Cică ar fi linguriţa penală. E penibilă ideea. Pentru că:

0. Linguriţa de unică folosinţă nu are garanţia sterilizării. E luată din magazin, de pe raft, purtată prin geantă, sacoşă, etc, apoi se pune mâna pe ea. Trece printr-un aparat de sterilizare până la potir? Şi cum aş putea lăsa ceva mult mai riscant decât linguriţa controlată de preot, să se bage în potir, aducând posibili viruşi?

1. Linguriţa a fost introdusă în cult tocmai ca mijloc de igienizare a practicii liturgice. Să pui mâna pe Pâinea Domnului e mai neigienic. Mâna aceea a trecut poate pe la nas, pe la gură, etc. (vezi recentul caz a preotului irimie Marga, mustrat de Miltopolitul Laurenţiu)

2. Mediul în care stă linguriţa e cu alcool. Sângele Domnului e şi Vinul Domnului, îşi păstrează calităţile materiale. Putem presupune că alcoolul dezinfectează? Dacă da, de ce ne mai frământăm?

În rest,  nu pot să nu observ că ideea linguriţei pleacă de la nişte lingurari în ale teologiei,  care scot idei pe post de linguri de lemn.

Acestea le-am avut de spus.