„Fericiți făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!”. Dar ceilalți? Ce ne facem cu toți ceilalți?

Asta stă scris în Sfintele Scripturi „Fericiți făcătorii de pace că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema!” (Matei, 5.9) și exact acesta este mesajul care e din ce în ce mai puțin auzit acum. În orice caz, e cel mai puțin respectat și discuția despre acest subiect (sau orice timidă aluzie în acest sens) este condamnată sever drept defetism.

Ceea ce mi se pare într-adevăr cumplit este că vocea celor care ar fi trebuit să predice mesajul Scripturilor și să îndemne liderii politici la rațiune au fost primii care au deschis calea spre ceea ce cred că deja începe să fie în Ucraina un început de translatare a conflictului militar spre unul cu baze religioase, primul după secole în comunitatea ortodoxă. E foarte grav deoarece semnalul inițial al Patriarhului Kiril imediat după începere invaziei ruse în Ucraina a indicat mizele reale, politico-religioase, ale unei bătălii pe care o vedea ca parte integrantă a unei misiuni spirituale sfinte.

Îi replicau, disperați, peste 1500 de personalități care semnau o scrisoare deschisă (o puteți lectura aici în traducere) pusă sub acest motto; “Pentru pacea a toată lumea, pentru bună starea sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor, Domnului sa ne rugăm.” Din nefericire, nimeni nu l-a luat foarte tare în seamă și asta pentru un motiv foarte simplu: chiar nimeni, în Occident, nu credea că ar mai fi posibil ca un război religios să poată reizbucni, după secole, în Europa de acum, cu toate că premisa scrisorii este absolut corectă, așa cum aveau s-o dovedească pe deplin evenimentele care au urmat: „Invazia rusă din Ucraina la 24 februarie 2022 este o amenințare istorică la adresa unui popor de tradiție creștin ortodoxă...sprijinul acordat de mulți dintre ierarhii Patriarhiei Moscovei pentru războiul președintelui Vladimir Putin împotriva Ucrainei își are rădăcinile într-o formă de fundamentalism religios ortodox etno-filetist, cu caracter totalitar, numit Russkii mir sau Lumea rusă, o învățătură falsă care îi atrage pe mulți în Biserica Ortodoxă și care a fost preluată chiar de extrema dreaptă și de fundamentaliștii catolici și protestanți... Învățătura afirmă că există o sferă sau civilizație rusă transnațională, numită Sfânta Rusie sau Sfânta Rus’, care include Rusia, Ucraina și Belarus (și uneori Moldova și Kazahstan), precum și etnicii ruși și vorbitorii de limbă rusă din întreaga lume. Aceasta susține că această „lume rusă” are un centru politic comun (Moscova), un centru spiritual comun (Kiev, ca „mama tuturor Rus”), o limbă comună (rusă), o biserică comună (Biserica Ortodoxă Rusă, Patriarhia Moscovei) și un patriarh comun (Patriarhul Moscovei), care lucrează în „simfonie” cu un președinte/lider național comun (Putin) pentru a guverna această lume rusă, precum și pentru a susține o spiritualitate, o moralitate și o cultură distinctivă comună.”.

Intuiția semnatarilor scrisorii a fost perfect exactă deoarece evenimentele care au urmat au dus mai întâi la o ruptură majoră între bisericile ortodoxe din Ucraina, iar asta s-a transformat acum în luptă deschisă cu implicații penale în urma măsurilor luate de autoritățile judiciare de la Kiev și a translatat baza discuției spre dimensiunea geopolitică, ușor acum de imaginat în acest război al credințelor ortodoxe și nu numai. Papa Francis a vorbit despre asta într-un interviu pentru televiziunea publică elvețiană RSI (aveți aici transcrierea completă a interviului) atunci când a afirmat că în Ucraina se confruntă „interese imperiale, nu numai cele ale imperiului rus ci și ale imperiilor altor părți interesate. Scopul unui imperiu este de a pune națiunile pe locul secund...În puțin peste un secol au avut loc trei Războaie Mondiale: 1914-1918, 1939-45 și acesta de acum, care este un război mondial. A început pe segmente și acum nimeni nu mai poate nega faptul că este vorba despre un război mondial...Marile puteri sunt legate între ele. Ucraina este acum câmpul de luptă. Toată lumea se bate acolo...”

Nimeni nu vrea să dea înapoi deoarece aude cum la o ureche susură mesajul preoților îndemnând la războiul sfânt în timp la cealaltă ureche bubuie glasul generalilor care se grăbesc, sub semnul încurajator al crucii, să mai trimită la moarte noi contingente de tineri.

Cine știe, poate va veni și timpul în care cineva își va reaminti de ce se spunea în Scripturi despre „făcătorii de pace”. Însă nu acum, nu e momentul potrivit, nu e oportun și, în consecință, ne facem repede semnul crucii și trecem mai departe la ale noastre, cum știm cel mai bine și indiferenți la altceva decât la dilema prețurilor pentru masa de Paște. Chiar GHINION istoric, cum atât de frumos constata președintele nostru al tuturor.