţătură, intuind inteligenţa deosebită a tânărului. Este trimis la Istanbul, unde învaţă carte la Colegiul Patriarhal Ortodox. Până la vârsta de 30 de ani ajunge să vorbească fluent, turca, greaca, latina, franceza şi rusa.
La Istanbul a devenit specialist în istorie, teologie şi filosofie. Era intrigant ca orice bun diplomat şi cunoştea toate dedesubturile, având un spirit fin de observaţie, dar şi o putere de convingere deosebită, după cum îl descrie cronicarul Ion Neculce. Drept dovadă stă ascensiunea sa uluitore în funcţie. Datorită culturii sale vaste, este numit de tânăr cancelar la Iaşi al domnitorului Moldovei Gheorghe Ştefan în jurul anului 1655. Avansează repede în ierarhia boierească şi ajunge în 1659 la rangul de spătar.
Îl urmează în exil pe domnitorul Gheorghe Ştefan şi, datorită priceperii sale diplomatice, este trimis la marile curţi ale Europei pentru a intermedia o alianţă anti-otomană. A fost trimis la Stockholm în Suedia şi Berlin. A fost chiar trimis în Imperiul Otoman ca ambasador şi apoi în Franţa, unde a fost primit personal de Ludovic al XIV lea, ”Regele soare”. Misiunile sale erau secrete, Nicolae Milescu fiind un diplomat, dar şi un spion în acelaşi timp.
Nicolae Milescu, „cârnul” mutilat şi alungat din ţară
Ion Neculce, în opera sa ”O samă de cuvinte”, cel mai cuprinzător izvor privind viaţa lui Milescu Spătarul, spune că după experienţa sa ca ambasador şi spion în Europa, Nicolae Milescu s-a întors la Iaşi şi a intrat în slujba domnitorului moldovean, Ştefăniţă Lupu, poreclit în batjocură de popor, ”Papură Vodă”, fiu al celebrului Vasile Lupu. Nicolae Milescu a fost coleg de şcoală cu domnul Moldovei şi se afla în graţiile acestuia.
”Şi lui Ştefăniţă vodă îi era pre drag, şi-l ţine pre bine, şi tot la masă îl pune, şi să giucă în cărţi cu dânsul şi la sfaturi”, scria Ion Neculce. Tot cronicarul moldovean spune că lui Milescu, un om capabil, sătul să servească domnitori slabi şi efemeri, i-a intrat în cap că ar putea domni în locul lor. Neculce spune atunci că în 1660, profitând de încredere lui Ştefăniţă Lupu, într-un băţ sfredelit trimite în Plonia scrisori de complot unui alt pretendent. Unii istorici spun că de fapt episodul are loc în vremea lui Iliaş Alexandru, când Milescu a vrut să uzurpe tronul. Este prins însă şi mutilat. Practic i se taie o parte din nas. Era un procedeu obişnuit spun istoricii, aplicat uzurpatorilor, fiindcă ”un om cu cicatrice gravă nu poate accede la domnie”, confirmă istoricul de renume Neagu Djuvara.
Nicolae Milescu este alungat şi pleacă în exil în Rusia. Neculce spune însă că, înainte de acest episod, a rătăcit prin ţările germane, încercând să-şi vindece rănile nasului. ”După ce a fost tăiat, Nicolae «nas-cârn» a fugit pe pământ german şi găsind un doctor care tot îi lăsa sânge din obraji şi făcându-i la loc nasul, şi aşa zi după zi, sângele s-a închegat către vindecarea lui”, scria cronicarul.
Sfetnicul şi învăţătorul lui Petru I al Rusiei
Nicolae Milescu pleacă apoi în Istanbul unde, beneficiind de o scrisoare de recomandare din partea lui Dosoftei, patriarhul de Ierusalim, vine la curtea ţarului Alexei I, servind drept translator. Din nou priceperea sa îl face să urce pe scara încrederii şi funcţiilor. Fiind bun cunoscător de limbi străine, politică, diplomaţie, istorie, filosofie şi teologie, în 1671, este numit deja profesorul personal al viitorului ţar Petru I al Rusiei. În timpul domniei acestuia va deveni perceptor imperial şi şef al corpului de traducători al consiliului diplomatic din Mosova. Ion Neculce spune că Petru I manifesta o simpatie deosebită pentru boierul moldovean.
Petru I Ţarul Rusiei FOTO certitudinea .ro
”Şi când au ras bărbile, împăratul moscalilor, atunci singur împăratul, i-a ras barba cu mâna lui”, descrie Neculce scena în care Petru I l-a bărbierit personal pe Nicolae Milescu, după legea 1 septembrie 1689 prin care bărbaţii plăteau taxă pe barbă, ţarul Rusiei dorind ca vechii boieri să renunţe la tradiţia podoabei faciale prea bogate. În 1674, Nicolae Milescu revine la meseria pentru care era cel mai bine adaptat: diplomat. Participă la negocieri cu Moldova şi Ţara Românească încercând să le convingă să însoţească Rusia în războiale anti-otomane.
Singurul român primit în audienţă de Împăratul Chinei
În 1675 începe marea aventură pentru Nicolae Milescu Spătarul. Exilatul ajuns protejatul celui mai puterni ţar rus este trimis să reprezinte Imperiul Ţarist în faţa altei super puteri, China, condusă în aceea perioadă de dinastia Qing. Nicolae Milescu a fost pus în fruntea unei expediţii compusă din 150 de oameni, mare parte soldaţi. Misiunea sa oficială era de a rezolva nişte incidente de graniţă între China şi Rusia, de a stabili o relaţie comercială permanentă cu ”Imperiul de Jad” şi bineînţeles de a supraveghea noilor zone incorporate în Imperiul Ţarist din zona râului Amur. Se va întoarce în Rusia abia după trei ani.
Împăratul Chinei Shengzu, cel care l-a primit în audienţă pe Nicolae Milescu FOTO wikipedia
Va străbate Siberia până în nordul Pekinului. ”În anul 7183(1675), mai 2, duminică seara plecarăm pe trei vase, pe râul Irtici,din oraşul Tobolsk şi venirăm la iurtul tătarilor”, îşi începe relatăriile de călătorie Nicolae Milescu Spătarul, în ”Jurnal de călătorie în China”, un document de interes geografic şi istoric de o mare valoare. Străbate Siberia şi ajunge în faţa împăratului Chinei, Shengzu la Pekin. Este primul român primit de un împărat al Chinei în audienţă. A învăţat pe drum şi puţină chineză, impresionându-l pe împărat. Legendele spun că a luat masa cu împăratul şi a primit în dar o piatră preţioasă uriaşă. Misiunea sa a fost un succes răsunător. Şi nu numai diplomatic.
Din punct de vedere ştiinţific călătoriile lui Nicolae Milescu Spătarul sunt extrem de valoroase. În jurnalul său de călătorie în China, Milescu a descris lumi necunoscute, creionând cu talentul său de erudit cu exactitate populaţiile, obieciurile lor, dar şi locurile din zona râurilor Ob, Yrtish şi Angara, până la graniţa Chinei. Milescu scrie şi cartea „Cartea despre tătari”, prezentând populaţiile din zona Amurului. Totodată apar şi ”Note de călătorie” sau Descrierea Chinei”, culminând cu ”Călătorii”, prezentând toate locurile pe unde a trecut. Milescu este printre altele şi autorul primei cărţi de aritmetică din Rusia, numită "Arithmologion”. A murit în Rusia fără să se ştie cu precizie de ce şi în ce an.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Paradisuri tropicale. Cinci insule din Caraibe neatinse de turismul de masă
Se încarcă comentariile...
