Importul de alimente a devenit o vulnerabilitate majoră pentru România

Importul de alimente a devenit o vulnerabilitate majoră pentru România

România importă prea multe alimente, mult mai mult decât exportă, ceea ce a devenit un risc pentru securitatea alimentară a ţării.

Ştiri pe aceeaşi temă

Balanţa comercială cu produse agroalimentare a României a devenit o vulnerabilitate, cu posibil potenţial sistemic, arată o amplă analiză realizată de Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială (CNSM), din cadrul Băncii Naţionale.

România ar fi urmat să-şi asigure securitatea alimentară la orizontul anului 2020. Datele statistice actuale arată însă că previziunile cel mai probabil nu se vor confirma. Mai mult, criza generată de pandemia COVID-19 a arătat încă o dată urgenţa şi importanţa unui astfel de obiectiv. Asta mai ales în contextul în care, din totalul cheltuielilor de consum ale românilor, o treime merg pe alimente, cea mai ridicată pondere din rândul ţărilor membre ale Uniunii Europene.

Însă, în prezent, imaginea sectorului alimentar din România arată sumbru. De exemplu, deşi România deţine un avantaj în domeniul agricol, fiind ţara cu a şasea cea mai mare suprafaţă de terenuri agricole din UE şi unul din cei mai importanţi producători de cereale din UE, are o productivitate foarte scăzută.

Chiar dacă există populaţie ocupată în agricultură foarte numeroasă, respectiv 1,6 milioane de oameni, 91,8% dintre exploataţiile agricole au o suprafaţă mai mică de 5 hectare.

Infrastructura rutieră deficitară în zona rurală împiedică o mai bună şi eficientă conectare a lanţului producători-procesatori-consumatori. De asemenea, gradul foarte scăzut de acoperire a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare împiedică dezvoltarea de centre de depozitare sau procesare.

În plus, lipsa cadastrării terenurilor agricole şi fragmentarea exploataţiilor afectează în multe zone creşterea productivităţii prin limitarea investiţiilor în infrastructura de irigaţii şi/sau prin gestionarea incorectă sau la limită a tehnologiei agricole.

Lipsa unei pregătiri profesionale corespunzătoare a capitalului uman din sectorul agroalimentar se reflectă de asemenea în nivelul productivităţii.

Totodată, România produce pentru piaţa internă şi externă bunuri agroalimentare cu valoare adăugată scăzută şi importă produse cu valoare adăugată mai ridicată.

Drept urmare, România a ajuns să se hrănească în mare parte din importuri. Din acest motiv, deficitul comercial cu produse alimentare s-a dublat în ultimii cinci ani. De exemplu, numai în decembrie 2019 ţara noastră a importat cu 4,3 miliarde euro mai multe alimente decât a exportat.

Soluţii

Consiliul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială propune un set de 10 soluţii pentru ca România să îşi asigure securitatea alimentară, soluţii care nu reclamă resurse bugetare naţionale semnificative, ci se bazează în bună parte pe finanţări europene.

De exemplu, CNSM recomandă ca România să dezvolte, prin dialog strâns cu reprezentanţii asociaţiilor de profil, şi să bugeteze programe în sumă de minim 9,4 miliarde euro care să implementeze Strategia Uniunii Europene „De la Fermă la Furculiţă”. Acest program îşi propune, printre altele, asigurarea producţiei sustenabile de alimente, reducerea dependenţei de pesticide chimice, îngrăşăminte şi antibiotice, creşterea ariilor utilizate pentru ferme organice, dezvoltarea de moduri inovative de a proteja culturile de boli şi dăunători.

CNSM recomandă României să dezvolte programe în sumă de minim 0,5 miliarde euro care să utilizeze potenţialul oferit de tehnologiile digitale. Instituţia consideră că România ar avea potenţialul de a deveni un hub regional de AgriTech, combinând astfel atât avantajele şi tradiţia din agricultură, precum şi pe cele din zona IT.

România ar trebui, de asemenea, să crească rolul fondurilor de garantare a creditelor în susţinerea firmelor din agricultură şi din sectorul industriei alimentare.

CNSM mai poorpune îmbunătăţirea legislaţiei privind certificarea şi promovarea produselor agroalimentare, precum şi crearea şi implementarea unei strategii pentru promovarea produselor alimentare de calitate. În cazul în care produsele industriei autohtone îndeplinesc aceste standarde de calitate, autorităţile să promoveze cu precădere respectivele bunuri.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: