A fost Iuri Andropov asasinat?

A fost Iuri Andropov asasinat?

Instalat în fruntea Uniunii Sovietice, în noiembrie 1982, direct de la şefia KGB, Iuri Andropov a declanşat o serie vastă de raiduri împotriva mafiei sovietice ce era susţinută de înalţi demnitari ai Partidului Comunist Sovietic. La doar un an după ce a preluat frâiele URSS-ului, Adropov se îmbolnăveşte brusc, iar după câteva luni de agonie va deceda în februarie 1984. Moartea suspectă a fost alimentată de zvonurile apărute pe holurile lungi al Kremlinului, care susţineau că liderul sovietic ar fi fost otrăvit. Summary

Ştiri pe aceeaşi temă

 

Născut la 15 iunie 1914, în nordul Caucazului, ca şi protejatul său Gorbaciov, Andropov era fiul unui muncitor la căile ferate. La 16 ani, lucra deja ca muncitor şi intră în Comsomol. Pe urmă devine barcagiu, apoi telegrafist şi avansează rapid în ierarhia de partid. La 25 de ani era deja membru de frunte al Comsomolului şi se înscrie la o facultate tehnică. Tânărului activist model i se deschid larg porţile spre o frumoasă carieră politică. La începutul anilor '50, este însărcinat cu coordonarea relaţiilor Uniunii Sovietice cu statele comuniste. Apoi este numit consilier la ambasada URSS în Ungaria şi, în sfârşit, ambasador. În această calitate va juca un rol important în desfăşurarea evenimentelor din 1956, din Ungaria.

Andropov şi KGB-ul

 

Venit la conducerea KGB, în 1967, va dinamiza activitatea temutului serviciu de securitate şi represiune. Curând îşi vor face apariţia şi marile succese în domeniul culegerii de informaţii. Agenţii sovietici fură sistematic studii ştiinţifice occidentale şi întreprind importante operaţiuni de dezinformare.

Şi pe plan intern, prerogativele KGB-ului se extind. Astfel poliţia politică sovietică se implică în reprimarea atentatelor la securitatea statului, supraveghează frontierele, asigură protecţia secretelor de stat şi a documentelor confidenţiale, luptă împotriva terorismului, a contrabandei şi falsificării de bani etc. Practic, acţionează la toate nivelurile şi în toate sectoarele societăţii sovietice. Hruşciov hotărâse să aducă atingere independenţei KGB tocmai pentru a reduce această putere copleşitoare. Dar Andropov, care duce o politică activă de recrutare, a decis să recucerească treptat totalitatea atribuţiilor sale. În 1973, Andropov îi recucereşte în sfârşit autonomia şi intră, ca preşedinte al KGB, în Biroul Politic, instanţa supremă a URSS.

În ceea ce priveşte represiune internă, Andropov va folosi metode mai sofisticate. În acest scop, şeful uriaşului aparat represiv creează o nouă unealtă de supraveghere, adică faimoasa Direcţie a V-a a KGB, însărcinată cu combaterea disidenţei ideologice, prin acţiuni de infiltrare în cercurile ostile şi prin implementarea unui uriaş sistem de ascultare.

O nouă linie internă

 

Când este ales, în noiembrie 1982, în fruntea PCUS, Iuri Andropov, fostul şef al KGB, postură din care era bine informat cu privire la problemele cu care se confrunta ţara, a căutat să întocmească un program de reformă de tip autoritar, pentru a încerca să rezolve aceste probleme. Pe atunci, repulsia împotriva stagnării ajunsese atât de generalizată încât cei care rămăseseră devotaţi primelor două straturi istorice ale experienţei sovietice, cel leninist şi cel stalinist, au putut să se unească cu reformatorii anti-brejnevieni într-un front comun. Însă, reformele lui Andropov au eşuat datorită morţii sale timpurii în februarie 1984.

La scurtă vreme după preluarea puterii, Andropov dă un semnal puternic legat de corupţie, care a atins vârfurile guvernului şi partidului. Începe curăţarea URSS-ului cu comerţul din Moscova. Vor fi arestaţi şi trimişi în gulag zeci de hoţi, de vânzători, comercianţi, şefi de depozite şi de magazine.

Apoi, Andropov îşi îndreaptă privirile spre Uzbekistan, unde nivelul corupţiei este la apogeu. Această republică sovietică din Asia Centrală este una dintre cele mai mari producătoare de bumbac din lume. Politica sovietică de planificare agricolă impune monocultura intensivă. Măsură aberantă de pe urma căreia profită şefii comunişti locali, care dijmuiesc întreaga producţie de bumbac. Măsurile contra lor luate de Andropov sunt dure, mulţi dintre ei vor ajunge să înfunde puşcăriile sovietice, însă, cei care îi protejaseră până atunci de la Moscova au scăpat.

În iunie 1983, el şi-a asumat postul de Preşedinte al Prezidului Sovietului Suprem, devenind astfel şeful statului. Lui Brejnev i-au fost necesari 13 ani pentru a accede la acest post.

În domeniul afacerilor externe, Andropov a continuat linia politică brejnevistă. Relaţiile americano-sovietice s-au deteriorat rapid în martie 1983, când preşedintele Ronald Reagan a numit Uniunea Sovietică "Imperiu al răului". Sovieticii au reacţionat imediat criticând anticomunismul "belicos, lunatic" al lui Regan.

 

Moartea lui Andropov

În august 1983, Andropov face o criză renală şi este internat în spital. Din acest moment problemele de sănătate se vor agrava treptat. Va conduce URSS-ul pentru câteva luni din spital. Singurii care l-au vizitat în mod regulat, au fost câţiva membri ai Biroului Politic: Dmitri Ustinov, Andrei Gromyko, Konstantin Cernenko şi Viktor Cebrikov.

La 9 februarie 1984, asistenta care îl îngrijea se plângea celor care îl păzeau pe Andropov că acesta refuză să mănânce. Unul dintre agenţii care îi asigurau paza va intra în salon şi îl va „convinge” să mănânce. La mai puţin de oră, Andropov moare. Cauza oficială a morţii: o afecţiune renală. Totuşi au existat martori care au atestat că Andropov nu era chiar atât de bolnav pe cât s-a declarat la Moscova şi care au fost uimiţi că starea lui de sănătate s-a agravat subit. Să fi fost oare asasinat prin otrăvire aşa cum se vorbea pe la colţurile Kremlinului? Probabil nu vom afla niciodată.

 

 

 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: