sezatoarea - ultimele știri

Obiceiul mersului cu colindul s-a păstrat nealterat mai ales în zona de est a ţării şi în satele de dincolo de Prut, în Basarabia.

În paginile revistei de folclor „Şezătoarea”, publicaţie apărută timp de 26 de ani la final de veac XIX şi început de secol XX, o atenţie era acordată vorbirii populare şi bogăţiei lexicale din anumite zone ale ţării.

Primul biograf al lui Ion Creangă a dezvăluit amănunte picante din viaţa povestitorului într-un articol apărut într-o revistă de folclor.

În urmă cu 100 de ani, felurile de mâncare de pe mesele sătenilor erau cu mult diversificate comparativ cu posibilităţile lor materiale.

În tradiţia românească de la sfârşit de secol XIX, aflarea ursitei se făcea după anumite ritualuri practicate de femeile care ştiau formule magice de descântec.

În decursul anilor, limba română a pierdut o serie de cuvinte şi expresii, dar a câştigat altele, împrumutate de la alte popoare. În urmă cu mai bine de un secol, în nordul Moldovei localnicii foloseau unele cuvinte care, în timp, şi-au schimbat înţe...

La început de secol XIX, sătenii din nordul Moldovei care locuiau în zona de munte aveau un cult pentru pâine, un aliment mult mai rar folosit decât de cei care locuiau la şes.

În credinţele populare ale românilor, comportamentul animalelor din gospodările ori al păsărilor era un indiciu eficient despre cât de grea urma să fie iarna.

În satele din nordul Moldovei, acum mai bine de 100 de ani circulau anumite credinţe despre existenţa unei fiinţe cu puteri supranaturale denumite spiriduş sau spirituş.

La începutul anilor 1900, în satele din Moldova, familiile care nu aveau copii sau mamele cărora le mureau pruncii apelau la tot felul de metode pentru a avea moştenitori.

La începutul secolului al XX-lea, de credinţele populare ale românilor erau interesaţi inclusiv englezii de la British Museum.

Creaţiile populare în versuri care se spuneau la sfârşitul secolului XIX în satele din Moldova au fost valorificate de diverşi culegători de folclor şi incluse în publicaţiile vremii.

În paginile revistei de folclor „Şezătoarea”, publicaţie apărută timp de 26 de ani la final de veac XIX şi început de secol XX, o atenţie era acordată vorbirii populare şi bogăţiei lexicale din anumite zone ale ţării.

Pentru sătenii din nordul Moldovei, ciupercile (bureţii) erau ingrediente de bază pentru tot felul de mâncăruri, gătite mai ales în zilele de post.

La început de secol XX, sătenii din nordul Moldovei îşi salvau vitele de diverse boli folosind un complex de leacuri, metode şi descântece.

Multe din superstiţiile românilor care circulau în urmă cu 100 de ani sunt legate de frica de moarte şi de comportamentul în faţa morţii.

O legendă care circula în urmă cu 100 de ani în satele din nordul Moldovei spune că felina s-a făcut remarcată în perioada potopului biblic,

În tradiţia de la sfârşit de secol XIX din satele din nordul Moldovei, aflarea ursitei se făcea după o serie de ritualuri care aveau loc în preajma sărbătorilor de iarnă sau de Sânziene.

În medicina populară din nordul Moldovei secolului al XIX-lea, anumite boli nu aveau leac şi nu treceau nici cu descântece. Aceste afecţiuni erau provocate, în cea mai mare parte, de mici vietăţi considerate periculoase.

Cele mai multe legende ale românilor spun că dracii au fost alungaţi din împărăţia lui Dumnezeu. După prigonire, unii au ajuns să trăiască ascunşi în diferite vietăţi pe pământ.

La început de secol XX, în gospodăriile din nordul Moldovei mâncarea se prepara cu ajutorul unor ustensile, astăzi o raritate în satele din zonă.

La începutul anilor 1900, în popor era împământenită o vorbă care spunea că nu toţi cei care sunt harnici şi gospodari au parte de rodul muncii lor. Prin tradiţie, la români, norocul era o virtute fără de care nu puteai reuşi în viaţă.

O legendă populară din Bucovina spune că celebra mănăstire a fost ridicată prin efortul uriaş al unei femei care s-a angajat să asigure materialele necesare. Singura ei dorinţă nu a fost însă respectată.

Cartofii, sau barabulele cum li se spune în Moldoiva, şi bostanii erau ingrediente de bază pentru diferite feluri de mâncăruri în perioadele de resticţii alimentare.

La început de secol XX, locuitorii satelor din zona Moldovei de nord aflau cum va fi vremea după observaţiile din natură.

La început de secol XX, sătenii din nordul Moldovei pescuiau în apele repezi de munte cu ajutorul unor unelte ciudate. Cei care le mai folosesc în zilele noastre riscă pedepse aspre pentru braconaj.

Ghicitorile sau cimiliturile fac parte din zestrea poporului român. Creaţiile în versuri arată ingeniozitatea strămoşilor.

Holera şi ciuma au făcut ravagii secole la rând în Europa şi nici românii nu au scăpat de cumplitele molime care izbucneau din cauza lipsei de igienă.

Trecerea sufletelor în altă lume, după viaţa pământeană, este una din temele des întâlnite în credinţele populare ale românilor.

Dracul este unul din personajele cu cele mai multe referinţe în folclorul popular al românilor. Mare parte a superstiţiilor au legătură cu celebrul personaj, dar el apare şi în poveştile transmise prin viu grai de strămoşi.

O legendă publicată în urmă mai bine de o sută de ani în revista de literatură şi folclor „Şezătoarea”, oferă o explicaţie apropiată de cea ştiinţifică în privinţa comportamentului celor două specii de animale domestice.

Obiceiul de „a da în bobi” era întâlnit în aproape toate satele din nordul Moldovei la începutul anilor 1900. La această metodă arhaică de ghicit apelau oameni cu tot felul de probleme şi, de multe ori, erau mulţumiţi de răspunsurile pe care le prime...

O legendă tradiţională publicată într-o revistă de folclor în urmă cu mai bine de 100 de ani explică de ce se consideră în popor că băutura este unealta diavolului cu care îi ispiteşte pe oameni

În zilele de post, sătenii mâncau preparate pe bază de făină de porumb sau de orz la care se adăugau legume care să dea gust.

În scrierile celebre ale povestitorului de la Humuleşti apar tot felul de cuvinte şi expresii al căror sens este adeseori greu de înţeles de către cititori.

Conform unei poveşti care circula în urmă cu 100 de ani în zona Moldovei, Sfântul Dumitru ar fi avut o viaţă solitară, cu excepţia unui episod în care a avut ocazia să vadă cât de păcătoşi sunt oamenii.

În tradiţia românilor, fenomenele naturale erau considerate de cele mai multe ori semne ale divinităţii menite să le atragă atenţia oamenilor că nu urmează calea cea dreaptă.

În satele din Moldova şi Muntenia de la început se secol XX, mişcările tectonice erau văzute ca un avertisment trimis de Dumnezeu pentru răutatea oamenilor.

În tradiţia populară, la facerea lumii, cârtiţa l-a înfruntat pe Dumnezeu, drept pentru care a fost blestemată pe veci, spun legendele populare româneşti.

În urmă cu 100 de ani, sătenii din Moldova respectau cu sfinţenie tradiţia care spunea că naşilor de botez sau de cununie trebuia să li se închine colacii, altfel, sufletele finilor erau în mare primejdie.

Sâmburi de măsline pisaţi şi fumaţi cu pipa sau oţetul de miere fiert erau două din reţetele folosite în satele româneşti la început de secol XX pentru tratarea durerilor acute de dinţi şi măsele.

La început de secol XX, rudele şi sătenii din zona Moldovei care participau la priveghiul unei persoane decedate respectau anumite ritualuri, dar practicau şi o serie de jocuri ce făceau să treacă mai repede timpul până la înmormântare.

La început de secol XX, în nordul Moldovei laptele era o adevărată bogăţie pentru crescătorii de animale. În gospodării sau la stâni, din lapte se obţineau produse tradiţionale precum groştior, chişleag sau zara, care rămânea după scoaterea untului.

În urmă cu mai bine de un secol, ploile din timpul verii erau alungate de tinerii din satele din nordul Moldovei cu tot felul de mijloace pe care ei le considerau eficiente.

La începutul anilor 1900, în nordul Moldovei, tinerii se confruntau la şezători prin tot felul de poezioare cu haz care trebuiau rostite repede şi corect. O eroare de pronunţie schimba complet sensul versurilor, iar cel care gafa ajungea de râsul cel...

Folcloristul Simion Teodorescu Kirileanu a cules din satele Moldovei versurile unor cântece dedicate celui mai mare domn după Ştefan cel Mare.

Portul tradiţional al flăcăilor şi al fetelor nemăritate care trăiau în satele din nordul Moldovei la mijlocul secolului XIX este descris în detaliu într-o publicaţie de folclor de la 1903.

În urmă cu mai bine de 100 de ani, respectarea unor tradiţii populare ducea şi la litigii între săteni. În nordul Moldovei, au fost situaţii în care furatul miresei era considerat răpire de minori, iar strigăturile de la jocul tinerilor erau reclamat...

O legendă care circula la sfârşit de secol XIX în zona de nord a Moldovei, prezintă geneza acestei specii. Conform poveştii, lupul este singurul animal care nu a fost creat de Dumnezeu.

În urmă cu mai bine de 100 de ani, borşul era cel mai întâlnit fel de mâncare din bucătăria ţăranilor din zona Moldovei. Ca să iasă borşul acru, femeile foloseau tot felul de metode, dar nu toate reuşeau să obţină rezultatul dorit.

Un lăutar din Ruginoasa, care a îndrăznit să cânte mai frumos decât fanfara militară, a fost la un pas să-şi piardă două degete, la porunca domnitorului Alexandru Ioan Cuza. La început de secol XX, păţania lui Chiriac Furtună era cunoscută în toată M...

La începutul anilor 1900, copiii din satele Moldovei îşi confecţionau singuri tot felul de jucării. Cele mai multe din acestea erau făcute din frunze, beţe sau cereale.

În urmă cu un secol, semnificaţiile despre aceste păsări erau multiple, în funcţie de numărul berzelor, de momentul zilei în care erau văzute sau de culoarea penajului.

În urmă cu un secol, rivalităţile între satele din Moldova ieşeau la iveală mai ales la evenimentele comunităţilor. Prin strigăturile în rime erau satirizate defectele fizice sau slăbiciunile de caracter ale populaţiei care trăia într-o anumită zonă.

În urmă cu 100 de ani, în satele din Moldova se respectau anumite cutume pentru perioada primelor zile de viaţă ale copiilor

O poveste din folclor culeasă de Simion Teodorescu Kirileanu explică ce anume l-a înverşunat pe Alexandu Ioan Cuza înainte de a hotărî trecerea moşiilor şi pădurilor mănăstirilor în proprietatea statului.

Revista de folclor „Şezătoarea“, publicaţie apărută timp de mai bine de două decenii neîntrerupt la sfârşit de secol XIX şi început de veac XX, a prezentat în paginile sale numeroase articole legate de tematica sănătăţii.

În tradiţia de acum 100 de ani a satelor din nordul Moldovei, despărţirea de persoanele decedate se producea după un ritual din care nu lipseau şezătorile la capul mortului, sau cântece de jale.

La sfârşit de secol XIX, în satele din nordul Moldovei erau respecte cu sfinţenie anumite tradiţii înainte de nuntă. Până să-şi ia perechea de la casa părintească, mirele avea de trecut anumite probe la care îi supuneau viitorii socri.

„Şezătoarea”, o publicaţie de folclor fondată în anul 1892 de academicianul Arthur Gorovei, folclorist şi etnograf născut la Fălticeni, a promovat vreme de 26 de ani adevăratele valori ale poporului român. Printre acestea erau şi cimiliturile sau ghi...