Natura ne-a arătat ce putere colosală de regenerare are... şi eu ce fac, stau şi conjug verbe cu intrusul din apartament? Evident că nu, dar cum o fac să părăsească incinta?

Treaba cu datul în taste funcţionează până la un punct, doar că în ADN-ul speciei noastre mai este şi nevoia de competiţie, de a căuta repere la care să te raportezi, să le depăşeşti... iar dacă te apuci să-ţi desenezi astfel de repere, fără un contact cu realitatea... s-ar putea să auzi voci în jurul tău care îţi spun imperativ: Medicamente! Medicamente! Medicamente!

Şi cum sincronicităţile joacă un rol extrem de important în existenţa noastră, m-am intersectat, via BMW România, cu Racing League Romania. Din momentul în care a venit primul comunicat de presă care anunţa acest campionat şi până mi-am spus că trebuie să particip şi eu au trecut 0,0007654 secunde.

Cândva, să tot fie vreo 15 ani de atunci, am început să degust simulatoarele auto la alt nivel decât tot ce putem defini generic NFS. A fost momentul în care am investit într-un volan Logitech Momo Racing cu pedalier... şi vai câte nopţi am pierdut pe probele speciale din Richard Burns Rally. Cred că la acea vreme am realizat unul din primele materiale, din presa autohtonă, dedicate acestor simulatoare. Au mai urmat şi GT Legends, Grand Prix Legends, Toca Race Driver 3... şi inevitabil Gran Turismo 3, 4 şi 5, iar mai spre zile noastre – Dirt Rally, Project Cars, WRC, Colin McRae... dar au fost la nivel de divertisment, mai mult pentru a vedea până la ce nivel a ajuns simulatorul auto. M-am intersectat şi cu Assetto Corsa, dar nu i-am acordat prea multă atenţie.

Dar cum campionatul Racing League Romania are la bază Assetto Corsa, am dat o fugă pe Steam, am găsit la ofertă jocul cu toate add-on-urile la 40 de euro, l-am cumpărat... şi am început să văd cum pot face ca roţile lui BMW M3 E30 DTM să înceapă a se învârti. ”Întâmplător” am aflat că un bun amic, Bogdan, are un PC extrem de performant care se odihneşte... aşa că l-am împrumutat, am recuperat de la un amic anticul Momo Racing, am sechestrat sufrageria şi m-am apucat de setări. A urmat înregistrarea pe forumul Racing League Romania, citirea regulamentului, primirea în gaşcă... cert este că destul de repede m-am trezit online pe circuitul de la Norisring, da cel pe care s-a desfăşurat etapa de acum două zile, a patra din campionat. Sincer... când m-am văzut la standuri, mi-am rezervat vreo 30 de secunde pentru a mă contempla şi admira, nu credeam că voi reuşi atât de repede. Nu vreau să vă povestesc pe câte alte forum-uri a trebuit să-mi fac cont pentru a descărca aplicaţii de genul Helicorsa care te avertizează când evoluezi pe circuit când se apropie o maşină de tine, pe ce parte, dacă te-a depăşit, dacă ai terminat depăşirea şi poţi reveni pe trasă. Descarcă circuitul de la Norisring care nu este în joc, aşa cum nici circuitul autohton MotorPark nu există. Dar Assetto Corsa este o platformă care a permis oamenilor să aducă realitatea în virtual... poţi face o urcare pe Transfăgărăşan în acest simulator.

Revenind, mândru de mine, calc acceleraţia, ies de la boxe în stil de mare campion, iau viteză pe linia dreaptă, mă apropii de primul viraj... şi prima ispravă... mătur un concurent cu toată familia sa la capătul liniei. Scuze!!! Şi uite aşa a început lungul drum de a descoperi punctele de frânare. Apropo, ”se joacă” fără vreo asistenţă electronică, este permis ABS-ul pentru că, ce să vezi, BMW M3 E30 DTM dispunea de ABS dezvoltat de un inginer român – Andrei Bellu. Am încercat puţin şi fără ABS... şi am zis că este mai bine cu.

În clipa în care am reuşit să aliniez câteva tururi rezonabil de rapide, în opinia mea, adică să nu mă proptesc în zidurile şi parapeţii de pe Norisring... am dat o fugă până la lista cu timpii celorlalţi. A fost ca şi cum m-aş fi dus la un depozit angro să cumpăr depresie, dar nu aşa pentru o zi doua... pentru vreo doi ani. După prima zi de antrenamente cronometrate, abia reuşisem să cobor sub 1 minut pe tur, iar băieţii din top 30 erau la 55-56 secunde pe tur.

Pentru a înţelege ”devotamentul” de care m-am virusat... să fi tot acoperit 350-400 de tururi pe Norisring în săptămâna care a trecut. Am vânat puncte de frânare, am declinat trase, încercat să dozez acceleraţia pe ieşirile din viraj cu delicateţea unui bijutier care lucrează la un macrame aurit... am exersat până acolo încât pedalierul Momo Racing a cedat.

Găsit repede un volan la un alt prieten bun, şi iarăşi pe circuit. Am terminat săptămâna cu un 57.600, destul de departe primii 30 care se califică în finală. Şi pentru că sunt nou în acest vechi univers al curselor virtuale, nu am ţinut atât de aproape de forumul Racing League Romania... şi duminică am ratat a doua cursă suport. Puţin afectat orgoliul... în niciun caz, nu pot avea pretenţia la rezultate după 3-4 zile de antrenament. Sunt băieţi care fac asta de ani de zile, şi cei din vârful clasamentului o fac incredibil de bine. Aproape ireal.

Următoarea etapă, duminica următoare pe Nurburgring Nordschleife. Provocările acestei săptămâni? Să ajung în primii 60 cu timpul scos pe un tur. Lucruri esenţiale pentru a realiza acest lucru: să ţin maşina pe circuit... şi nu este o treabă uşoară când forţezi şi o faci pe un circuit cu o lungime de 25 km. Şi să rămân concentrat preţ de 10 minute, cât durează un tur.

O frântură din viaţa unui jurnalist auto, care duce dorul libertăţii de mişcare şi o caută virtual. #stamacasa