Povestea „fabricii de academicieni“ de la Năsăud. Cât de bună este şcoala unde au învăţat George Coşbuc şi Liviu Rebreanu

Povestea „fabricii de academicieni“ de la Năsăud. Cât de bună este şcoala unde au învăţat George Coşbuc şi Liviu Rebreanu

Şcoala care funcţionează de mai bine de 150 de ani a dat 17 academicieni şi doi scriitori naţionali FOTO:gcosbucnasaud.ro

În 1863, la Năsăud se năştea a patra şcoală românească din Transilvania. Deşi primii paşi au fost stângaci, unitatea de învăţământ a ajuns în scurt timp să aibă profesori şcoliţi la Viena şi în alte capitale europene. Aşa se face că, în cei mai bine de 150 de ani de funcţionare, şcoala unde au învăţat George Coşbuc şi Liviu Rebreanu, a dat 17 academicieni, un adevărat record.

Ştiri pe aceeaşi temă

A patra şcoală românească din ţară s-a născut în 1863, la Năsăud. A avut o singură clasă cu 40 de elevi şi s-a numit Gimnaziul Grăniceresc Năsăudean. Aceasta se alătura celorlalte  şcolile româneşti din Transilvania, de la Blaj, Beiuş şi Braşov. 
 
Primul director al instituţiei a fost vicarul Grigore Moisil, viitorul preşedinte al Fondurilor Grănicereşti, cel care a dirijat spre instituţia şcolară majoritatea fondurilor financiare ale foştilor militari, care le permitea celor mai merituoşi dintre elevi să studieze peste hotare. 
 
„În opidul Năsăud să se fundeze un gimnaziu complet naţional român, în care să se predea toate acele ştiinţe care s-au predat până acum şi se vor preda şi pe viitor în celelalte gimnazii complete. În acest gimnaziu va avea dreptul de a învăţa oricine, fără distingere de naţionalitate şi religie. Printr-un statutu să se exprime curat că limba învăţământului, pentru totdeauna cât va susta acest institut, să fie cea română, ca ştiinţele filosofice şi matematice să se predea cât mai larg, iar istoria naţională română şi literaturii limbii române să se înfiinţeze şi să fie câte o catedră de sine, iar îndemnul pentru tânăra generaţie răsună grăitor: „De bate în voi junilor ardoarea spre ştiinţă. Apoi, mai întâi aceasta bate pentru cunoaşterea deplină a limbii şi literaturii voastre române”, aşa suna actul semnat de reprezentanţii celor 44 de comune grănicereşti, depus la înfiinţare şcolii. 
 
În cei mai bine de 50 de ani de existenţă, şcoala a avut 15 nume. La numele şcolii se adaugă şi numele poetului George Coşbuc prima dată în 1948.  Numele poetului a însoţit această şcoală până în 1974. Ulterior, în 1990 preia din nou numele poetului, care a şi învăţat în această unitate. 

Şcoala din Năsăud a dat doi scriitori naţionali şi 17 academicieni 

 
Performanţa la care a ajuns această şcoală, care continuă să fie una dintre cele mai bune din Bistriţa-Năsăud este greu de egalat. Nu mai puţin de 17 membri ai Academiei Române şi-au început studiile aici. Printre aceştia se numără Constantin C Moisil, Dumitru Protase sau Florian Porcius.
 
De asemenea, aici au făcut şcoala şi  poetul George Coşbuc şi scriitorul Liviu Rebreanu. 
Elevii acestei şcoli au fost încă de la început îndemnaţi să înveţe şi să citească. În 1870, se înfiinţează societatea culturală a elevilor „Virtus Romana Rediviva”, în care aveau să îşi încerce talentul de creatori zecile de şcolari, în frunte cu Coşbuc şi Rebreanu. 
 

Profesorii erau şcoliţi la Viena

 
Mulţi dintre profesorii şcolii năsăudene au avut ocazia să se şcolească la Viena, sau în alte centre universitare europene. Unii dintre ei au folosit chiar bursele oferite prin Fondurile Grănicereşti. 
 
„La desfiinţarea graniţei în 1851, satele noastre grănicereşti, într-un elan nobil, şi-au destinat bunurile mobile şi chiar o parte din cele imobile pentru crearea de fonduri şcolare şi de burse; prin aceasta au dovedit un admirabil spiri de jertfă şi o insolubilă comunitate de idei şi năzuinţe culturale naţionale”, nota Virgil Şotropa acum câteva decenii în revista Arhiva Someşană.
 
Unul dintre profesorii care s-a întors să predea la şcoala din Năsăud după ce şi-a continuat studiile la Viena şi Graz este Artemiu Publiu Alexi. Acesta a dotat de la A la Z şcoala şi chiar a pus bazele în 1875 a unei grădini botanice, cu arbori şi arbuşti procuraţi inclusiv din Viena. 
 
 „În activitatea de dotare cu o bază modernă de predare este neobosit. Nu numai planşe murale pentru toate disciplinele ce le predă, ci şi animale naturalizate, plante conservate, eşantionae de roci şi minerale, permie de la minele din Iacobeni, prin directorul acestora Manz (1033 bucăţi), apoi aparate de fizică, utilaje, substanţe şi reactivi chimici.La pensionarea sa, în 1894, toate acestea constituiau un inventar cuprinzător de 5473 de obiecte”,  nota istoricul Iuliu Morariu în Arhiva Someşană din anul 1975.
 

Vă mai recomandăm:

 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: