Neurolog: Îmi spun unii părinţi: „Îl învăţ pe fiul meu de doi ani să citească!” Iar eu răspund: „Ei bine, eşti un prost!”

Neurolog: Îmi spun unii părinţi: „Îl învăţ pe fiul meu de doi
ani să citească!” Iar eu răspund: „Ei bine, eşti un prost!”

Din ce în ce mai mulţi părinţi au tendinţa de a-şi învăţa copiii să scrie şi să citească de la vârste cât mai mici, încă din  maternitate dacă s-ar putea. La vârste de 2-3 ani, copiii sunt asaltaţi cu exerciţii de memorare a literelor, cifrelor, sunt puşi să caligrafieze litere şi cifre. Unii părinţi au impresia că astfel copiii lor vor fi mai deştepţi şi mai bine pregătiţi, în timp ce pentru alţii nu este decât un exerciţiu de orgoliu personal.

Cum le cultivăm copiilor inteligenţa emoţională. Sfaturile psihologului Lenke Iuhoş

Cum le cultivăm copiilor inteligenţa emoţională. Sfaturile psihologului Lenke Iuhoş

Atunci când vorbim de inteligenţa emoţională, ne referim în general la capacitatea unei persoane de a empatiza cu cei din jur şi de a le influenţa emoţiile în sens constructiv. Copiii cu inteligenţă emoţională ridicată înţeleg instinctiv nevoile şi reacţiile persoanelor din jurul lor (copii, adulţi etc.) şi reuşesc să obţină maximum de beneficii din relaţiile sociale, prin adaptarea comportamentului în funcţie de context.

„Eu nu sunt făcut pentru asta!“, îmi explică trist un piţiponc de şase ani, întinzându-mi o foaie pe care stau înşirate trei adunări şi o scădere. E decepţionat şi trist. Ar fi vrut şi el să adune alunele veveriţei şi morcovii iepuraşului, dar „3 + 2“ i se pare a fi o adevărată grozăvie ce poate fi soluţionată numai de campionii clasei.

acum 5 zile · comentarii (4)

Atunci când părinţii sunt stresaţi, stresul devine contagios pentru copii. Aceştia reuşesc să-şi dea seama când părinţii lor devin copleşiţi sau se simt sub presiune. Astfel, studiile arată că cea mai mare sursă a stresului la copii şi adolescenţi nu sunt şcoala, programul încărcat sau presiunea grupului, ci stresul părinţilor. Prin urmare, a fi un bun părinte înseamnă în primul rând să îţi poţi gestiona stresul.

acum 10 zile · comentarii (0)

Ambalată în hârtie lucioasă, fericirea moţăie deja sub brad. Curând vom încovoia iar mesele cu tăvi. Şi iar toată arca lui Noe rumenită, cu un măr în gură, va trona peste recolte întregi de cartofi aurii. Ne vom minuna iar câţi litri de vin şi pălincă pot să tranziteze printr-un singur şi mititel pahar. Şi iar, ghiftuiţi şi ţanţoşi în haine cu sclipicele, ne vom îngropa sub un munte de cadouri şi vom aştepta să ne umple fericirea.

luna trecuta · comentarii (3)

„Dacă mănânci supă, primeşti ceva dulce“. Aşa începe. Am spus-o cu toţii copiilor noştri, pentru că am auzit-o cu toţii când eram mici. Apoi continuă cu: „Dacă te culci, primeşti mâine dimineaţă o jucărie“. „Dacă eşti cuminte, te duc în parc“. „Dacă îţi faci temele, te las la desene“.

acum 2 luni · comentarii (1)

Copilul tocmai a început grădiniţa sau şcoala? Primele experienţe vin imediat la pachet cu comparaţii. Copii comparaţi între ei de către adulţi, mame care se compară între ele, profesori care se compară unii cu alţii, grădiniţele şi şcolile comparate între ele. Succesul unuia înseamnă automat insuccesul altuia.

acum 2 luni · comentarii (5)

Copiii au nevoie ca adulţii din viaţa lor să fie acolo pentru a la îndeplini nevoile de bază: hrană, siguranţă, iubire. În primii ani de viaţă, modul în care răspundem nevoilor lor, ca părinţi, le transmite copiilor diverse mesaje, de exemplu dacă pot să aibă încredere în noi sau nu, dacă suntem acolo pentru ei cu căldură sau nu, dacă suntem mereu acolo când au nevoie de noi sau nu, dacă pot conta pe iubirea noastră în mod necondiţionat.

acum 2 luni · comentarii (0)

Recent am revăzut o reclamă în care mai mulţi părinţi erau întrebaţi pe cine ar invita la cină, dacă ar putea alege orice om din lume. Kylie Minogue sau Justin Bieber au fost doar câteva răspunsuri. Mai apoi copiii au fost întrebaţi, la rândul lor, cu cine ar vrea să ia cina. Iar cei mici au răspuns ceva neaşteptat pentru adulţi: doreau să ia cina cu părinţii lor. Adevărul este că, în fuga noastră zilnică, uităm care sunt nevoile copiilor noştri.

acum 3 luni · comentarii (0)

În România avem puţini bărbaţi care lucrează în domeniul educaţiei şi asta înseamnă că băieţii au puţine modele masculine în şcoală. Din ce în ce mai mulţi copii trăiesc în familii monoparentale, de multe ori crescuţi doar de mame. De aici apare nevoia de a ne uita atent la cum putem fiecare să contribuim la adaptarea şi dezvoltarea şcolilor şi a familiilor, pentru a dezvolta băieţi sănătoşi emoţional şi social.

acum 3 luni · comentarii (5)

La vârsta adolescenţei, ca oricine la această vârstă, puteam zbura printre visele copilăriei, eram veşnic îndrăgostit, scriam poezie, poveşti şi aşterneam gânduri. Eram îndrăgostit de mine, puteam muta munţii din loc, universul era prea mic pentru ceea ce puteam eu, era despre Dumnezeu, eram Dumnezeu.

acum 2 ani · comentarii (4)
Postari Recente