UPDATE Mesajul unei studente la Jurnalism: „Poţi să fii mega prost, dar să termini facultatea“. Reacţia conducerii Facultăţii de Jurnalism
0Cătălina Vlad, unul dintre studenţii Facultăţii de Jurnalism din Bucureşti, a scris într-o postare pe Facebook (care are peste 9.500 de like-uri) despre dezamăgirile pe care le are în legătură cu instituţia unde a studiat. Una dintre nemulţumirile sale este cu privire la profesorii care mai degrabă încurajează „învăţatul“ mecanic în locul creativităţii. Decanul facultăţii i-a răspuns studentei, luni, printr-un comunicat.
UPDATE Decanul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele
Comunicării (FJŞC), Mihai Coman, i-a răspuns studentei printr-un comunicat de presă.
Decanul, printre altele, afirmă că Vlad Cătălina nu este absolventă
(după cum se înţelege din postarea ei) şi apără instituţia aflată sub
conducerea sa, afirmând că în cadrul acesteia activează profesori cu
expertiză, care încurajează creativitatea studenţilor.
Redăm mai jos răspunsul integral transmis de Mihai Coman:
Nu am obiceiul să răspund celor care atacă Facultatea de Jurnalism
şi Stiinţele Comunicării şi cu atât mai puţin acelora care, în loc să
vină să îmi spună ce probleme avem (cred că sunt unul din puţinii decani
care stau în birou cu uşa deschisă – la propriu – şi fără secretară,
tocmai pentru a fi la dispoziţia oricui doreşte să discutăm), preferă să
arunce cu noroi. Nu e nici prima şi probabil nici ultima oară cînd
studenţii sau alte persoane ne acuză, uneori cu dreptate, alteori prin
prezentarea trunchiată şi tendenţioasă a unor aspecte. De 28 de ani
facultatea există şi lista cu numele absolvenţilor de succes, care
exercită în mod profesional jurnalismul, relaţiile publice, publicitatea
şi activităţile conexe, ar umple zeci si zeci de pagini. Dar, la fel de
adevărat, pentru unii (dinauntru si dinafara facultăţii) strugurii sunt
acrii...
Dacă reacţionez acum este pentru că mai multe instituţii mass media au
preluat si distribuit reacţia acestei studente (nu ”absolvente” cum
greşit s-a scris), încălcând normele de bază ale profesiei – verificarea
informaţiei din mai multe surse, investigarea contextului, asigurarea
echilibrului prin includerea opiniei ”celeilate părţi” etc.
Iar dacă, vor spune, nu aveau aceste obligaţii profesionale, pentru că
pur şi simplu ”au redat” o postare, atunci înseamnă că nu mai sunt
instituţii de presă, nu mai practică jurnalismul cu valorile şi
responsabilităţile sale şi că ar trebui să anunţe public că sunt doar
nişte platforme pe care se plasează mesaje fără nicio garanţie a
adevărului, corectitudinii, acurateţei etc.
Aşa încât îmi permit un ipotetic exerciţiu de probitate jurnalistică:
ce informaţii ar trebui verificate înainte de a fi făcute publice?
Iată câteva exemple:
”Astăzi am avut absolvirea. Mă număr printre specimenele care nu au
participat la acest eveniment. Motivul: nu sunt mândră de asta, nu
găsesc nici un moment de bucurie în faptul că am terminat Facultatea de
Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.” – dacă această afirmaţie ar fi
verificată s-ar descoperi că autoarea ei nu a terminat şi nu a absolvit
facultatea din motivele clasice care împiedică absolvirea unei
facultăţi.
”Oricine poate intra la facultate, chiar dacă nu ştie să scrie corect
gramatical” – e greu oare să se verifice pe site-ul facultăţii şi/sau
universităţii situaţiile statistice ale admiterilor? Cei intre 700-1000
de candidaţi care se bat în fiecare an de mai bine de două decenii pe
cele (din nefericire) doar 120-140 locuri bugetate (pentru toate
specializările) nu înseamnă nimic? Nici faptul că de 28 de ani nu se
intră în FJSC decât după un examen greu de admitere? De asemenea se
poate discuta cu colegii ei, pentru a se verifica dacă toţi sunt
agramaţi...
”În facultatea mea, nu contează dacă eşti inteligent, creativ, plin de
resurse folositoare pentru viitor, pentru că nimănui nu-i pasă. Ştii să
toceşti din cărţile profilor, eşti trecut. Simplu. Poţi să fii mega
prost, dar să termini facultatea. Şi oamenii ca mine care au idei şi
initiativă unde ar trebui să se ducă?” Dacă jurnalistul ar veni să se
documenteze ar afla de sutele de materiale (de la stiri la reportaje de
investigatie, de la comunicate la campanii de comunicare, de la
brief-uri la produse publicitare) realizate de studenţi, cu
profesionalism şi creativitate... poate si de numeroasele premii
internaţionale si naţionale obţinute de ei pentru aceste produse... Si
poate ar descoperi că absolvenţii FJSC nu sunt în niciun caz ”mega
proşti”; şi că sunt căutaţi şi angajaţi de numeroase instituţii de
profil.
Un jurnalist adevărat s-ar putea uita pe lista cadrelor didactice şi ar
descoperi că două treimi sunt reprezentanţi de prestigiu ai profesiilor
din sfera comunicării; poate s-ar întreba cum e posibil ca oameni de
valoare din jurnalism, precum Emilia Şercan, Cristi Pantazi, Cristian
Lupşa, Daniel Apostol, Dan Turturică sau, din profesiile comunicării,
precum Lorand Balint, Mihai Ghyka, Dan Florescu, Victor Dobre, Maria
Predoiu, Laura Florea, Luiza Domnişoru, Sorana Savu, Adrian Predu,
Victor Stroe şi mulţi alţii să nu ştie să valorifice creativitatea
studenţilor lor?
In acest context, invit pe toţi cei care au simpatizat cu cele spuse de
studentă să vină să predea şi să contribuie la formarea viitorilor
colegi. Sigur, s-ar putea ca 25 de lei pe oră să nu vă pară o sumă
atrăgătoare. Dar poate că, astfel, identificaţi aici un subiect
jurnalistic adevărat – subfinanţarea universităţilor. Sau poate că
dorinţa de a sprijini cauza studentei se va transforma într-o invitaţie
de angajare în redacţii, valorificând astfel ideile şi inţiativele pe
care, poate, noi nu am fost în stare să le descoperim...
”Aş putea povesti condiţiile în care există această facultate, dar e
prea mult de scris. Pe scurt, nu avem lifturi funcţionale, aparatură
"performantă" sau aş putea spune doar aparatură, că şi aia lipseşte,
săli cât sufrageria, practica nu e ceva relevant, dar totuşi e
obligatorie, şi după tot acest timp pierdut, ajungi să termini
facultatea şi descoperi că nu te angajează nimeni pentru că nu ai
experienţă..” Jurnalistul care ar veni să se documenteze ar descoperi
că: 1. Lifturile funcţionează, dar sunt subdimensionate în raport cu
numărul de studenţi; dacă ar investiga un pic ar afla că ele nu aparţin
FJSC şi că de 2 ani FJSC duce interminabile tratative şi schimburi de
adrese pentru schimbarea lor; 2. În laboratoare exista circa 50 de
calculatoare, camere video si foto digitale, softuri (ffff scumpe
cumpărate de noi pentru montaj tv etc); dacă ne-ar întreba ar afla că
după un război birocratic de 6 luni achiziţionăm, din venituri proprii,
42 de calculatoare MAC-uri de ultima generatie şi se reface total
instalaţia de internet ... si multe altele; 3. Da, nu avem săli
suficiente, e un adevăr arhicunoscut; şi ar putea întreba şi forurile
superioare de ce suntem prigoniţi în halul acesta?
”Ce trebuie schimbat în cazul ăsta? Poate prostia de licenţă. Singurul
scop al licenţei este să dovedească faptul că ştii să dai copy-paste de
pe net sau din cărţi, dar să nu pară plagiat.” Chiar şi fără să caute
prea mult, un jurnalist ar afla că examenul de licenţă este fixat prin
Legea Educaţiei Naţionale/2011. Aceiaşi lege care prevede că studenţii
declară sub răspundere penală că teza este produsul muncii lor. Iar dacă
ar discuta cu studenţii şi absolvenţii ar afla istoriile multora dintre
ei cărora nu li s-a permis intrarea în examen pentru că lucrarea de
diplomă nu răspundea acestor standarde etice si profesionale.
Pe Facebook sau alte platforme social media oricine poate trimite către
public (aproape) orice. Pentru că aceasta este menirea unor asemenea
platforme, să ofere forumuri de dialog si comunicare. Pe site-ul unei
instituţii mass media se aplică însă regulile jurnalismului profesional.
Iar dacă sub egida unui nume de instituţie cu o anumită reputaţie sunt
aruncate spre spaţiul public informaţii care nu au fost verificate în
mod profesional, opinii care nu sunt echilibrate prin consultarea mai
multor actori implicaţi în acel caz, acuzaţii care nu sunt validate de
un demers jurnalistic, nu facem altceva decât să creăm şi să încurajăm o
cultură a fake news. Iar eu cred cu îndârjire în formula minunată
atribuită lui Caragiale: ”Cinstea şi gramatica fac presa bună”. Si nu
numai presa, ci orice formă de comunicare publică.
Mesajul studentei
Săptămâna trecută studenta Cătălina Vlad de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării (FJSC) de la Universitatea din Bucureşti a scris pe Facebook un mesaj extrem de dur la adresa instituţiei pe care, spunea ea atunci, a absolvit-o anul acesta, mesaj care s-a viralizat rapid.
Printre altele, studenta acuză facultatea că este ”glumă şi dezinformare”, că nu încurajează inteligenţa şi creativitatea, ci ”toceala” din ”cărţile profilor”, că profesorii sunt slabi şi dezinteresaţi, că admiterea nu are filtre nici măcar pentru cei care nu ştiu să scrie corect în limba română.
Postarea:
Astăzi am avut absolvirea.
Mă număr printre specimenele care nu au participat la acest eveniment. Motivul: nu sunt mândră de asta, nu găsesc nici un moment de bucurie în faptul că am terminat Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Pentru mine este o dezamăgire toata experienţa, colectivul, inclusiv profesorii. Când ne gândim la facultate, ne gândim la instituţia care îşi pune amprenta finală în dezvoltarea culturală şi profesională a noastră, ne simţim oarecum superiori, pentru că nu oricine poate termina o facultate, mai ales de stat, facultatea este cheia catre succes, către un job, fară facultate eşti un nimeni, nu te bagă nimeni în seamă. Astea sunt chestiile pe care le auzim toţi.
Ce este de fapt facultatea? Glumă şi dezinformare. Oricine poate intra la facultate, chiar dacă nu ştie să scrie corect gramatical, dar şi mai amuzant e că nu asta e cea mai naşpa parte. În facultatea mea, nu contează dacă eşti inteligent, creativ, plin de resurse folositoare pentru viitor, pentru că nimănui nu-i pasă. Ştii să toceşti din cărţile profilor, eşti trecut. Simplu. Poţi să fii mega prost, dar să termini facultatea. Şi oamenii ca mine care au idei şi initiativă unde ar trebui să se ducă? În altă ţară, nu? Nu mai amintesc de pile şi profesori care nu ar trebui să predea vreodată, că aş pierde timpul. Am avut mulţi profesori şi profesoare, exceptând 4 dintre ei, pe restul îi voi uita pâna vara viitoare. De la unii nu am rămas cu nimic, unii doar m-au speriat cu absenţele, altii mi-au dat cu seen la mesaje în care ceream un sfat. Ăsta e FJSC în anul 2018. Pe acei 4 profesori nu îi voi uita, nu datorită cunoştinţelor profesionale, ci datorită caracterului bun, datorită devotamentului faţă de meserie şi studenţi, datorită sfaturilor de încurajare venite din sinceritate care m-au ajutat mai mult decât am crezut.
Aş putea povesti condiţiile în care există această facultate, dar e prea mult de scris. Pe scurt, nu avem lifturi funcţionale, aparatură "performantă" sau aş putea spune doar aparatură, că şi aia lipseşte, săli cât sufrageria, practica nu e ceva relevant, dar totuşi e obligatorie, şi după tot acest timp pierdut, ajungi să termini facultatea şi descoperi că nu te angajează nimeni pentru că nu ai experienţă... Ce trebuie schimbat în cazul ăsta? Poate prostia de licenţă. Singurul scop al licenţei este să dovedească faptul că ştii să dai copy-paste de pe net sau din cărţi, dar să nu pară plagiat. Sublim de penibil. Pe parcursul facultăţii mi-am exprimat frustrările legate de tot sistemul şi am constatat din remarcile profesorilor că ei sunt ok cu situaţia, sunt confortabili, banii vin bine, totul e bine. Nimeni nu sare la schimbare, măcar de mentalitate, totuşi, ai putere ca profesor să schimbi o persoană. Asta e realitatea, din păcate. Sunt atât de săturată de ipocrizie şi poze cu chestii pe cap şi #absolvent(ă)...