Prin politica preturilor, producatorii agricoli sunt supusi unor agresiuni cu adevarat teroriste

La intalnirea cu reprezentantii mai multor societati agricole private din judetele Calarasi si Ialomita, organizata de compania Cargill, au fost discutate perspectivele pietei cerealelor in perioada

La intalnirea cu reprezentantii mai multor societati agricole private din judetele Calarasi si Ialomita, organizata de compania Cargill, au fost discutate perspectivele pietei cerealelor in perioada 2001-2003, si modalitatile ce pot fi utilizate pentru o cat mai eficienta valorificare a produselor agricole. Cu acest prilej, multi din producatorii agricoli au solicitat necesitatea unei burse a produselor agricole, macar a unei piete, daca nu la nivel national, cel putin regional, care sa stabileasca in mod corect preturile in functie de cheltuielile facute de producatori, in special la grau si porumb, culturi care ocupa peste 60% din suprafata arabila a tarii. La finalul dezbaterilor i-am solicitat opinia presedintelui Ligii Producatorilor Agricoli din Romania, dr.ing. Adrian Radulescu, el insusi un important fermier in judetul Calarasi. - De ce credeti ca pana acum in tara noastra nu s-a organizat o piata a cerealelor, a produselor agricole si agroalimentare in general? - Pentru ca nu s-a dorit. Cei care de mai bine de un deceniu fac afaceri pe spinarea agricultorilor si au acumulat averi fabuloase din comercializarea si procesarea produselor agricole au facut tot ce este posibil ca in Romania, care pana in '89 era unul din cei mai importanti producatori agricoli din Europa, sa nu se organizeze o bursa sau o piata a cerealelor. Ei au pornit de la faptul ca dupa 1990, cand a intrat in vigoare Legea 18 a Fondului Funciar, au aparut milioane de producatori particulari, pe care nu doreau sa-i vada organizati. Aceasta uriasa dispersare a cultivatorilor de grau, de exemplu, le-a permis morarilor si brutarilor, angrosistilor si exportatorilor sa manipuleze preturile si valorificarea produselor agricole, in general, dupa bunul lor plac. Am sa dau exemplul anului acesta. Cum este posibil ca, in Romania, cultivatorii de grau si porumb sa-si vanda produsele cu aproape 1.000 de lei la kilogram mai ieftin, fata de aceeasi perioada a anului trecut?! Si toate acestea, in conditiile in care motorina si-a dublat pretul, iar la majoritatea inputurilor din amonte de agricultura costurile au crescut cu 150-300%? De la 3.200 de lei, plus subventia de 500 de lei/kg in 2000, acum graul se vinde cu cel mult 2.700 lei kilogramul. La majoritatea lucrarilor mecanizate, cheltuielile sunt cu 120-150% mai mari fata de anul agricol 1999-2000. Nici pana acum nu s-a inteles ca accizele din pretul motorinei, care sunt o taxa de lux, trebuie eliminate, deoarece cu motorina noi aram si recoltam, nu ne parfumam. In anul agricol 2001-2002, suntem hotarati ca la negocierea produselor noastre sa participam laolalta cu reprezentantii comerciantilor, depozitarilor (detinatorii de silozuri) si ai celor care asigura inputurile. Pentru a ajunge la acest deziderat trebuie sa fim sustinuti. Guvernul sa inteleaga ca 45% din populatia tarii traieste in mediul rural si supravietuieste din agricultura. Numai in Romania ce produce taranul trebuie vandut la preturi de batjocura, iar ce trebuie sa cumpere el e la pret de specula, si nu orice fel, ci una care sa-l bage in pamant.