Fascinaţia prezicerilor: Centrul de la Cambridge pentru studiul riscurilor existenţiale

Ultima invenţie a omenirii şi nesigurul nostru viitor se intitulează pagina web cser.org a Universităţii din Cambridge care anunţă deschiderea acestui nou centru care-şi propune să analizeze dezvoltările tehnologice care ar putea prezenta o ameninţare directă la nivel existenţial pentru specia umană, de la biotehnologie la inteligenţa artificială.

„Cei care au şansa să trăiască în ţările dezvoltate trebuie să facă faţă unor riscuri minore ale vieţii cotidiene : accidente de avion, substanţe cancerigene în alimente, radiaţii radioactive la nivel scăzut...Dar suntem mai puţin în siguranţă decât credem. Trebuie să adoptăm un demers cognitiv mai raţional faţă de evenimentele cu risc redus dar care ar putea avea consecinţe devastatoare deoarece politicienii au tentaţia să rezolve problemele pe termen scurt, iar populaţia este tentată să refuze evidenţele pe zona a două tipuri de ameninţări : cele pe care, noi cu toţii, le provocăm biosferei şi cele care se referă la marea vulnerabilitate a lumii noastre interconectate faţă de eroarea sau teroarea creată de indivizi sau de mici grupuri de persoane”

Lord Rees, British Science Festival 2013, Newcastle University

Vă prezentam, în articole trecute, bazele pe care se construieşte ceea ce apare acum a fi unul dintre cele mai ample demersuri ştiinţifice: ştiinţa analizei şi prevederii riscurilor, din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă fiind implicaţi în echipe multi-disciplinare beneficiind de bugete colosale. Pentru prima oară în istorie, situaţia pare a fi într-atât de serioasă, încât responsabilii politici au început să ceară asemenea scenarii (nu găsim alt termen decât cel de „scenarii catastrofă”) privind situaţiile limită în care s-ar putea găsi omenirea  datorită unui anumit tip de dezvoltare tehnologică. Iată-le definite de experţii de la CSER:

• Atacurile cibernetice. Ameninţare în creştere exponenţială datorită la fel de exponenţialei dependenţe care tinde, la nivelul societăţilor dezvoltate, să devină chiar absolută, faţă de sistemele cibernetice. Vulnerabilitatea tuturor sistemelor este enormă datorită interconectării lor globale, apariţia unei disfuncţionalităţi importante antrenând funcţionarea defectuoasă sau chiar închiderea unor facilităţi cu importanţă strategică : distribuţia de energie, de apă, blocarea transporturilor de hrană, închiderea băncilor şi a distributoarelor automate de bani...Suntem extrem de vulnerabili, spune David Spiegelhalter, deoarece “pentru absolut orice ne folosim de sistemele acestea globale interconectate, în toate domeniile, de la puterea politică, la bănci, la aprovizionarea alimentară”. Orice atac la reţelele strategice sau la punctele de conexiune şi transfer a informaţiilor “strategic hubs” va duce cvasi-instantaneu la haos şi poate va avea, în funcţie de durata fenomenului şi dimensiunea atacului. urmări sociale extreme, mergând până la revolte sau declanşarea unor războaie pentru supravieţuire.  
• Bioterorismul. “Noile descoperiri în biologia de sinteză oferă un potenţial enorm pentru medicină şi agricultură dar amplifică şi riscul de bio-eroare sau bio-teroare. Anul trecut, câţiva cercetători au arătat cât de uşor se poate ca virusul gripei să fie remodelat pentru a fi mai virulent şi cu capacitate mai mare de transmisie” afirma Lord Rees. Continuă să circule ştiri dintre cele mai îngrijorătoare nu numai despre existenţa unor depozite miltare de arme biologice încă active, dar şi despre existenţa unor laboratoare clandestine finanţate de diverse organizaţii teroriste în care sunt pregătite arme biologice de ultimă generaţie. Ameninţarea este cu atât mai credibilă cu cât, pentru producerea uneor asemenea arme biologice este necesar doar un laborator cu dotări care pot fi obţinute de la orice lanţ de distribuţie de echipamente medicale, pe anumite site-uri găsindu-se deja descrise în amănunt procesele de modificare genetică a viruşilor, spre exemplu.  
• Penuria alimentară. Ameninţare globală dintre cele mai grave, determinată atât de efectele schimbărilor climatice adesea brutale şi complet neaşteptate la nivelul amplorii şi vitezei de implantare, cât şi de fluxul global actual bazat pe modelul “stocuri zero”. Orice problemă în funcţionarea sistemelor informatice care controlează fluxul poate deterina penurii şi revolte ale foametei în mai puţin de 48 de ore.  
• Pandemiile. “Propagarea rapidă a unei pandemii poate provoca ravagii incredibile în mega-metropolele aflate în continuă dezvoltare” afirma Rees în ScienceMag. Propagare susţinută de capacitatea indivizilor de a se deplasa în orixe zonă a globului şi de faptul că microbii şi viruşii au dezvoltat imunitate crescută chiar faţă de cele mai noi generaţii de antibiotice. Risc amplificat şi de natura duală a megalopolisurilor: cartiere ultra-luxoase încojurate de o centură de mahalale insalubre, focare uriaşe de epidemii.    
• O inteligenţă artificială ostilă. “La un moment dat, în acest secol sau în cel care urmează, ar putea să ne confruntăm cu o schimbare majoră în istoria umană = poate chiar în istoria cosmică – atunci când inteligenţa ca scăpa din constrângerile biologiei” – afirmă Huw Price. “Natura nu ne-a anticipat şi nici noi, la rândul nostru, nu trebuie să luăm drept garantată Inteligenţa Generală Artificială. Terbuie să luăm în considerare la modul cel mai serios că at putea surveni un moment de tipul “Cutia Pandorei în care acest tip de inteligenţă ar putea avea consecinţe dezastruoase. Nu spun că putem prevedea acest lucru cu precizie, nimeni nu poate face asta, dar exact aici e problema! Cu atât de multe aflate în joc, trebuie să facem o treabă mai bună în înţelegerea tehnologiilor cu potenţial de risc catastrofic...Este poate o eroare să credem că orice inteligenţă artificială, mai ales cea apărută din întâmplare, va evolua asemenei inteligenţei umane, cu valorile noastre care sunt produsul a milioane de ani de evoluţie”.  
• Catastrofele naturale. “Clopotele care bat acum pentru omenire sunt asemănătoare cu cele ale cirezilor de vite. Ne sunt atârnate de gât şi pesemne că e greşeala noastră dacă nu dau un sunet armonios şi melodios”...afiirmă marele biolog Peter Medawar. Activitatea centrului de studii de la Cambridge se va concentra în mod esenţial asupra schimbărilor climatice şi consecinţelor lor potenţial ireversibile.

Cofondatori sunt Huw Price, profesor de filozofie la Cambridge, Martin Rees, Professor Emeritus de cosmologie şi astrofizică şi Iaan Tallin, cofondator al Skype, având şi un corp de consilieri de o calitate absolut excepţională la nivelul maximal pe care-l poate oferi acum comunitatea ştiinţifică internaţională: David Cleevely, director fondator, Centrul pentru politici şi ştiinţă, Tim Crane, profesor de filozofie, Partha Dasgupta, Professor Emeritus de economie, Robert Doubleday, director executiv Centrul pentru politici şi ştiinţă, Harmann Hauser, cofondator Amadeus Capital Partners, Stephen Hawking, director cercetare DAMTP, Jean Heal, Professor Emeritus de fizică, Sean Holden, Fellow Trinity College, conferenţiar princial Computing Laboratory, Adrian Kent, specialist în fizică cuantică la DAMTP, Perimeter Institute for Theoretical Physics, Susan Owens, profesor ştiinţe şi politici de mediu la Newnham College, David Spiegelhalter, profesor Înţelegerea publică a riscurilor, William Sutherland, profesor conservare biologică şi Adrian Weller, director Cambridge în SUA. Li se adaugă şi o la fel de exemplară listă de consultanţi externi : Margaret Boden, Research Professor of Cognitive Science, University of Sussex, Nick Bostrom, Professor of Philosophy, Future of Humanity Institute, Oxford, David Chalmers, Professor of Philosophy, NYU & ANU, George M. Church Professor of Genetics, Harvard Medical School. Doyne Farmer, Co-Director, Complexity Economics, Institute for New Economic Thinking, Oxford, Alison Gopnik, Professor of Psychology and Affiliate Professor of Philosophy, UC Berkeley, Robert May, 
Professor of Zoology, Oxford; Fellow of Merton College; past President of the Royal Society, Stuart Russell
Professor of Computer Science, University of California, Berkeley, Dana Scott, Emeritus Professor of Computer Science, Philosophy & Mathematical Logic, Carnegie Mellon University, Murray Shanahan, Professor of Cognitive Robotics, Imperial College, London, Peter Singer, Professor of Bioethics, Princeton University, Max Tegmark, Professor of Physics, MIT, Jonathan B. Wiener, Professor of Law, Environmental Policy & Public Policy, Duke University.

Huw Price, Jaan Tallinn şi Martin Rees FOTO Dwayne Senior

Întrebarea ar fi dacă şi România va fi vreodată interesată să aibă asemenea unităţi strategice de analiză de risc şi elaborare de scenarii de criză. Din nefericire, acum e o întrebare retorică, vin campaniile electorale şi singurul risc previzibil este creşterea exponenţială a mizeriei umane pe centrimentru pătrat. Dar cu asta, nu-i aşa, ne-am obişnuit demult. Să nu existe riscul ca asta să fie şi cu ceea ce rămânem.