Analiză Cum câștigă statul din inflație, în timp ce românii pierd putere de cumpărare

Inflația nu înseamnă doar prețuri mai mari la raft și facturi mai greu de plătit. Ea are și efecte asupra finanțelor publice: poate majora încasările statului din taxe, reduce valoarea reală a unor cheltuieli bugetare și diminua povara datoriilor exprimate în lei. Într-o economie în care veniturile populației nu țin pasul cu scumpirile, aceste mecanisme pot funcționa ca o formă indirectă de ajustare bugetară, al cărei cost este suportat în mare parte de cetățeni.

Românii suportă tot mai greu inflația Foto: Shutterstock

Inflația poate ajuta statul să-și gestioneze deficitul prin trei efecte: crește încasările din taxe, reduce valoarea reală a unor cheltuieli publice și erodează valoarea datoriilor exprimate în lei. Deficitul este acoperit în continuare prin împrumuturi, însă scumpirile îi pot aduce statului venituri nominale mai mari și îi pot diminua povara unor plăți. Acest avantaj pentru buget vine însă cu un cost pentru populație, mai ales atunci când salariile și pensiile cresc mai lent decât prețurile.

În 2026, diferența dintre creșterea veniturilor și cea a prețurilor s-a văzut clar. De la 1 iulie, salariul minim brut a urcat cu aproximativ 6,8%, de la 4.050 la 4.325 de lei. În septembrie, inflația anuală a ajuns însă la 6,61%, față de 6,17% în august. Cele mai mari scumpiri au fost înregistrate la servicii, unde prețurile au crescut cu 11,12%, și la mărfurile nealimentare, cu 7,06%. Alimentele s-au scumpit cu aproximativ 3%. Astfel, majorarea salariului minim a fost în mare parte absorbită de creșterea costului vieții.

Nici creșterea salariului mediu nu a însemnat automat un câștig real pentru angajați. În august, salariul mediu net a ajuns la 5.688 de lei, cu 5,6% peste nivelul din aceeași lună a anului trecut. Cu toate acestea, indicele câștigului salarial real a fost de 99,5%, ceea ce arată că puterea de cumpărare a scăzut cu aproximativ 0,5% față de august 2025. În primăvară, reculul fusese mult mai puternic, de aproape 7%.

„De ani buni, românii simt că banii le ajung tot mai greu, chiar dacă salariul crește pe hârtie. Explicația ține de inflație. Ea funcționează ca o taxă pe care nimeni nu o votează în Parlament, dar pe care o plătim cu toții, la fiecare cumpărătură”, a declarat Adrian Negrescu pentru „Adevărul Financiar”.

TVA mai mare încasată din prețuri mai mari

Primul canal prin care inflația poate ajuta bugetul este cel al veniturilor fiscale. Atunci când prețul unui produs crește, iar cota de TVA rămâne aceeași, suma încasată de stat din acea tranzacție crește în valoare nominală. Același principiu se aplică și altor taxe legate de venituri: dacă salariile cresc nominal, pot crește și impozitele și contribuțiile colectate, chiar dacă majorarea nu compensează pierderea puterii de cumpărare.

Efectul se vede în execuția bugetară. În primele nouă luni din 2026, încasările nete din TVA au ajuns la 118,27 miliarde de lei, cu 24,8% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Evoluția trebuie însă privită și în contextul modificărilor cotelor de TVA, astfel că avansul nu poate fi pus exclusiv pe seama inflației. În aceeași perioadă, veniturile bugetului general consolidat au crescut cu 11,9%, până la 522,69 miliarde de lei.

„Trebuie spus de la început că în România Banca Națională nu tipărește bani ca să acopere deficitul. Finanțarea directă a statului de către banca centrală este interzisă prin tratatele europene, iar deficitul se acoperă din împrumuturi. Statul are însă alte mecanisme, mai discrete, prin care inflația îl ajută să-și echilibreze bugetul, iar nota de plată ajunge, în final, la populație.

Primul mecanism ține de venituri. Când prețurile cresc, crește automat și TVA încasată la fiecare produs, pentru că taxa se aplică la un preț mai mare. La fel se întâmplă cu impozitul pe venit și cu contribuțiile: cine primește o mărire nominală plătește mai mult la stat, chiar dacă puterea lui de cumpărare a scăzut. Practic, inflația umflă veniturile bugetului fără ca guvernul să anunțe vreo majorare de taxe. Doar în trimestrul al treilea din acest an, încasările din TVA au crescut cu aproape un sfert față de anul trecut”, a explicat Negrescu.

Înghețarea salariilor și pensiilor reduce cheltuielile reale

Al doilea mecanism funcționează pe partea de cheltuieli. Atunci când salariile din sectorul public și pensiile rămân neschimbate, inflația le reduce valoarea reală. Statul continuă să plătească aceeași sumă în lei, dar acea sumă cumpără mai puține bunuri și servicii. Este o diminuare indirectă a cheltuielilor în termeni reali, chiar dacă valoarea nominală din buget nu se modifică.

În 2026, înghețarea unor venituri publice și amânarea indexării pensiilor au făcut ca inflația să erodeze puterea de cumpărare a beneficiarilor. Pentru pensionari și angajații din sectorul public, diferența dintre suma încasată și costul vieții devine astfel o formă de ajustare pe care nu o văd neapărat în valoarea de pe fluturașul de salariu sau în talonul de pensie.

„Al doilea mecanism funcționează pe partea de cheltuieli, unde efectul e invers. Statul îngheață salariile bugetarilor și amână indexarea pensiilor, iar inflația face restul. Un pensionar sau un profesor care primește aceeași sumă ca anul trecut a suferit, de fapt, o tăiere reală de câteva procente, fără ca cineva să semneze vreo decizie de reducere. Este cea mai comodă formă de austeritate pentru un guvern, pentru că nu apare în nicio ordonanță. Rezultatul se vede în statistici: în primăvară, salariul real mediu din România era cu aproape 7% sub nivelul de anul trecut”, a explicat analistul.

Această ajustare are însă și o limită economică și socială. Reducerea puterii de cumpărare afectează consumul gospodăriilor, în special al celor care își cheltuiesc aproape toate veniturile pentru nevoi de bază. Dacă veniturile reale scad, oamenii reduc alte cheltuieli, amână achiziții și devin mai vulnerabili la noi scumpiri. În plus, o economie în care consumul încetinește poate ajunge să genereze mai puține venituri fiscale în viitor.

Inflația reduce valoarea reală a datoriei în lei

Al treilea canal este legat de datoria publică. Atunci când statul are datorii exprimate în lei, cu dobânzi fixe, inflația reduce valoarea reală a sumelor pe care trebuie să le ramburseze. Cu alte cuvinte, datoria nominală rămâne aceeași, dar este plătită cu bani care valorează mai puțin în termeni de putere de cumpărare.

Acest efect nu se aplică în aceeași măsură tuturor obligațiilor statului. Datoriile cu dobânzi variabile, cele care trebuie refinanțate la dobânzi mai mari și împrumuturile în valută pot avea costuri diferite. Dacă inflația este însoțită de dobânzi ridicate, statul poate ajunge să plătească mai mult pentru finanțarea deficitului și pentru rostogolirea datoriei. De aceea, inflația nu este o soluție fără costuri pentru buget.

Pentru populație, efectul este diferit. Economiile păstrate în numerar sau în depozite cu dobânzi sub rata inflației pierd din valoarea reală. Astfel, în timp ce debitorii cu datorii nominale fixe pot beneficia de erodarea valorii reale a obligațiilor, cei care economisesc suportă pierderea puterii de cumpărare.

„Al treilea mecanism privește datoria publică. Datoria statului în lei își pierde din valoare reală odată cu inflația, ceea ce e o veste bună pentru stat, cel mai mare debitor din țară. Pentru cei care economisesc, vestea e proastă: banii ținuți acasă sau în depozite cu dobânzi sub inflație își pierd puterea de cumpărare an de an. Are loc, astfel, un transfer tăcut de valoare de la cei care economisesc către cei care datorează. Iar cel mai mare datornic este chiar statul”, a spus Negrescu.

Deficitul, inflația și costul suportat de populație

Legătura dintre deficit și inflație este una complexă. Deficitele mari pot susține cererea din economie, mai ales atunci când statul cheltuiește peste nivelul veniturilor sale într-un context în care oferta de bunuri și servicii nu crește suficient. Dacă cererea depășește capacitatea economiei de a produce, presiunea asupra prețurilor poate deveni mai puternică. La aceasta se pot adăuga majorări de taxe, accize sau schimbări ale prețurilor reglementate, precum și evoluția costurilor la energie.

În România, deficitul bugetar a rămas o problemă majoră, chiar dacă execuția din primele nouă luni ale anului 2026 a indicat o îmbunătățire față de perioada similară din 2025. Deficitul a fost de 3,81% din PIB, comparativ cu 5,31% în primele nouă luni ale anului precedent. Comisia Europeană a estimat însă un deficit de 6,2% din PIB pentru întregul an 2026. Reducerea deficitului nu elimină presiunile asupra bugetului, iar statul trebuie în continuare să se împrumute pentru a acoperi diferența dintre venituri și cheltuieli.

„Acest mecanism nu e un accident, ci rezultatul a ani întregi de deficite uriașe. Statul a cheltuit mult peste încasări și a pompat bani în economie, iar cererea a crescut mai repede decât producția. Când a venit momentul corecției, au fost alese tot soluții care au împins prețurile în sus: creșterea TVA și a accizelor și eliminarea plafonării la energie. Așa a ajuns România la o inflație de peste 10% în prima parte a anului, cea mai mare din Uniunea Europeană. Chiar dacă a coborât în vară, inflația a reînceput să urce în septembrie, ajungând la 6,6%. Se formează un cerc vicios în care deficitul alimentează inflația, iar inflația ajută statul să-și «repare» deficitul”, a adăugat analistul pentru „Adevărul Financiar”.

Costul acestui proces nu este distribuit uniform. Gospodăriile cu venituri mici sunt mai expuse, pentru că alocă o parte mai mare din buget pentru alimente, energie și locuință. În schimb, persoanele cu venituri mai mari sau cu active precum imobile, acțiuni ori economii în valută au, în general, mai multe instrumente prin care își pot proteja patrimoniul de deprecierea banilor.

„Inflația este cea mai nedreaptă taxă, pentru că lovește cel mai tare oamenii cu venituri mici. Aceștia cheltuiesc aproape tot pe mâncare, energie și chirie, adică exact pe produsele și serviciile care s-au scumpit cel mai mult. Cei cu venituri mari și cu active, cum ar fi imobile, acțiuni sau economii în euro, se pot proteja. Pensionarii, bugetarii și angajații plătiți cu salariul minim, nu. Atâta timp cât statul nu își pune ordine în finanțe, inflația va rămâne taxa invizibilă pe care românii o plătesc în fiecare zi, fără să o vadă scrisă pe vreun fluturaș de salariu”, a spus Negrescu.