„Los Angeles Times“: De ce îşi pierde lumea încrederea în democraţie

„Los Angeles Times“: De ce îşi pierde lumea încrederea în democraţie

Mişcările de tip „Occupy“ sunt tot mai răspândite

În 1989, regimurile totalitare au căzut precum piesele de domino, în favoarea democraţiei. Până şi China a părut a fi vulnerabilă în faţa cererilor poporului de a avea ceva de spus în modul în care este condusă ţara, asta până la masacrul din Piaţa Tiannanmen, Beijing.

Ştiri pe aceeaşi temă

Răspândirea regimurilor democratice şi-a atins apogeul în urmă cu un deceniu, atunci când ţările africane s-au aliniat practicilor democratice ale fostelor ţări comuniste din Europa. Alegerile libere au adus la putere o nouă generaţie care promitea să scoată continentul din sărăcie. 
 
De atunci şi până acum însă democraţia a intrat în declin. Economiile au fost subminate de recesiunea globală, corupţia îngenunchează tot mai multe ţări, iar instituţiile democratice fragile au fost manipulate de autocraţi care pozau în avocaţi ai egalităţii şi libertăţii, atrage atenţia „Los Angeles Times“ într-o amplă analiză. 
 
Scriitorul şi savantul Joshua Kurlantzick urmăreşte soarta democaţiilor emergente şi analizează dacă acest declin al democraţiei este reversibil, în cea mai recentă carte a sa, „Democraţia în retragere“.
Kurlantzick a discutat despre această tendinţă într-un interviu pentru publicaţia citată.
 
„Nu există dovezi clare că guvernele autoritare sunt mai bune la capitolul dezvoltare decât democraţiile. Aş putea numi aproximativ 50 de dictatori care şi-au adus ţările în colaps economic. Există dovezi că, în timp, democraţia oferă o bunăstare socială, cum ar fi o speranţă de viaţă mai lungă, mortalitate infantilă mai scăzută, mai multă libertate socială şi politică“, a răspuns Joshua Kurlantzick, întrebat ce recomandă o democraţie. 
 
O „democraţie foarte deficitară” sau un capitalism deficitar?
 
În cartea sa, scriitorul a identificat o gamă largă de motive pentru retragerea democraţiei în lume. Din punctul său de vedere, conducerea statului are o mare parte din vină. „De cele mai multe ori, este o problemă legată de conducere, care nu este angajată cu adevărat în sprijinirea democraţiei. Pentru ei, ideea de democraţie se rezumă la votul oamenilor şi nimic mai mult. Fostul preşedinte venezuelean Hugo Chavez este un bun exemplu în acest sens. A făcut lucruri bune pentru oamenii săraci, dar a şi distrus statul de drept“.
 
De la „democraţie deficitară” şi până la autocraţie este doar un pas. Ţările autoritare sunt cele în care nu au loc alegeri libere sau corecte în vreun fel. O democraţie extrem de deficitară este o combinţie între o democraţie funcţională şi una dezechilibrată. Kurlantzick a dat exemplul Rusiei, ţara în care au loc alegeri, dar este destul de greu pentru orice voce să fie auzită peste partidul Kremlinului. 
 
„Nostalgia trecutului” nu trebuie să afecteze drepturile oamenilor
 
Savantul vorbeşte şi despre importanţa pe care o au amintirile trecutului şi despre lupta pe care ar trebui să o ducă un lider cu această „nostalgie“, mai ales atunci când oamenii care au suferit sub un regim autoritar îşi pierd entuziasmul în drepturile şi libertăţile redescoperite, din cauza faptului că asigurarea nevoilor zilnice a devenit un chin.
 
„Pentru o perioadă foarte mare de timp, amintirile oamenilor despre trecut sunt aşa cum vor ei să fie. Uneori, când privesc înapoi la un regim care a furnizat un anumit grad de dezvoltare sau de securitate, oamenii uită de părţile rele ale regimului. În Filipine, astăzi se vorbeşte despre fostul dictator Ferdinand Marcos într-un mod pozitiv, iar soţia şi fiul acestuia sunt încă puternici acolo, asta poate pentru că preşedinţii din ultimii 12 au fost destul de dezastruoşi.
 
Un lider de succes aflat în tranziţie realizează că nu pot fi distruse toate instituţiile din trecut, ci că trebuie să lucreze cu ele. De asemenea, este important să le fie amintite oamenilor greşelile care au fost comise”, spune scriitorul.
 
El atrage atenţia că guvernele autoritare sunt mai predispuse să se afle în stare de conflict cu alte ţări decât cele democratice, ceea ce afectează interesele globale, comerţul liber, transportul maritim şi protecţia mediului.
 
Democraţia este contestată până şi în unele ţări dezvoltate, din moment ce mişcările de protest de tip äOccupy“ sunt tot mai răspândite. Există un dubiu în acest sens dacă democraţia sau capitalismul pierde teren în faţa expansiunii autoritarismului.
 
O mulţime de aspecte sociale diferite au fost semnalate de mişcările de ocupare. Multe dintre aceste proteste sunt împotriva inegalităţii, a guvernării de slabă calitate sau pentru a atrage atenţia asupra eşecului democraţiei în a preveni ca beneficiile economice ale unei societăţi să fie controlate de un procent foarte mic din populaţie”, arată Kurlantzick.
 
Percepţia asupra corupţiei 
 
Multe democraţii emergente experimentează o creştere a corupţiei în rândul liderilor guvernamentali, ceea ce compromite imaginea democraţiei în ochii poporului.
 
„Aceasta este o problemă care tinde să se autocorecteze în timp, pe măsură ce guvernele devin din ce în ce mai transparente, iar libertatea presei se întăreşte. Sistemele politice deschise sunt mult mai predispuse să combată problema mitei. De cele mai multe ori, problema este una de percepţie, noile canale mass-media independente demascând corupţia care a existat şi sub regimurile mai puţin transparente.
 
Dacă priveşti la o televiziune din Filipine, acolo unde există una dintre cele mai libere mass-media din Asia, s-ar putea să ai impresia că există mai multă corupţie decât în China. Dar nu asta este realitatea. Numai că astfel de ştiri apar zilnic, în timp ce presa chineză nu este cu adevărat capabilă să demonstreze că fenomenul corupţiei este o problemă serioasă“, conchide savantul Joshua Kurlantzick.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările