Polonia la răscruce de drumuri și opțiuni politice

O răscruce strategică pentru Polonia și, în orice caz, esențială pentru viitorul politic al Europei.

Jocul alianțelor favorizează acum, absolut teoretic, partidul conservator și populist aflat la guvernare:  partidul Lege și Justiție a dobândit cele mai multe voturi în alegerile din 15 octombrie ceea ce justifică opțiunea Președintelui Duda. Problema este că partidul preferat de Duda pare că nu are posibilitatea de a forma o majoritate parlamentară deoarece potențialii săi aliați – „Confederația” și „Partidul Poporului” refuză să-l sprijine. Este de adevărat că partidul acum la guvernare, condus de Mateusz Morawiecki, are la dispoziție două săptămâni pentru negocierile care se anunță extrem, extrem de dificile deoarece presupun asumarea din start a unor concesii majore care să imprime un drum și mai marcat spre extrema dreaptă naționalistă și conservatoare decât până acum. De cealaltă parte, Donald Tusk, fost președinte al Consiliului European și una dintre personalitățile cele mai cunoscute pe scena politică din UE, este liderul unei coaliții confirmate de trei partide liberale și pro-europene care are acum o majoritate parlamentară clară (246 de locuri din cele 460 ale Parlamentului).

Totul se va decide foarte curând, pe 13 noiembrie, atunci când Președintele Duda a convocat Parlamentul. Câștigător va fi acel candidat care va benefica de o majoritate absolută în Seim (camera inferioară a Parlamentului), aceasta însemnând ca numărul voturilor „pentru” să fie mai mare decât cel „împotrivă” și al absenților la vot, cu cel puțin 230 de parlamentari prezenți în sală în momentul votului. Dacă nu s e va ajunge la un rezultat după trei rânduri de vot, Seimul are la dispoziție alte 14 zile pentru a desemna un alt candidat pentru postul de prim-ministru, cu toate că, în această situație, doar o minoritate simplă poate reuși un vot de încredere. Varianta ultimă, totalmente improbabilă, este ca întreg procesul să eșueze, situație-limită în care Președintele, în jur de 15 ianuarie, să decidă organizarea unor noi alegeri parlamentare.

Mizele acestor evenimente viitoare sunt firesc foarte mari pentru Polonia, dar sunt deosebit de importante pentru a demonstra cum se repolarizează politica europeană. Se va vedea, în consecință, dacă Polonia va transmite, ca până acum, că este țara unde va progresa dreapta naționalistă și cu accente anti-europene. Sau dimpotrivă, se va grupa în acest nou centru moderat și cu accent pe politicile economice și sociale care se formează acum ca tendință majoritară pentru partidele tradiționale tip mainstream din UE.

Președintele Duda încearcă, să vedem cu ce succes, să impună continuarea drumului polonez care a produs enorm de multe probleme nu numai în relația cu instituțiile europene din Bruxelles, dar și cu unele State Membre, vezi scandalurile cu Germania, spre exemplu. Caz în care, deloc surprinzător, ideologii partidului la guvernare apasă în continuare pe coarda naționalistă, dovedit producătoare de emoție aducătoare de voturi, ridicând acum un nou scandal în perspectivă: avertizează Ucraina că „poate doar să viseze la aderarea la UE” dacă nu-și dă acordul pentru exhumarea victimelor poloneze ucise de formațiunea ucraineană ultra-naționalistă a lui Bandera în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Aveți aici prezentarea extensivă a  acestui episod tragic, „Genocidul de la Volhynia și din Galiția” din 1943.

Foarte delicată dar și extrem de sugestivă mișcare politică acum când Comisia Europeană va propune inițierea procedurilor care, la un moment dat, să permită aderarea Ucrainei și R. Moldova la UE, un semnal că discuțiile s-ar putea să fie mai dificile decât se crede deoarece Statele Membre vor trebui nu numai să voteze individual, inclusiv prin referendum, asupra extinderii dar și vor trebui să spună că și toate amintirile istorice contradictorii sunt de domeniul trecutului. Ca și amintirea acestui genocid.

De ce nu? Dar dacă rămâne la putere actuala formațiune de la Varșovia, îl vedeți pe Zelenski  admițând genocidul și cerând scuze polonezilor pentru crimele trecutului? Interesantă dilemă și, poate, dovadă a europenismului fraților europeni din Ucraina.