Simona Şomăcescu: „O balerină nu dansează din picioare, ci cântă din picioare“

Balerina Simona Şomăcescu, despre arta mişcărilor graţioase 

Una dintre cele mai importante figuri ale baletului din România, Simona Şomăcescu, a fost invitata lui Cezar Paul-Bădescu astăzi la Adevărul Live. Balerina, actualemente profesoară de balet, a mărturisit despre fascinaţia scenei şi despre drumul dificil, dar frumos, pe care îl impun performanţa şi strălucirea rampei.

 

Simona Şomăcescu a fost, vreme de 16 ani, prim-balerină a Operei Române şi a deţinut roluri titulare în mai multe spectacole de referinţă: „Lacul lebedelor”, „Giselle”, „Bayadera”, „Romeo si Julieta”, „Tristan şi Isolda”, „Anna Karenina”, „Îmblânzirea Scorpiei”, „Peer Gynt”, „Daphnis şi Chloe”, „Cenuşăreasa” ş.a. În prezent, îi învaţă şi pe alţii, ca profesoară la facultate, ca înseamnă dansul.
 

Simona Şomăcescu, alături de Cezar Paul Bădescu, a făcut o incursiune în arta mişcărilor graţioase.

Cele mai importante declaraţii:

"Un artist autentic dansează pentru că nu poate trăi altfel, nu poate respira decât prin dans. Nu poate face nimic altceva.

Aplauzele te confirmă, sunt foarte importante. Când conduceam Baletul, le spuneam tinerilor care voiau un rol principal: «Pot să vă dau rolul principal, însă nu rolul te consacră, ci publicul te consacră».

Sala de balet era locul unde mă jucam, visam, mă îndrăgosteam, nutream ambiţii. Nu consider că am sacrificat ceva din copilăria mea de dragul exerciţiilor şi a repetiţiilor. Îmi plăcea cel mai mult să fiu pe scenă, când eram fetiţă.

"A învăţa să dansezi pe poante poate fi dureros, sunt momente când unghiile îţi cad de la picioare, însă şi asta face parte din meseria noastră. Am evitat să vorbesc despre intimitatea noastră, despre durerile noastre. Dacă iubeşti ceea ce faci, atunci treci peste aceste dureri, ţi le asumi şi nu îţi plângi de milă. După repetiţii, rămâi cu stomacul strâns. Vii acasă, după repetiţii, şi nu poţi să mănânci vreme de 2 ore. Uneori, ochii îmi străluceau că nu mâncasem timp de trei zile..."

"În jur de 40 de ani, cariera de balerin se termină. Trebuie să ai această maturitate să-ţi asumi că la 40 de ani nu vei mai putea dansa, ştii că ai un timp limitat şi că trebuie să valorifici fiecare secundă pe care o ai la dispoziţie".

"Când începi şcoala de balet, un ceas începe să ticăie, conştientizezi că fiecare minut contează. Viaţa e făcută din etape, dacă le conştientizezi, atunci nu mai e tragedie că la 40 de ani nu mai poţi dansa".

"«Nu executa din picioare, cântă-mi din picioare. O balerină cântă din picioare», le spun elevilor mei".

"Contează ca o balerină să fie frumoasă pe scenă. Nu e vorba de o frumuseţe artificială. Magnetismul e un dar cu care te naşti. Există însă şi o parte mai puţin plăcută, dacă eşti frumoasă ca balerină". 

Am fost hărţuită sexual pe vremea directoratului lui Ludovic Spiess. A fost atunci un scandal întreg, Ministrul Culturii era Răzvan Theodorescu. Am ales să plec din Operă.

"Am întâlnit-o pe Mihaela Tonitza Iordache, mi-am dat doctoratul în coregrafie, doctorat pe care ea mi l-a coordonat. Am devenit freelancer şi m-am concentrat asupra mea.

Dacă există vreun loc în care totul se poate îndeplini, acesta este scena. E locul unde îţi e permis orice. Scena trebuie onorată, dar şi sala de repetiţii trebuie onorată".

"Trebuie să existe o tensiune pe scenă. Nu trebuie consumată povestea de pe scenă în realitate. Trebuie să existe o tensiune, un mister, care trebuie menţinute şi nu consumate în afara scenei".

 

 


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările