Cum funcţionează „torpila Apocalipsei“, arma rusească în stare să declanşeze un tsunami radioactiv INFOGRAFIE

Cum funcţionează „torpila Apocalipsei“, arma rusească în stare să declanşeze un tsunami radioactiv INFOGRAFIE

Torpila Kanyon a fost văzută prima oară la televiziunea rusă, în noiembrie 2015

Un document-cheie privind strategia nucleară americană confirmă faptul că Rusia pune la punct cea mai puternică armă nucleară dezvoltată din 1961 încoace. Revizuirea Politicii Nucleare a SUA (Nuclear Posture Review, NPR) este un document aflat încă în lucru, dar într-o copie a acestui proiect scursă în presă se arată că Rusia dezvoltă „o nouă torpilă nucleară intercontinentală autonomă“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Existenţa acestei arme, numită Kanyon de către Pentagon şi „Sistem Oceanic Multirol Status-6“ de către ruşi a fost depistată într-o filmare „indiscretă“ a televiziunii ruse din noiembrie 2015. 
 
Mai exact, e vorba de ştirea difuzată de Pervîi Kanal (primul canal al televiziunii de stat ruse), despre întâlnirea de la Soci a preşedintelui Vladimir Putin cu principalii comandanţi militari. 
 
În imaginile televiziunii ruse se vede cum unul dintre generali studiază diagrama unui torpile „devastatoare“, numită „Sistem Oceanic Multirol Status-6“. 
 
Potrivit documentului apărut la TV, arma e proiectată „să distrugă instalaţiile economice importante ala inamicului în zonele de coastă şi să asigure devastarea teritoriului ţării inamice prin contaminarea radioactivă a unor regiuni întinse, care ar deveni astfel inutilizabile pe termen lung pentru scopuri militare, economice sau orice alte activităţi“. 
 
Scurgere sau manipulare?
 
La vremea respectivă, Kremlinul a ţinut să „confirme“ că a fost vorba de o scurgere de informaţii: „E adevărat că în filmare au apărut informaţii secrete, de aceea aceasta a fost ştearsă“, a declarat Dmitri Perskov, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse. 
 
Un an mai târziu, în decembrie 2016, a avut loc o altă scurgere „accidentală“ de informaţii referitoare la torpila nucleară: era vorba de testarea efectivă a acestei arme, de pe un submarin din clasa Sarov.
 
Toate acesta au alimentat, în rândul analiştilor din serviciile secrete occidentale, speculaţia că e de fapt vorba de scurgeri de informaţii dirijate, menite să semnaleze Statelor Unite opoziţia Rusiei faţă de planurile americane privind sistemul antirachetă din Europa. 
 
În acel moment – decembrie 2016 – analiştii respectivi apreciau că, din cauza limitărilor tehnice existente în prezent în Rusia, industria de apărare rusească nu va putea pune la punct „torpila Apocalipsei“ înainte de 2025.
 
Între timp, lucrurile au evoluat rapid, fie pentru că seviciile de informaţii occidentale au obţinut date mai consistente, fie deoarece complexul militaro-industrial din Rusia şi-a depăşit anumite limite. 
 
Cert e că informaţiile despre torpila nucleare Kanyon au depăşit faza speculaţiilor, iar existenţa ei este certificată într-un document oficial al Pentagonului, datat ianuarie 2018, ea fiind listată ca parte a arsenalului nuclear submarin al Rusiei.
 
Peste 6.000 de Hiroshime
 
Torpila nucleară Kanyon este, de fapt, un vehicul subacvatic autonom cu rază foarte lungă de acţiune, de circa 10.000 de kilometri, cu o adâncime maximă de operare de 1.000 de metri şi cu o viteză maximă de 100 de noduri (185 de kilometri pe oră), potrivit datelor din documentele ruseşti.
 
Dar ceea ce o face cu adevărat o torpilă „a Apocalipsei“ este încărcătura sa: o bombă termonucleară cu o putere de 100 de megatone. Pentru comparaţie, bomba atomică lansată la Hiroshima avea 16 kilotone, adică echivalentul a 16.000 de tone de trinitrotoluen. 
 
Torpila Kanyon ar avea echivalentul a 100.000.000 de tone de trinitrotoluen, adică de 6.250 de ori cât cea de la Hiroshima, sau două ori mai mult decât Bomba Ţar, cea mai puternică detonată vreodată. 
 
Cum arată jumătate de Apocalipsă
 
Bomba Ţar, aşa cum a fost numită de occidentali bomba termonucleară sovietică RDS-220, avea o putere de 50 de megatone, a fost detonată la 30 octombrie 1961, la o altitudine de 4,2 kilometri, după lansarea dintr-un bombardier Tupolev Tu-95V modificat. 
 
Fusese proiectată să aibă 100 de megatone, însă până la final s-a renunţat la un miez de uraniu U-238.
 
Chiar şi aşa, cu puterea înjumătăţită, explozia a avut efecte dramatice. S-a format o sferă de foc cu diametrul de 8 kilometri, vizibilă de la 1.000 de kilometri depărtare. 
 
Norul-ciupercă format după explozie avea o înălţime de 64 km, cu un vârf la 95 km altitudine, şi un diametru la bază de 40 km. Unda de şoc s-a propagat la peste 900 km distanţă, spărgând geamuri în Finlanda şi Norvegia, iar căldura exploziei ar fi putut provoca arsuri de gradul trei la 100 km de epicentru. 
 
În fine, deşi a fost detonată mult deasupra solului, Bomba Ţar a provocat un cutremur cu magnitudinea de 5,2 pe scara Richter.
 
Experţii au ţinut cont de datele colectate la detonarea Bombei Ţar şi, extrapolând pentru torpila Kanyon, au estimat că o explozie de 100 de megatone la New York ar ucide instantaneu peste 8 milioane de oameni şi ar răni alte cel puţin 6 milioane.
 
Un tsunami cu cobalt-60
 
Raza de acţiune şi încărcătura torpilei Kanyon sunt mult mai mari decât în cazul torpilelor convenţionale aflate în uz în prezent. 
 
Potrivit expertului în armament submarin H.I. Sutton, torpila Kanyon are o lungime de 24 de metri şi un diametru de 1,67 metri, ceea ce înseamnă că e de două ori mai mare decât racheta balistică rusească cu lansare de pe submarine. 
 
De asemenea, Sutton e de părere că „torpila Apocalipsei“ are propulsie nucleară, ceea ce îi permite să atingă viteze foarte mari, de până la 100 de noduri, adică 185 de kilometri pe oră.
 
„Torpila Apocalipsei“ e proiectată pentru a ataca oraşe de coastă, baze navale sau porturi. 
 
Explozia uriaşei bombe ar genera şi un tsunami artificial, care ar inunda regiunile de coastă din apropierea punctului de impact, aducând o contaminare radioactivă puternică odată cu valul de apă care avansează dinspre coastă spre interior. 
 
De ce se vorbeşte despre contaminare radioactivă în condiţiile în care Kanyon poartă o bombă termonucleară, considerată o bombă „curată“? Pentru că, spre a face arma şi mai diabolică, focosul ar fi „condimentat“ cu izotopul Cobalt-60, care este extrem de radioactiv. Astfel, zonele contaminate de un tsunami care ar urma exploziei, ar deveni de nelocuit pentru 100 de ani.
 
Kanyon evită sistemele antirachetă
 
Potrivit rapoartelor serviciilor de informaţii, Marina Rusă testează lansarea torpilei Kanyon de pe un submarin din clasa Sarov. Acest tip de submarin cu o construcţie unică nu are tuburi lanstorpilă proprii, ci poartă torpilele sau „vehiculele subacvatice autonome“, cum este Kanyon, ataşate în exteriorul cocii. 
 
Rapoarte mai recente sugerează însă că platforma de lansare pentru „torpila Apocalipsei“ va fi cel mai probabil noul submarin nuclear Habarovsk, care pare a fi construit special pentru acest scop: nu are o cocă presurizată unică, ci una împărţită în două, spaţiul central fiind eliberat pentru a găzdui şase tuburi lanstorpilă uriaşe, potrivite pentru torpilele Kanyon, care vor fi lansate orizontal, în apă.
 
Cel mai mare pericol vine însă din faptul că torpila Kanyon este una dintre armele ruseşti capabile să evite sistemele americane de apărare antirachetă, în special sistemul GBI (Ground-Based Interceptor), ale cărui baterii de rachete sunt amplasate în Alaska şi California. 
 
Deşi sistemul GBI a fost proiectat pentru a intercepta un număr limitat de rachete balistice intercontinentale, care ar putea fi eventual lansate de ţări „ostile“ precum Iranul sau Coreea de Nord, Rusia vrea să arate extrem de clar că poate străpunge liniile de apărare antirachetă americane, chiar dacă acestea ar fi întărite pentru a face faţă unui arsenal nuclear mult superior celui din ţările menţionate.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările