Sir Julian King, candidatul lui Jean Claude Juncker pentru portofoliul „Securitatea Uniunii“

Sir Julian King, actualul ambasador al Marii Britanie, este propunerea anunţată de Jean Claude Junker pentru un nou portofoliu în cadrul Comisiei Europene: „Securitatea internă a UE“.

„Este vorba despre un nou portofoliu care le completează pe cele existente... Atacurile teroriste repetate au subliniat importanţa şi urgenţa de a se face progrese rapide în direcţia unei Uniuni de securitate rapidă şi eficientă”, scrie Juncker în scrisoarea de misiune pe care o puteţi lectura integral la finele acestui material.

Urmând ca Julien King să lucreze împreună cu Comisarul Avramopulos, însărcinat cu sectorul Migraţiei, Afacerilor Interne şi Cetăţeniei, sub conducerea vicepreşedintelui Timmermans. Proiectul este de a se constitui rapid un Directorat General şi o Task Force compusă în aceste zile chiar din funcţionari provenind de la mai multe alte unităţi: Afaceri Interne, Mobilitate şi Transport, Comunicaţii şi Energie. Sarcina sa principală este de a asigura, în noile condiţii existente, implementarea Agendei Europene asupra Securităţii (o aveţi descrisă foarte pe larg aici). Alegerea lui Jean Claude Juncker va trebui să fie aprobată, după audieri, de Parlamentul European şi apoi ratificată de Consiliul European. 

Poate că procesul va fi mai rapid deoarece este un personaj extrem de cunoscut în mediile administraţiei de la Bruxelles: succesiv, a fost director de cabinet pentru Comisarul Peter Mendelshon şi pentru Înaltul Reprezentant al UE pentru politică externă şi de securitate Cathrine Ashton, predecesoarea doamnei Federica Mogherini. Cea care, acum, este şefa structurii Serviciului de acţiune externă în care lucrează, pe un post de înaltă responsabilitate, şi soţia lui Sir Julian King.

Nu este deloc un proces uşor deoarece, spun deja unele voci de la Bruxelles, chiar dacă trebuia numit un comisar britanic în locul lăsat gol după demisia Lordului Hill (ale cărui atribuţii au fost preluate de vicepreşedintele Dombrovskis şi de comisarul Pierre Moscovici), problema pare s-o constituie natura însăşi a portofoliului.

„Securitatea internă a UE”, în mâinile unui britanic?

Tema discuţiilor din acest moment este dacă tocmai un reprezentant al Marii Britanii trebuie să se ocupe de această problemă care va implica în modul cel mai evident decizii pe termen scurt şi mediu, dar cu implicaţii deosebite pe termen lung în cazul unei Uniuni Europene din care Marea Britanie nu va mai face parte într-un orizont relativ scurt de timp. În consecinţă, va fi vorba despre decizii, linii politice, reglementări care eventual nu o vor mai privi sau care, poate, în cazul cel mai fericit, s-ar putea regăsi în Acordul de Retragere pe care-l va semna cu UE. Asta după ce va alege din tot pachetul prevederile care-i convin. Exact semnalul pe care-l dă Guvernul britanic care, într-un comunicat, afirmă că „se bucură de această decizie”, dar subliniază în continuare că „UK va continua să-şi îndeplinească drepturile şi obligaţiile de Stat Membru până în momentul în care vom părăsi Uniunea Europeană”. Foarte clar semnal şi definire şi mai limpede a mandatului tranzitoriu pe care-l va avea Sir Julian King.

Apoi, mai există o problemă enormă: Jean Claude Juncker oferă acest portofoliu al „Securităţii interne a UE” reprezentantului unei ţări care are (şi a folosit-o pe deplin) opţiunea de op-out exact în acest sector (spre deosebire de cele mai multe dintre Statele Membre). Alegând ceea ce i-a convenit din legislaţia comună europeană şi, în virtutea privilegiilor respective, a refuzat de la început şi până în acest moment ceea ce i s-a părut că nu convine intereselor sale naţionale.

Două exemple.

A invocat „privilegiul op-out” şi, astfel, a putut să nu fie membră a Spaţiului Schengen, una dintre instituţiile cheie ale UE. Spaţiu pe care viitorul Comisar va trebui săl apere. promoveze şi consolideze...

Dar atunci când acest lucru i s-a părut că sprijină interesele sale de securitate, UK a putut opta, spre exemplu, în favoarea aderării la noul sistem PNR european, care vizează detectarea suspecţilor de acte teroriste prin schimbul de informaţii între Statele Membre a informaţiilor provenind de la companiile aeriene asupra identităţii pasagerilor.

Dar, spun alte medii diplomatice din Bruxelles, alegerea ar putea avea sensul pozitiv pe care-l are orice decizie luată sub presiune, căci tocmai datorită celor prezentate până acum, Sir Julian King să fie soluţia potrivită, fiind liber de unele constrângeri naţionale care ar apăsa asupra unui om provenit dintr-un alt Stat Membru.

Poate propune astfel demararea unor mişcări rapide exact în domeniile prioritare şi în care este foarte credibil că Marea Britanie va fi interesată în continuare: paza comună de coastă şi frontiere, schimburile de informaţii în lupta anti-teroristă realizate prin intermediul unei platforme comune, dezvoltarea rapidă sau foarte rapidă a unui sistem unificat şi a unor proceduri comune pentru identificarea, penalizarea şi pedepsirea actelor teroriste începând cu rădăcina fenomenului, adică procesul de radicalizare.

O decizie cu şanse reale de aprobare

Unii prevăd deja discuţii aprinse în Parlamentul European, deoarece procesul respectiv se va desfăşura în septembrie, perioadă până la care se pot petrece foarte multe lucruri pe scenele politice naţionale şi nu este deloc uşor de estimat care va fi poziţia ţărilor din Grupul Vişegrad, altfel susţinătoare tradiţionale ale poziţiilor britanice, în cazul în care, de partea cealaltă, Comisia Europeană ar demara promisul proces de sancţiuni împotriva Ungariei sau Poloniei.

O decizie interesantă, deja intens discutată, cu şanse reale să treacă pe Parlament şi de Consiliu, dar teribil, teribil de dificilă în termenii mandatului care chiar ar trebui să producă rezultate concrete extrem de rapid şi într-un context din ce în ce mai dificil şi ostil. Dacă va reuşi, laurii revin domnului Juncker şi Comisiei Europene. Dacă nu, oricum nu va mai interesa pe nimeni a cui a fost vina deoarece, fireşte, altele vor fi priorităţile acelui moment.

Rămâne de văzut, cum totul rămâne de văzut în această vară de la Bruxelles, a tuturor surprizelor şi mişcărilor de trupe, de funcţionari, de birouri şi funcţii.

Jean-Claude Juncker, într-o scrisoare de misiune către Julian King