Irlandezii, sclavii albi uitaţi de timp

Peste 100.000 de copii irlandezi au fost vânduţi în secolul XVII şi XVIII în America FOTO Captură Youtube

Istoria comerţului cu slavi africani în America este bine documentată şi chiar predată, în mare măsură, în şcolile din Statele Unite.

Însă nu doar africanii au fost exploataţi şi umiliţi, existând informaţii că şi irlandezii au fost supuşi la tratamente similare sau chiar mai rele decât contemporanii lor din Africa din acea perioadă, susţine John Martin de la Centrul de Cercetare pentru Globalizare din Montreal.

Însă istoria sclavagismului alb este, în mare parte, ignorat în învăţământul american, atrage atenţia publicaţia „Irish Central“.

„Comerţul cu sclavi irlandezi a început atunci când Iacob al II-lea al Angliei a vândut 30.000 de prizonieri în Lumea Nouă. Proclamaţia sa din 1625 prevedea ca prizonierii politici irlandezi să fie trimişi peste mări şi vânduţi aşezărilor engleze din Indiile de Vest. Pe la mijlocul anilor 1600, irlandezii erau principala sursă de sclavi vânduţi în Antigua şi în Montserrat. La vremea aceea, 70% din totalul populaţiei din Monserrat era formată din sclavi irlandezi“, scrie John Martin în articolul său.

De-a lungul anilor 1650, peste 100.000 de copii irlandezi cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani au fost luaţi din casele părinţilor şi vânduţi ca sclavi în Indiile de Vest, în Virginia şi în New England.

Despre sclavii irlandezi se vorbeşte, adesea, ca despre „sclavi cu contract“, dar în multe cazuri din secolele XVII şi XVIII nu erau mai mult decât „bovine umane“, crede Martin.

La sfârşitul aniilor 1600, sclavii africani erau de zece ori mai scumpi decât cei irlandezi.

Tratamentul îndurat de sclavii irlandezi a fost mult mai aspru decât al africanilor. Spre exemplu, dacă un sclav irlandez era bătut de proprietarul său, fapta nu era considerată o crimă.

Irlandezii au fost şi mai mult exploataţi în momentul în care englezii au început să „împerecheze“ femeile irlandeze cu bărbaţii africani.

„Sclavii astfel rezultaţi aveau un preţ mult mai mare decât al irlandezilor, ceea ce a ajutat coloniştii să economisească bani, decât să cheltuie pe noi sclavi africani. Acestă practică a fost folosită timp de câteva decenii şi a fost atât de populară, încât în anul 1681 a fost aprobată o lege care„ interzicea practica de împerechere a femeilor irlandeze cu bărbaţi africani cu scopul de a produce sclavi de vânzare“. Pe scurt, practica a încetat pentru că afecta profiturile unei companii care se ocupa cu transportul sclavilor“, a scris Martin.

În 1839, Marea Britanie a decis din proprie iniţiativă să nu mai participe la comercializarea sclavilor şi a încetat transportul acestora.