Divorţul, o traumă cu efect prelungit

Intoleranţa naşte monştri pentru căsnicii - divorţurile. Deşi a devenit o poveste cu final aşteptat, ruptura unei relaţii îndelungate lasă uneori traume psihice irecuperabile.

O statistică recentă arată că din ce în ce mai multe căsătorii se termină printr-un divorţ. Separarea unui cuplu a devenit astfel un lucru banal, iar divorţul este evocat din ce în ce mai des, din ce în ce mai devreme şi din ce în ce mai uşor, constata cu regret psihiatrul şi specialistul în terapii familiale Serge Hefez.

„Este un lucru paradoxal, deoarece se investeşte foarte mult în viaţa de cuplu şi în cea de familie încât ai senzaţia că totul va dura o veşnicie. Însă în prezent oamenii nu mai vor să accepte decât plăcerile amorului, nu şi greutăţile. Imediat ce sentimentele de dragoste dispar, apare şi ideea că am trăi mai bine fără partener”, explică Hefez.

Catherine Serrurier, specialistă în terapii de cuplu, constată că „în faţa crizelor, cuplul modern manifestă o toleranţă zero”. Partenerii uită una dintre cele mai importante virtuţi care menţin cuplul: răbdarea.

Dacă decizia de a divorţa se ia astăzi mult mai uşor decât în trecut, pagubele pe care le poate produce nu sunt mai puţin importante, mai ales asupra copiilor. Din ce în ce mai mulţi specialişti în pedopsihiatrie trag un semnal de alarmă. Aşa-zisele „divorţuri de catifea” care pun capăt unor poveşti de dragoste nu există! Iar actorii acestor story-uri terminate prost se feresc să recunoască faptul că nu ies deloc fericiţi din „film”. Chiar şi cei care sunt partea „pasivă”, cei care nu iau iniţiativa rupturii.

Iluzia prezentului: relaţiile sunt inutile

Este evident că un divorţ sau o despărţire sunt rareori trăite fără a lăsa urme dureroase. De cele mai multe ori, despărţirile, spun psihologii, provoacă răni adânci în suflet, sentimentul de abandon şi pierderea încrederii în sine.

„Chiar dacă se despart, partenerii petrec foarte mult timp în speranţa refacerii relaţiei lor”, arată Serge Hevez. „Aceasta şi din cauză că o relaţie nu se desface la fel de uşor pe cum se face”, susţine psihologul francez. „Iluzia timpurilor moderne este că relaţiile sunt inutile şi pot fi aruncate, ca şi cum ai arunca la coş un pix”, constată Hevez.

Or, problema este mult mai complexă, deoarece relaţiile pe care le construim în timpul vieţii rămân întipărite în noi. Păstrăm ceva din celălalt în noi şi la rândul nostru proiectăm asupra celuilalt o parte din noi. Desfacerea acestor legături nu se poate face de pe o zi pe alta, ci necesită un veritabil travaliu psihologic, în profunzime şi cu foarte multă răbdare, a la long, asupra propriei persoane.

Este nevoie de foarte mult timp pentru a reflecta asupra propriilor gânduri şi sentimente, pentru a descoperi ce se petrece cu adevărat în suflet, pentru a te raporta la cei din jur, sfătuişte Hefez.

În cele din urmă, o despărţire necesită o perioadă de „doliu” după relaţia pierdută. Din păcate, foarte multe cupluri pierd foarte mult timp să-şi regleze conturile după despărţire şi foarte puţin pentru a-şi epura psihicul de balastul emoţional.

Deşi a devenit un lucru banal, ruptura unei relaţii de lungă durată are implicaţii sociale importante atât pentru parteneri, cât şi pentru familiile lor. „Câţi dintre bunici vorbesc despre durerea pe care o resimt atunci când copiii lor se despart?”, se întrebă Catherine Serrurier. După despărţire, cea mai mare parte a celor care au trecut printr-o astfel de experienţă sunt oarecum însinguraţi.

Când un cuplu se destramă, fiecare părăseşte şi familia celui lângă care a trăit, dar şi o parte din prietenii comuni. „Foarte mulţi din cei care au trăit o astfel de experienţă reclamă solitudinea care le amplifică sentimentul de pierzanie”, aminteşte Chaterine Serrurier. „Un cuplu care  se desparte, provoacă spaimă printre cuplurile cu care avea relaţii. Acestea, în mod inconştient se îndepărtează de cuplul aflat în impas.

Uneori cei apropiaţi încearcă să se implice pentru a media conflictele dintre partenerii care vor să se despartă, însă descurajaţi de insuccesul demersurilor lor, renunţă în scurt timp. „În faţa unui divorţ iminent, părinţii şi apropiaţii sunt deseori debusolaţi şi nu ştiu cum să reacţioneze. si, în mod inconştient, cei mai mulţi prieteni sau apropiaţi se îndepărtează de cuplul aflat în dificultate pentru a nu fi „contaminaţi”. Exact pe dos de cum ar fi normal să se întâmple, deoarece orice om care trece printr-o despărţire are nevoie mai mult ca oricând de susţinerea celor din jur, avertizează Chaterine Serrurier.

Creşte numărul divorţurilor

Potrivit datelor furnizate recent de Institutul Naţional de Statistică, în luna august 2008, prin hotărâri judecătoreşti definitive s-au pronunţat 3.063 de divorţuri, în creştere cu 469 de cazuri faţă de luna iulie, iar rata divorţialităţii a sporit de la 1,42 de divorţuri la mia de locuitori, în iulie, până la 1,68 de divorţuri la mie, în august. Numărul de divorţuri din august 2008 a fost mai mare cu 1.300 de cazuri decât în august 2007, când se inregistrase o rată a divorţialităţii de 0,98 la mia de locuitori.

Regulile despărţirii

Dacă împăcarea nu mai este posibilă, psihologii afirmă că există câteva reguli care pot aplana efectele negative ale unei despărţiri. Asumaţi-vă responsabilitatea rupturii. Odată decisă desparţirea, reproşurile la adresa celuilalt nu mai au nici un rost, oricât de justificate vi s-ar părea.

Mulţumiţi-i partenerului şi luaţi-vă adio cu respect. Dacă partenerul se supără sau devine furios, nu vă certaţi! Prezentaţi lucrurile cât mai clar: este firesc să vă pară rău pentru suferinţele provocate şi este bine să arătaţi acest lucru, însă nu daţi înapoi.

La ultima întâlnire, nu promiteţi că veţi ţine legătura, pentru că riscaţi să-l faceţi pe celălalt se agaţe poate de o speranţă falsă şi să sufere mai mult. Nu spuneţi familiei, prietenilor sau colegilor că intenţionaţi să vă despărţiţi înainte de a o face. În cele din urmă este o experienţă intimă care trebuie să rămână aşa.

Nu amânaţi despărţirea aşteptând momentul potrivit, deoarece nu faceţi decât să prelungiţi suferinţa.  Nu anunţaţi intenţia rupturii definitive într-o zi cu încărcătură emoţională (zi de naştere, sărbători şi aniversări) - este o decizie de un cinism inutil care îl poate afecta pe celălalt pentru totdeauna. Nu vă despărţiţi treptat – astfel prelungiţi inutil agonia unei relaţii.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: