„Turistul”, o ficţiune despre mercenarii Wagner în serviciul propagandei ruse

„Turistul”, o ficţiune despre mercenarii Wagner în serviciul propagandei ruse

Captură din filmul „Turistul”

Un film apărut recent laudă activitatea „instructorilor ruşi”, adică a mercenarilor Wagner, în Africa şi transmite mesaje politice ale Kremlinului. O variantă ieftină (din toate punctele de vedere) a unui film de război de la Hollywood, pelicula este menită atât contrării rapoartelor cu privire la atrocităţile comise de Wagner în zonele instabile în care îşi bagă bocancii, cât şi atragerii de noi simpatizanţi pentru Rusia lui Putin.

„Turistul” este noua producţie în serviciul propagandei actualei conduceri de la Kremlin. Difuzat în premieră pe 14 mai, la Bangui, capitala Republicii Centrafricane, filmul este disponibil de-acum pe platformele de difuzare din Rusia. Realizat în grabă - martie şi aprilie, după cum precizează The Moscow Times -, „Turistul” nu excelează din punct de vedere artistic, în schimb induce idei: ruşii (prezentaţi pe modelul unor instructori militari) sunt războinici de neînvins, luptă pentru dreptate, fac fapte bune fără interese ascunse, aduc pacea şi nu comit violenţe, spre deosebire de adversarii lor sângeroşi, barbari şi lipsiţi de scrupule. Pot fi caracterizaţi printr-un singur cuvânt, şi anume „eroi”.

Acţiunea se petrece în decembrie 2020, în Republica Centrafricană şi propune un episod din istoria recentă. Candidat la al doilea mandat consecutiv de preşedinte, Faustin-Archange Touadéra este ameninţat cu câteva zile înainte de alegeri de o înaintare către capitală a rebelilor din Coaliţia Patrioţilor pentru Schimbare (CPC). Sub instructajul unui consultant „ticălos”, pesemne francez, şi sub pasivitatea MINUSCA, misiunea ONU de stabilizare a Republicii Centrafricane, rebelii incendiază sate, ucid fără milă şi îl ameninţă pe preşedinte. Singurii care le vin de hac sunt, evident, „instructorii ruşi”. În timp ce occidentalii sunt înfăţişaţi ca surse de haos, iar forţele MINUSCA sunt văzute drept inutile - aşa cum insistă Moscova pe canale diplomatice -, „instructorii” sunt ridicaţi în slăvi: oameni hotărâţi, de încredere, pricepuţi, neînfricaţi, care acţionează doar dacă sunt atacaţi şi sar în ajutorul civililor chiar dacă îşi pun viaţa în pericol.

„Ruşii ştiu să se bată”, transmit autorii filmului prin intermediul consultantului inventat şi cu „fapte” în sprijin. Câţiva „instructori” reuşesc să respingă atac după atac şi să se menţină pe poziţii într-o tabără de antrenament. În timp ce rebelii şi mercenarii din Ciad veniţi ca întăriri cad pe capete, ruşii deplâng doar un singur rănit, un tânăr recrut cu numele de războinic „Turistul”, personajul principal al filmului.

Un alt personaj seamănă izbitor cu Dmitri Utkin, un fost ofiţer GRU care a pus bazele organizaţiei paramilitare Wagner. Personajul Utkin este introdus în film într-o aură de mister, apoi este scos uşor în prim-plan, ca omul care desluşeşte cel mai repede şi cel mai bine o situaţie de criză, care are mereu soluţii şi ia deciziile majore. Evident, nu există nicio referire la simbolurile naziste tatuate pe tot corpul fondatorului Wagner.

Dmitri Utkin şi simbolurile naziste de pe corpul său FOTO respublica.lt

Pe lângă portretizarea eroică a „instructorilor” ruşi şi semnalarea intereselor Moscovei, inclusiv privind ridicarea embargoului asupra livrărilor de armament în Republica Centrafricană, filmul alunecă şi în zona confruntării ideologice cu SUA. În timp ce „Turistul” aşteaptă să fie evacuat, un camarad de arme îi face mărturisiri din trecutul său şi trage o concluzie: „Americanii se bat pentru democraţie, noi pentru dreptate”.

Epilogul se desfăşoară la Moscova, unde „Turistul” ia masa într-un restaurant împreună cu un vechi coleg din poliţie. Neinteresat de discuţie şi marcat încă de experienţa sa pe continentul african, el îşi îndreaptă brusc atenţia spre un reportaj consacrat situaţiei din Republica Centrafricană. „Astăzi a avut loc inaugurarea preşedintelui Faustin-Archange Touadera”, explică un reporter a cărui voce este acoperită de localnici care scandează sloganuri pro-ruse. „În capitală domneşte de-acum pacea”, conchide jurnalistul, sărutat pe obraz la final de o tânără entuziastă şi dornică să-şi manifeste mulţumirea faţă de Rusia. „Spasibo Rossia!”, strigă ea, continuând un ecou al soft power-ului moscovit.

Legitimarea acţiunilor Moscovei

Potrivit lui Maxime Audinet, cercetător în chestiuni ruseşti la Institutul Francez pentru Relaţii Internaţionale (IFRI), filmul este menit glorificării mercenarilor ruşi şi promovării discursului Moscovei.

„Prezentarea evenimentelor este foarte selectivă şi părtinitoare, în scopul de a eroiza mercenarul rus”, afirmă Audinet într-un interviu acordat pentru Radio France International (RFI).

„Toţi aceşti actori, fiecare în felul lui, încearcă să legitimizeze acţiunile Moscovei. Ei servesc discursului privind reangajarea Rusiei în Africa. Este un discurs mobilizat în cursul primului summit Rusia-Africa, ţinut în 2019 la Soci şi care-i permite Rusiei să se prezinte ca un partener fiabil, dezinteresat, care acţionează pragmatic pentru a proteja regimurile în exerciţiu, fără doleanţe de democratizare. Pe scurt, o imagine care concurează cu cea a puterilor occidentale, în special a fostelor puteri coloniale”, explică Maxime Audinet.

Mark Galeotti, un expert în securitate specializat în politicile Rusiei, crede că filmul este destinat în primul rând publicului rus şi atragerii de noi marcenari în rândul Wagner pentru a fi trimişi ca „instructori” în ţări instabile, aşa cum e cazul în Republica Centrafricană. Potrivit lui Galeotti, slăvindu-şi acţiunile, Wagner se dedă unei campanii subtile de recrutare. Wagner se confruntă cu dificultăţi în a găsi recruţi de calitate, scrie expertul în „The Moscow Times”. De altfel, numele de războinic „Turistul” nu este menţionat întâmplător, fiind utilizat de regulă de ruşi pentru a desemna un „novice” în luptă. Şi ce face „Turistul” după ce vede reportajul? Se întoarce în Africa, un tărâm „plin de oportunităţi”, după cum îi dăduse de înţeles un camarad la începutul primei sale experienţe în Republica Centrafricană. Realitatea este că oportunităţile nu sunt de partea tinerilor ruşi păcăliţi să semneze contracte cu Wagner, ci de partea proprietarului vehiculat al organizaţiei, Evgheni Prigojin, şi a protectorilor săi de la Kremlin. Presa rusă neafiliată Kremlinului abundă de mărturii ale unor foşti mercenari Wagner dezamăgiţi de toate înşelăciunile experimentate în cadrul organizaţiei.

Mercenarii Wagner FOTO Arhivă

Contactat de The Moscow Times pentru a confirma dacă el este finanţatorul filmului „Turistul”, Prigojin a refuzat să răspundă. Anterior, el declarase că mercenarii Wagner „merită faimă şi respect”.

„Nu există nicio îndoială în privinţa lui Prigojin. Nimeni altcineva nu ar vrea să finanţeze un astfel de film”, a declarat pentru „The Moscow Times” o sursă apropiată dosarului care s-a exprimat sub rezerva anonimatului.

Dacă Evgheni Prigojin păstrează tăcerea asupra finanţării peliculei, toate indiciile duc către el.

Interviurile de promovare s-au făcut prin Ria Fan, o agenţie media care îi aparţine. Scenaristul filmului, Vladimir Izmailov, şi cei doi producători ai săi au lucrat anterior la un film în două părţi finanţat de Prigojin. Este vorba de un film inspirat din aventurile libiene ale unui consilier cheie al lui Prigojin, Maksim Şugalei.

Evgheni Prigojin FOTO Arhivă

Un puşcăriaş pe vremea Uniunii Sovietice reconvertit în om de afaceri în anii ’90, Evgheni Prigojin, în vârstă de 60 de ani, a intrat în atenţia opiniei publice cu supranumele de „Bucătarul lui Putin”, datorită serviciilor de catering oferite pentru Kremlin şi alte instituţii ale statului rus. Afacerile i s-a multiplicat de-a lungul timpului, extinzându-se îndeosebi pe tărâmul propagandei şi a dezinformării, prin Agenţia de Cercetare a Internetului, mai cunoscută ca „fabrica de troli de la Sankt Petersburg”, şi cel al armatelor private. Prigojin se bazează pe Kremlin pentru a-şi derula afacerile, iar Kremlinul se bazează pe el pentru a interveni indirect în procesele democratice şi a manipula peisajul politic din alte state. Wagner a apărut în 2014, odată cu declanşarea războiului din Ucraina. După operaţiunile din Ucraina, mercenarii Wagner şi-au mutat operaţiunile în slujba Kremlinului în Siria. Din Siria, au trecut Mediterana şi au ajuns în Libia, un adevărat cap de pod pentru alte ţări din Africa. Mercenarii Wagner sunt folosiţi de Kremlin acolo unde are nevoie să avanseze pioni şi nu poate face acest lucru în cadru oficial. Ceea ce lasă în urmă este total diferit faţă de ce prezintă „Turistul”.

Atrocităţile Wagner

Mărturiile depre atrocităţi lor sunt numeroase. În Siria, de exemplu, mercenarii ruşi pot fi văzuţi într-o înregistrare video cum torturează un dezertor până la moarte. În Republica Centrafricană, potrivit unui raport ONU, mercenarii Wagner au comis încălcări ale dreptului umanitar internaţional, dedându-se la execuţii sumare în masă, reţineri arbitrare, torturi în timpul interogatoriilor şi strămutarea forţată a populaţiei civile. Raportul precizează că Wagner nu se limitează la sprijinirea forţelor locale - aşa cum susţin oamenii din spatele filmului „Turistul” -, ci participă activ la confruntările armate.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările