Lacul lui Eminescu de la Ipoteşti, un fals comunist construit acum 25 de ani cu 14 muncitori. Şeful de lucrări: „Am ancorat nuferii de fundul lacului cu nailon“

Lacul lui Eminescu de la Ipoteşti, un fals comunist construit acum 25 de ani cu 14 muncitori. Şeful de lucrări: „Am ancorat nuferii de fundul lacului cu nailon“

Lacul cu nuferi al lui Eminescu de la Ipoteşti este doar o făcătură a comuniştilor FOTO Adevărul

Spovedania unui şef din perioada comunistă scoate la iveală un adevăr ascuns 25 de ani. Lacul cu nuferi de la Ipoteşti, obiectiv turistic naţional ”vândut” turiştilor ca loc de inspiraţie pentru creaţia eminesciană, nu este decât o invenţie a ”Epocii de Aur”, realizat cu o draglină şi 14 muncitori.

Ştiri pe aceeaşi temă

Localitatea Ipoteşti situată la 10 kilometri de municipiul Botoşani, este poate cel mai important loc de ”pelerinaj” pentru iubitorii de literatură şi mai ales pentru cei îndrăgostiţi de creaţia eminesciană. Printre obiectivele turistice recunoscute pe plan naţional la Ipoteşti se află casa unde a copilărit Mihai Eminescu, dar şi lacul cu nuferi din pădurea Ipoteşti, unde se spune că poetul şi-ar fi găsit sursele de inspiraţie poetică. 
 
Anual, mii de turişti vin să viziteze şi să ”guste” din spiritul eminescian plimbându-se în jurul acestui lac cu nuferi, apărut în mod bizar în circuitul turistic abia în anul 1989. După 26 de ani, un inginer şef al perioadei comuniste, rupe tăcerea şi spune adevărul despre o mistificare grosolană: lacul cu nuferi al lui Eminescu de la Ipoteşti, nu este decât o creaţie milenară a ”Epocii de Aur”.
 
Lacul cu nuferi o invenţie a tovarăşului ideolog al judeţului
 
Povestea lacului cu nuferi, prezentat de 26 de ani turiştilor ca fiind al lui Eminescu, începe de fapt în 1988, la sfârşitul epocii comuniste. În acel an, ”ideologul şef al judeţului”, Lazăr Băciucu, mai precis secretarul de partid însărcinat cu ideologia, a primit o sarcină dificilă. Se apropia ”centenarul Eminescu”, în 1989 împlinindu-se 100 de ani de la moartea poetului şi trebuia să organizeze la Ipoteşti ceva cu adevărat deosebit. Într-un final se pare că ”ideologul şef al judeţului” a fost salvat de poezia ”Lacul” a lui Mihai Eminescu. 
 
Mai precis inspiraţia lui Băciucu a fost stârnită de primele două versuri ale poeziei. ”Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni îl încarcă”. Era în primăvara lui 1988 când l-a chemat de urgenţă la el pe inginerul şef de la Oficiul de Gospodărire al Apelor(OGA), Costică Macaleţi, astăzi prefect al judeţului.
 
”Eram tânăr, aveam 34 de ani şi eram inginer şef la OGA când m-a chemat Băciucu. Mi-a spus că vine centenarul şi trebuie să avem ceva ce nu a mai văzut lumea. Mi-a arătat o poezie şi mi-a spus: ”Vezi ce scrie aici ? Lacul codrilor albastru. Trebuie să facem lacul ăsta al lui Eminescu în pădure la Ipoteşti.” Era o ştioalnă acolo, un fel de mlaştină şi mi-a spus că am la dispoziţie un an să o fac lac în toată regula. Zis şi făcut, ordinele nu se discutau atunci”, îşi începe spovedania Costică Macaleţi. Şi aşa a început construcţia lacului, pe locul unei mlaştini, alimentate de un izvor subteran, din mijlocul pădurii Ipoteşti şi pe lângă care probabil Eminescu nu a trecut niciodată. 
 
”Am luat o draglină şi un excavator de la Secţia de Utilaje şi Maşini. Nu exista drumul de astăzi. Era în pădure, un fel de mlaştină, am mers pe la Baisa ocolitor cu 14 muncitori şi am început treaba. Am colmatat toată mlaştina, am vorbit cu cei de la silvic să facă nişte defrişări, că erau copaci în zona aia şi am lărgit albia şi am făcut lac. Un an de zile am tot curăţat la el şi până la urmă a ieşit senzaţional”, povesteşte Macaleţi.
 
Nuferi priponiţi de fundul lacului şi luceafăr cu becuri
 
După ce a fost amenajat lacul, zona trebuia să devină atractivă, cu potenţial turistic, să fie mulţumiţi şefii de partid care veneau de la Bucureşti, mai ales Emil Bobu, care era mâna dreaptă a lui Ceauşescu şi se trăgea şi din Botoşani. Ordinele lui Băciucu au continuat, iar inginerul şef de la OGA le-a executat.
 
”Lacul era gata, dar mi-a spus: «Vezi că în poezie sunt nuferi, fă rost de ei». Şi am făcut rost. În mlaştina aia nu creşteau nuferi. I-am adus de la Vorona, de la 50 de kilometri, că făceam regularizarea unui curs de apă care avea nuferi. Erau şi albi şi galbeni. I-am adus pe lac, dar nu stăteau. Aşa că atunci când a fost centenarul, pe 15 iunie 1989, i-am ancorat de fundul lacului cu nailon să nu se scufunde. Am pus şi nuferi albi în continuarea lacului, mai era o baltă. Am ras tot stuful, şi am construit o insulă. Cea care se vede acum, nu este naturală cum crede toată lumea. Am făcut-o cu muncitori din nuiele şi umplută cu pietre şi pământ. Iar podul l-am adus din sat”, continuă destăinuirile fostul inginer.
Prefectul Costică Macaleţi este inginerul şef care a făcut în perioada comunistă lacul cu nuferi
 
De asemnea ideologul Botoşaniului, Băciucu dorea ca locul să fie plin de încărcătură eminesciană. A fost amenajată o cărare cu dale de piatră şi banci până către lac, instalaţia electrică a fost trasă către nişte stâlpi, iar în pădure a fost amenajat chiar şi luceafărul. ”Lacul era luminat, fiindcă am ridicat stâlpi cu becuri şi într-adevăr era frumos. Era curat, luminat şi era o atracţie. În pădure am ridicat un observator, de aproape 12 metri, de unde se vedea tot peisajul, pădurea şi lacul de care am prins un ”Luceafăr”, construit din metal şi tablă, iluminat cu neoane. Se vedea de la intrarea în pădure”, istoriseşte Macaleţi. 
 
Lac contestat şi de eminescologi
 
Făcătura comunistă şi-a pierdut farmecul după 1990. A fost retrocedat doctorului Dorin Vasiliu, ai cărui  înaintaşi au fost proprietari peste bucata de pădure cu lacul construit de comunişti. Gellu Dorian , scriitor botoşănean şi iniţiatorul Premiului de Poezie ”Mihai Eminescu”, spune în lucrarea sa ”Pe urmele lui Eminescu, la adevăratul lac cu nuferi”, că de fapt lacul unde se ducea Eminescu să se relaxeze şi medita, era iazul Loeşti, afalt la 5 kilometri de cel amenjat în perioada comunistă.Iazul Loeşti aflat la 5 kilometri de lacul cu nuferi este considerat adevăratul lac al lui Eminescu
 
De altfel şi referinţe istorice atestă tot iazul Loeşti ca locul de odihnă al poetului. Într-o scrisoare a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez din 1909, pomeneşte de iazul Loeşti, ca loc preferat de fratele său pentru vânătorile de raţe şi meditaţie. Consiliul Judeţean a cumpărat lacul cu nuferi din pădure de la medicul Vasiliu cu 200.000 de lei.
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
 
 
citeste totul despre: