Vatra localităţii este cătunul Pastrama, populat după 1831 cu munteni din Buzău şi cu ardeleni oprimaţi de stăpânirea habsburgică. Denumirea ar proveni de la măiestria unui cârciumar în arta culinară. S-a păstrat ca sat component al comunei Miloşeşti până în anul 1895. De aici provin familiile cu tradiţie ale comunităţii ialomiţene: Chiţoiu, Chirea, Jipa sau Zeca.
 
Începând cu anul 1878, documentele menţionează localitatea Miloşeşti, cunoscută până atunci sub numele de Câlnăeini, datorită ţăranilor din Câlnăul Buzăului împroprietăriţi aici de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. 
 
Este momentul în care se cristalizează un mit fondator: denumirea localităţii aminteşte de vechiul proprietar al pământurilor din zonă: prinţul sârb Miloş Obrenovici (1780-1860), figură marcantă a istoriei poporului vecin, conducător al revoltelor pornite împotriva Imperiului Otoman pentru independenţa Serbiei. Se pare că personalitatea eroului sârb a rămas puternic impregnată în cultura populară locală. Din păcate, nu sunt cunoscute circumstanţele în care acesta a ajuns să deţină pământ în zonă...
 
După moartea sa, moşiile au fost cumpărate de un latifundiar autohton, Gheorghe Grigore Cantacuzino (poreclit „Nababul“), cel care impune un regim dur ţăranilor din Miloşeşti, majorând zilele de clacă şi solicitând învoieli dificil de realizat. Aceştia s-au revoltat în anii 1888 şi 1907, evenimente consemnate în arhive. Viaţa locuitorilor se va îmbunătăţi considerabi după adoptarea reformei agrare de la 1921.
 
Actuala componenţă a comunei Miloşeşti a fost legiferată la 10 martie 1938 prin unirea satelor Nicoleşti, Regina Maria (astăzi numit Tovărăşia) şi Miloşeşti, satul de reşedinţă fiind cel din zilele noastre (anterior, locuitorii îşi rezolvau problemele administrative la Andrăşeşti, sat aflat la 18 km distanţă). La sfârşitul deceniului al patrulea al secolului trecut numărul populaţiei era de aproximativ 2000 de locuitori. 
 
Biserica satului, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, a fost ridicată în anul 1871 prin contribuţia ţăranilor împroprietăriţi din Miloşeşti şi Nicoleşti, fiind situată la mijlocul distanţei dintre cele două sate. Primul paroh a fost preotul Călin.
 
Din anul 1893, la Miloşeşti a funcţionat prima şcoală primară. Într-un local închiriat, elevii erau instruiţi de învăţătorul Şerban Popescu, provenit din Chichineţu (jud. Brăila). Este cel care avea să formeze generaţiile de elevi din Miloşeşti până la mijlocul anilor 1930, cei trei copii ai săi continuând tradiţia familiei prin alegerea carierei didactice.
 
Dar asta nu înseamnă că istoria învăţământului din Miloşeşti începe din acest moment. Anterior, o şcoală a funcţionat în casa preotului Gheorghe Stoenescu. După anul 1900, prin eforturile membrilor obştii este cumpărat terenul pe care se va construi un local de şcoală cu o sală şi o cancelarie. În perioada interbelică, creşterea populaţiei va face ca acesta să devină neîncăpător, drept urmare în anul 1924 localul şcolii se va extinde cu încă o clasă.

Referinţe: „Miloşeşti. File de monografie“, Editura Pod Peste Suflete, Slobozia, 2001