Tsipras s-a săturat de bluf: le sugerează grecilor să voteze pentru austeritate la referendum

Bluful lui Tsipras a ţinut de când a venit la guvernare, în ianuarie, şi până a băgat ţara în faliment

Alexis Tsipras, premierul Greciei, a făcut miercuri o întoarcere la 180 de grade faţă de tot ceea ce a promis în campania electorală şi ceea ce a susţinut în ultimele luni. Cu o ţară aflată deja în faliment tehnic, Tsipras s-a răzgândit şi cere grecilor să voteze pentru reformele cerute de UE şi FMI, după ce, până acum, le-a cerut să voteze împotrivă, ameninţând chiar că-şi depune mandatul în cazul unei victorii pro-austeritate.

„Un vot negativ la referendum nu va fi un vot pentru părăsirea Europei, ci pentru o revenire la valorile europene”, a declarat Tsipras. „Un vot negativ nu va însemna o rupere de Europa, ci ar exercita presiuni mai puternice pentru un acord viabil din punct de vedere economic”, a subliniat Tsipras, avertizând însă că o ieşire a Greciei din zona euro ar avea „consecinţe dezastruoase”.

„Vă cer să votaţi «nu» în privinţa planului de asistenţă financiară şi «da» perspectivelor găsirii unei soluţii viabile”, a subliniat Tsipras, lansând parctic un semnal ambiguu privind referendumul.

„Singura noastră cale de a depăşi criza este să revenim la popor şi exact asta facem”, a explicat Tsipras.

Guvernul elen a ratat marţi o plată de 1,69 de miliarde de euro către Fondul Monetar Internaţional. Deşi, din toate punctele de vedere, ţara poate fi considerată în incapacitate de plată a datoriilor, conducerea FMI, liderii UE şi cabinetul Tsipras preferă să se joace în continuare cu termenii tehnici - declararea falimentului n-ar ajuta pe nimeni în această fază, aşa că Grecia nu este în faliment, ci este „arierat”.

La 30 iunie, Guvernul de la Atena trebuia să ramburseze 1,69 de miliarde de euro Fondului Monetar Internaţional (FMI), în cadrul acordului de finanţare de urgenţă care a salvat ţara de la faliment în 2010. Plata nu va fi efectută, însă neplata nu va însemna şi declarararea incapacităţii de plată. În schimb, FMI va cataloga datoria drept „arierat”. Grecia se va alătura, astfel, statelor Zimbabwe, Sudan şi Somalia - celelalte „arierate” din bilanţurile Fondului. În total, acestea au ratat plăţi în valoare de 1,6 miliarde de euro. Actualul acord dintre Grecia şi FMI expiră în 2030, când Atena va achita ultima rată din împrumutul de urgenţă de la Fond. 

Mâine, Fondul va trimite Guvernului de la Atena o scrisoare în care cere achitarea „cu promptitudine” a datoriei, dcitează protocolul instituţiei în caz de neplată a unei datorii. Până la stingerea arieratului, ţara nu poate beneficia de alte credite de la FMI, conform regulilor Fondului. La două săptămâni de la scadenţa ratată, conducerea Fondului ia legătura oficial cu şeful băncii centrale a ţării respective sau cu ministrul de Finanţe, cerând încă o dată „achitarea totală şi promptă” a datoriei. 

După o lună, Christine Lagarde, directorul FMI, va înştiinţa oficial boardul Fondului cu privire la rata neîncasată. După trei luni, Fondul emite o „scurtă declaraţie factuală”, actualizând arieratele pe site-ul oficial. Doar după o depăşire de doi ani a scadenţei, Fondul poate demara procedura de excludere a unei ţări din sistemul FMI. 

Reuniunea Eurogrupului - miniştrii de Finanţe din zona euro - s-a prelungit până joi, după ce discuţiile de miercuri nu au reuşit să ducă la identificarea unei soluţii. Întlnirea Eurogrupului s-a suprapus astfel reuniunii Consiliului European despre imigraţie şi securitate - ultima dată când o reuniune Eurogrup a avut loc simultan cu un summit european a fost în 2013, în timpul crizei din Cipru. 

Măsurile de austeritate aplicate în Grecia de la izbucnirea crizei:

- reducerea cheltuielilor guvernamentale cu 200 de miliarde de euro

- transformarea a 30.000 de muncitori cu normă întreagă din sectorul public în lucrători cu jumătate de normă

- reducerea pensiilor suplimentare cu 10-20%

- eliminarea alocaţiilor pentru familiile cu venituri anuale mai mari de 45.000 de euro. Excepţie fac doar familiile cu cinci sau mai mulţi copii

- eliminarea a 150.000 de locuri de muncă din sectorul public prin îngheţarea angajărilor şi eliminarea contractelor temporare

- reducerea cu 15% a salariilor bugetarilor

- majorarea cu 10% a accizelor la tutun şi băuturi alcoolice

- eliminarea celui de-al treisprezecelea şi a celui de-al paisprezecelea salariu

- majorarea vârstei de pensionare de la 61 la 65 de ani

- tăierea investiţiilor publice cu 400 de milioane de euro

- introducerea unei reguli de o angajare la zece posturi eliberate în companiile de stat

- reducerea cu 10% a salariilor edililor locali

- reducerea cu 22% a salariului minim pe economie

- eliminarea unei serii de deduceri fiscale

- creşterea impozitelor pentru iahturi, maşini, piscine şi alte proprietăţi

- privatizarea parţială sau completă a mai multor companii

- reducerea cu un miliard de euro a cheltuielilor cu sistemul de Sănătate

- tăierea cu 300 de miliarde de euro a bugetului pentru Apărare

Grecia încă nu a reuşit să încheie un nou acord de finanţare cu instituţiile internaţionale, după ce a decis să rupă acordurile iarna aceasta, după venirea la putere a Guvernului Tsipras.

Noii lideri greci au fost aleşi tocmai în baza promisiunilor de a renunţa la măsurile de austeritate. Germania, statul care a contribuit cu cea mai mare parte a creditului acordat de UE Greciei, refuză să accepte un nou plan de restructurare a datoriei elene.

Cancelarul Angela Merkel a respins ferm orice propunere de reorganizare a datoriei, după ce liderii de la Atena au anunţat că nu vor mai negocia cu reprezentanţii troicii FMI - Comisia Europeană – Banca Centrală Europeană, ci direct cu reprezentanţii guvernelor din UE, pe care vor să-i convingă să accepte pierderi la cele două pachete de urgenţă acordate Greciei în 2010 şi 2012. 

Al doilea acord de urgenţă acordat Greciei s-a bazat în mare parte pe o astfel de restructurare, prin care creditorii privaţi ai statului (bănci, fonduri de investiţii) au fost forţaţi să accepte recalcularea dobânzilor, ceea ce a însemnat „ştergerea” a 100 de miliarde de euro din datoria publică a Greciei. De data aceasta, restructurarea nu s-ar mai limita la creditorii privaţi, afectând şi împrumuturile acordate de guvernele din UE.

Cu alte cuvinte, o parte importantă din banii cu care alţi europeni au împrumutat Grecia nu ar mai fi rambursată vreodată. Cancelarul german Angela Merkel este cea mai puternică voce care se opune acestui scenariu. 

Berlinul nu doar că refuză restructurarea, ci a negat că ar exista discuţii privind acordarea unui nou împrumut, în valoare de 20 de miliarde de euro, pentru Grecia. Multe dintre propunerile înainte de oficialii eleni „sunt divorţate de realitate”, au declarat guvernanţi nemţi citaţi tabloidul britanic „Daily Mail”. 

În două pachete de urgenţă, UE şi FMI au acordat Greciei împrumuturi în valoare de 240 de miliarde de euro pentru a evita intrarea în incapacitate de plată. Deşi în 2012 creditorii privaţi ai Greciei au fost convinşi să accepte pierderi în valoare de 100 de miliarde de euro pentru împrumuturile acordate, datoria publică a Greciei se ridică în prezent la 315 miliarde de euro, adică peste 175% din Produsul Intern Brut. 

Din această sumă, guvernele din zona euro au de recuperat 195 de miliarde de euro, adică 62% din datoria Greciei. În schimb, creditorii privaţi deţin 17% din aceasta.