Unde? La Adevărul , Evenimentul zilei, Cotidianul, Săptămâna financiară, România literară , Aspirina săracului, Plai cu boi, DC News, Academia Caṭavencu. Ṣi peste tot în lume. Online, desigur.

Ṣi credeṭi că, dacă locuieṣte pe malul Dunării, nu vede până la Bucureṣti? Sau până la Bruxelles? Vede. Chiar prea bine. Căci aici este materia potrivită pentru ochiul său: lumea politică, cu ce are ea mai bun. Ṣi mai rezistent.

Dar politicienii nu au monopol, când vine vorba de umorul caricaturii. Cum tot românu-i fruntea în orice ar fi, nici muritorii de rând nu scapă neluaṭi în seamă. Iar realitatea cotidiană e bogată în subiecte.

 

   

 

 

 

 

 

 

 

 

Râsul, în general, cere distanṭare. Dar personajele caricaturilor acestui brăilean sunt privite cu inteligenṭă emoṭională. Adică mai de-aproape. Aṣa că preopinenṭii nu sunt răniṭi chiar mortal. Doar ṣifonaṭi sunt.

Cum vă închipuiṭi că poate fi altfel, când unul din albumele sale de caricatură se intitulează Libidoul la electorat (2009)?

Sanda Vişan: Ṣi totuṣi, cum se manifestă libidoul la electorat?

Costel Pătrăṣcan: Dacă este să ne raportăm la sporul demografic, am spune că libidoul este destul de scăzut, dar realitatea este, sunt convins, cu totul alta.Titlul albumului la care faceţi referire este, de fapt, o metaforă şi am să vă spun şi de ce: temele caricaturilor din acest album sunt: politica, socialul şi sexul. Având aceste teme, titlul albumului a venit firesc.

Dar la caricaturiṣti?

Nu ştiu cum se manifestă libidoul la ceilalţi caricaturişti...  însă lucrurile la mine sunt clare. Vă amintesc doar de legătura lui Terente cu Brăila!

Cum arată România lui Costel Pătrăṣcan?

Pentru mine, România este de două feluri: o Românie  făcută din sentimente şi una palpabilă, concretă, pe care o întâlnim la fiecare pas. România din sentimente înseamnă amărăciune, empatie, intoleranţă,  disperare, bucurie, dezamăgire, speranţă, ruşine, frustrare... România palpabilă arată precum sufletele noastre: plină de cicatrici. O putem face mai frumoasă dacă şi noi vom fi mai frumoşi.

Ce vă place si ce vă displace  profund la români?

Nu-mi place că ne hotărâm greu şi ne implicăm şi mai greu, că am uitat solidaritatea, că acceptăm statutul omului de condiţie mică, că avem voluptatea derizoriului. Totodată, nu-mi place că am uitat să râdem, iar asta înseamnă că suntem un popor nefericit şi resemnat.

Ȋmi place că avem istorie şi un ADN bun. Că românul are cu ce, cum s-ar spune, important este să vrea...

Ce efect a avut petiṭia pe care aṭi iniṭiat-o, cerând primăriilor din ṭară să îndrepte banii de la artificiile de revelion către victimele de la Colectiv?

Cred că a fost o idee bună, cu încărcătură simbolică, prin care am încercat, prin schimbarea destinaţiei banilor alocaţi artificiilor, în primul rând să ofere un sprijin financiar victimelor, dar şi un mesaj de renunţare - limitare a superficialului în favoarea solidarităţii. Unele consilii locale au fost de acord din prima clipă, altele mai greu, iar altele s-au opus. Nu au putut să renunţe. Cred, totuşi, că a fost un exerciţiu bun de solidaritate.

Cu ce mijloace penetrează un provincial până-n inima metropolei (culturale)?

Eu cred că o fac cu umorul , concizia şi consecvenţa mea.  Deşi este o meserie care îşi propune să facă oamenii să râdă, mi-am luat meseria în serios.

De unde se naṣte ideea comică?

Ideea comică, poanta, se poate naşte spontan, dar şi în urma unui mecanism de gândire antrenat în mulţi ani. Acest mecanism trebuie să cuprindă: informaţie, concizie, desen şi umor.  Am ajuns la concluzia că lucrurile simple se fac greu...

Există vreun subiect tabú pentru dv.?

Nu. Există, în cel mai rău caz, subiect pe care să-l tratezi cu o mai mare atenţie, pentru a nu răni sentimente, credinţe...

V-aṭi îmbogăṭit din caricatură?

Doar spiritual! Dar sanşa de a face ce-ţi place este o mare bogăţie...

Nu ṣtiu dacă cele 41 de premii internaṭionale câṣtigate în Europa, Asia ṣi  America de Nord sunt la fel de simbolice ca cele 68 dobândite în România, dar nu l-am văzut pe acest caricaturist de top să conducă vreun Bentley, argintiu sau nu.

Ȋn schimb, ṣtiu că s-a plimbat la 72 de expoziṭii naṭionale, pe la vreo 43 de saloane internaṭionale ṣi ṣi-a mai dus personajele ṣi în 4 expoziṭii personale, în Europa ṣi Asia.

Ṣi tot nu i-a fost de ajuns.  A mai scos şi 4 albume de caricatură. Căci, deṣi în imediat scormoneṣte privirea sa, realitatea se încăpăṭânează să nu se schimbe prea tare, aṣa că nicio caricatură nu apucă să îmbătrânească ṣi să se "treacă". Dimpotrivă, rezistă bine în pagina tipărită.

Iar dacă există vreo cauză ecologică pentru care se poate lupta, puteṭi conta pe prezenṭa caricaturistului. Pe cea fizică.

Aṣadar, cine este Costel Pătrăṣcan? Un brăilean, un caricaturist, un umorist talentat, un activist. Un român (special) al zilei de azi.