Fals jurnal de ieri şi de azi: Nostalgii provinciale...

Primesc deunăzi, drept ,,cadou pentru un colecţionar împătimit’’, un exemplar din celebra colecţie ,,Biblioteca pentru toţi’’ no. 221-222, cuprinzând traducerea tragediei shakespeariene ,,Hamlet’’ tipărită în 1906.

Cum se ştie, dar, de fapt, azi nimeni nu prea mai ştie, colecţia a fost ,,iniţiată de scriitorul şi folcloristul şi traducătorul Dumitru Stăncescu şi publicată din martie 1885 de ,,Casa de Editură Carol Müller’’ - ,,colecţie pe care o preia în 1899 Leon Victor Alcalay pentru Casa de Editură ,,Librăria Universala’’ (vezi wikipedia), aflată sub Hotelul Bulevard, pe Calea Victoriei, atunci nr.27.

Nu se pomeneşte numele autorului traducerii, însă pe verso-ul paginii de gardă se află în chenar de două puncte, o justificare cuminte, ca să nu zic umilă:

,,Cu atâtea izvoare, socotim că nu l-am trădat pe Shakespeare şi că cititorii vor avea mulţumirea deplină a măreţei opere: HAMLET.’’  D.

Născut în Râmnicu Vâlcea şi considerat fiu al urbei, capitală a Olteniei de sub munte, sunt încântat să descopăr apoi, pe contracoperta numărului 221-222 şi pe ultima pagină, această ştampilă în aceeaşi vreme şi ea modestă dar şi orgolioasă în subtext:

Râmnicul a fost şi a rămas, deocamdată, mai mult orgolios decât ambiţios să stingă amintirea mentalităţii intelectualului de provincie, un oraş al cărţii şi al revistelor şi al ziarelor (acestea din urmă nu atât de numeroase ca azi), un oraş cu public de teatru vestit în lumea scenei de scândură (are şi azi două teatre: ,,Anton Pann’’ şi ,,Ariel’’), reprezentat între cele două războaie şi mai târziu de Sică Alexandrescu marele regizor şi ctitor teatral a cărui mamă era din Râmnic, de celebrul Ion Iancovescu, apoi, după războiul al doilea mondial, de către Dem Rădulescu şi Cornel Vulpe şi mai de curând de către Maria Buză.

Tot între cele două războaie şi până prin 1944 mai exista la Mănăstirea Bistriţa(!) o scenă şi o trupă de teatru alcătuită, aceasta, de elevele şi profesoarele Liceului Monahal, inspirate de pasiunea unei stareţe şi ea celebră în epocă pentru vocaţia culturală.

Măruntul prăvăliaş de odinioară, croitor şi apropitar de magazin cu hăinărie, abagerie, mărunţişuri şi atelier de croitorie se număra printre cetăţenii onorabili care, cu puţină carte, foarte puţină, era îndrăgostit de lectură şi îşi permitea luxul unei biblioteci cu inventar şi ştampilă doveditoare, venind să justifice că meseriaşul şi negustorul râmnicean oferea, poate, cunoscuţilor, cărţi de citit cu împrumut.

Râmnicul întreg era vestit nu numai prin boieri, mai mari sau mai mici, boiernaşi mai ales, făcători de istorie şi cu veleităţi culturale dar şi printr-o intelectualitate – avocaţi şi profesori – verticală, cu studii temeinice în ţară şi străinătate şi, neapărat, printr-o aleasă mică burghezie ce umplea sălile unde se ţineau spectacolele numeroaselor trupe în turneu sau concertele de muzică simfonică slujite de o Agenţie Teatrală ,,Bertuoli’’, ţinută de sârguincioşi italieni aparţinând unui grup de constructori, arhitecţi şi negustori strâns legaţi de modernizarea arhitecturală a oraşului şi din care făcea parte şi familia cunoscutului compozitor de muzică uşoară, de azi, Horia Moculescu.

După 1990, brusc, la fel ca în toată ţara, din magazinele de mobilă a dispărut Articolul ,,Bibliotecă’’, la îndemâna mai oricui; cartea e azi, deşi editurile şi târgurile de profil şi traducerile şi apariţiile autohtone au sporit considerabil, cartea e scumpă, din ce în ce mai scumpă, un medic de pildă, cu prima leafă de 7-800 lei noi, nu-şi poate permite să cumpere în fiecare lună cu 350 lei, cu 450 lei, cu 500 sau cu 600 lei vechi un roman celebru. Cât despre Articolul ,,Bibliotecă’’ a încetat să mai fie la modă, iar îmbogăţiţi peste noapte, cu elicopter şi avionetă şi ultimul tip de Mercedes la poartă, numai de citit nu mai au nici timp, nici nevoie.

Rămân să-mi amintesc cu nostalgie, nu neapărat regimul capitalist dinaintea celui de-al doilea război mondial, fiindcă tot în capitalism ne aflăm iar şi azi, ci cumintele croitor de pe strada Traian nr.42, din provincialul oraş Râmnicu Vâlcea, dl. Niculae M. Cosmescu, mic proprietar al magazinului ,,La Munteanul - magazin cu hăinărie, abagerie, mărunţişuri şi atelier de croitorie’’ -, la începutul veacului al XX-lea, cu bibliotecă cu ştampilă în care se afla şi volumul numărul 221-222 din colecţia ,,Biblioteca pentru toţi’’, cuprinzând, cum am spus, tragedia shakespeariană ,,Hamlet’’.

P.S.: Aflu acum că acel ,,croitoraş’’ era tatăl regizorului renumit azi, de teatru de scândură şi de televiziune, dar şi jurnalist, Nae Cosmescu, aflat de curând la pupitrul premierei în pregătire a Teatrului Tănase, muzicalul ,,Take, Ianke şi Cadîr’’.