Părintele poeziei germane moderne în Alba: profesor la Colegiul Principelui, căutător al urmelor romane la Ampelum

Părintele poeziei germane moderne în Alba: profesor la Colegiul Principelui, căutător al urmelor romane la Ampelum

Imagie din Zlatna, la începutul perioadei de industrializare

Numele lui Martin Opitz se leagă de prima instituţie de învaţământ superior din Transilvania, Colegiul Academic din Alba Iulia, dar şi de zona anticului Ampelum, actualul oraş Zlatna. Martin Opitz a fost laureat al Universităţii germane din Heidelberg.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ne întoarcem în Alba Iulia anului 1622, când oraşul era capitală a Principatului Transilvaniei. Principele Transilvaniei din acea vreme, Gabriel Bethlen, înfiinţează pe lângă curtea sa un Colegiu Academic. În acelaşi an, Principele Gabriel Bethlen, îi cere ducelui de Silezia, printr-o scrisoare, să-i trimită în Transilvania patru profesori care să predea la şcoala nou înfiinţată pe lângă curtea sa. 
 
Profesor la Colegiul Academic  din Alba Iulia 
 
Ducele îi recomadă  doi profesori, un instructor şi pe Martin Opitz despre care spune că este laureat al Universităţii din Heidelberg. Dintre cei patru învăţaţi, doar Opitz a ajuns în Transilvania şi a predat  la Colegiul din Alba Iulia. Va preda aici poeţii clasici, în anul şcolar 1622-1623. Cei mai mulţi dintre cercetători pun această situaţie pe faptul că învăţatul german nu s-a putut integra în atmosfera de la curtea Principelui. Lăcaşul de învăţătură din Alba Iulia, la care a predat Opitz, şi-a păstrat rangul superior până în Instituţia şi-a păstrat statutul de rang superior până în 1658. Colegiul înfiinţat de Principele Gabriel Bethlen este considerat prima piatră de temelie a Universităţii din Cluj.
 
Potrivit revistei Dacoromania, deşi timpul petrecut la Curtea princiară din Alba Iulia a fost unul scurt, Opitz a reuşit să-şi aducă contribuţia la cunoaşterea vieţii românilor de pe meleagurile Albei, în special a celor din zona Zlatnei. „Mai mult decât curtea principelui şi a societăţii demnitarilor feudali, Opitz,  fire romantică, a iubit natura pitorească a regiunii, munţii acoperiţi cu păduri de stejari şi brazi, oamenii locurilor dintre care cei mai mulţi erau români, farmecul rustic al împrejurimilor, manifestările artistice şi îndeosebi jocurile, porturile populare şi cântecele ţăranilor români”, apreciază Vasile Netea. 
 
În căutarea inscripţiilor romane prin anticul Amplelum 
 
Potrivit sursei citate, în peregrinările sale prin anticul Ampelum (Zlatna), învăţatul german era însoţit de un inginer olandez, H. Lisabon, care era administratorul minelor de aur din oraş. Tocilescu, în volumul “Dacia înainte de romani”, afirma că cel mai vechi procurator aurariarum, ce cunoaştem în Dacia, este M. Ulpius Hermias, un libert al împăratului Traian, după o inscripţie aflată la Zlatna şi publicată în Corpus Inscriptionum Latinarum (vol. III nr. 1312). În revista ungară a minelor şi topitoriilor din 1890 se specifică faptul că piatra inscripţiei romane a fost descoperită de Martin Opitz, între Zlatna şi Alba Iulia pe malul drept al Ampoiului.
 
În grădina unui localnic din Ampelum (n.r. Zlatna) învăţatul german a descoperit o piatră ce se susţine că este din anul 161, când la Roma era imperator Marcus Aurelius, sprijinitor al literelor, omenos cu sclavii, dar mare prigonitor al creştinilor. Inscripţia scoasă la lumină de Opitz a fost dusă la Viena, în 1723,  şi păstrată într-un coridor al Bibliotecii imperiale. Despre inscripţiile descoperite de Opitz  la Zlatna se spune că ar fi foat adunate, pentru a fi publicate, cu multe cunoştinţe folositoare, în lucrarea „Dacia antiqua", din păcate pierdută.
 
Poemul „Zlatna“, certificat poetic al romanităţii noastre
 
Cercetătorii care s-au aplecat asupra poemului „Zlatna“, scris de  Martin Opitz, considerat părintele poeziei germane moderne, au considerat că acesta i-a depăşit pe toţi înaintaşii săi, atât ca mod de exprimare, cât şi de informaţie. Creaţia epică reprezintă un elogiu superb pentru viaţa şi virtuţile unui popor atât de strălucit prin originea, vechimea şi însuşirile sale creatoare.
 
Potrivit sursei citate, prima traducere a poemului, realizată în 1885 de poetul George Coşbuc, a fost publicată în ziarul "Tribuna" de la Sibiu. A fost reactualizată abia după un secol, de fostul director al ziarului, Ilie Dăianu. În studiul „Poetul silezian Martin Opitz şi românii din Transilvania”, gazetarul scrie: „Zlatna este un certificat poetic al romanităţii noastre… Martin Opitz, umanistul celebru al vremii sale, a fost idealistul apărător al sufletului nostru latin, iubitor de măsură, de echilibru spiritual, de libertate… După ce ne-a preamărit frumuseţile regiunii Zlatna şi Valea Ampoiului în imagini poetice încântătoare şi puterile spirituale ale sufletului nostru romanic, după ce şi-a consacrat cei mai frumoşi ani din viaţa sa strângerii datelor ştiinţifice în legătură cu istoria Daciei, Martin Opitz ne arată şi căile dezvoltării noastre în viitor, potrivit cu tradiţia latină, care trebuie să rămână piatra unghiulară a culturii noastre".
 
Istoricul german  A. Armbrecsterîl descria astfel pe Martin Opitz : "A creat una din cele mai frumoase icoane medievale ale sufletului românesc, icoana lui de totdeauna". Prezentăm, mai jos, câteva dintre versurile poemului „Zlatna“, scris de Martin Opitz:
 
....pe unde-am fost umblat 
Ţinut ca Zlatna voastră 
să văd nu mi-a fost dat. 
Petrec acolo zile 
şi darnice şi blânde 
La oamenii de care 
nu mă mai pot desprinde 
Mai buni nu sunt în stare 
să cred că s-ar afla 
În lume pretutindeni 
pe unde-aş mai umbla!“
 
(Text scris de Nicu Neag)

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: