Candidatura preşedintelui Iohannis la NATO, lupta dintre vest şi est pentru funcţii importante în UE şi NATO

Poziţia preşedintelui Iohannis în această problemă a fost expusă explicit în cadrul unei recente conferinţe de presă la  Strasbourg:

„Ar fi inadmisibil ca nicio poziție să nu fie ocupată de o persoană din noile state membre, adică din partea din Est. Eu cred că în 2019 s-a greșit, toate pozițiile relevante au fost ocupate de persoane foarte competente din vechea Europă și este unul dintre motivele pentru care mulți est-europeni se consideră lăsați deoparte. E o eroare și ar fi bine să nu se mai producă”

„Aceste chestiuni nu trebuie niciodată neglijate, fiindcă ar adânci niște falii care preferăm noi să fie închise”.

Iohannis se autopropune şef la NATO

Cred că nimeni nu se îndoieşte că propunerea făcută membrilor NATO a fost cu ştiinţa şi acordul preşedintelui Iohannis.  În ciuda faptului că deja America, Franța şi Germania şi-au dat acordul pentru ca Mark Rutte, fostul premier al Olandei, să ocupe acest post.

Problema ocupării funcţiei de secretar-general al NATO este complicată, pentru că trebuie să întrunească unanimitatea celor 31 de membri NATO, motiv pentru care anul trecut a fost prelungit mandatul lui Stoltenberg, actual secretar-general NATO, cu un an.

Turcia, Bulgaria, Ungaria ar susţine propunerea României, pentru ca estul UE a fost neglijat când a fost vorba de funcţii înalte de conducere la UE şi NATO.

Propunerea României nu este menită să aibă succes, preşedintele Iohannis nu are cine ştie ce calităţi pentru a ajunge şeful NATO. Cu experienţă militară zero, experienţă politică nu cine ştie ce, dacă vedem situaţia economică a României, ameninţată de un buget pe 2024 suprarealist. În plus, Iohannis nu s-a făcut remarcat în ultimii 10 ani prin iniţiative politice de anvergură în UE sau NATO. S-a comportat corect, cât i-a permis situaţia economică, financiară, tehnologică a României. Corect s-a comportat şi faţă de războiul Rusia-Ucraina, de-ar fi să menţionăm 15 convoaie militare în sprijinul armatei ucrainiene, înlesnirea exportului de cereale din Ucraina spre alte ţări şi posibil şi altele, neştiute.

Situaţia NATO şi apărarea Europei în următorii ani devine extrem de complicată în condiţiile în care Trump redevine președintele Americii. Este de presupus că Trump va avea un acord cu Putin pentru împărţirea Europei în funcţie de banii cu care ţările subscriu la bugetul NATO.

Trump a spus că „unul dintre președinții unei țări mari” la un moment dat l-a întrebat dacă SUA ar mai apăra țara dacă ar fi invadate de Rusia, chiar dacă „nu plătesc”.

„Nu, nu te-aș proteja”, și-a amintit Trump că i-a spus președintelui. „De fapt, i-aș încuraja să facă orice dracu își doresc. Trebuie să plătești. Trebuie să-ți plătești facturile.”

Declaraţia lui Trump a făcut vâlvă şi nu cred că, odată ajuns preşedinte, s-ar dezice de această convingere.

Grav este şi faptul că în momentul de faţă ajutorul militar şi financiar de 60 de miliarde de dolari, propus de Biden pentru Ucraina, stă blocat de către susţinătorii lui Trump în Camera Reprezentanţilor din Congresul american.

Iohannis speră să primească, la schimb, o altă funcţie înaltă în UE

Nu cred că Iohannis şi-a făcut iluzia că i se va da o „pălărie” prea mare pentru personalitatea sa. Chiar dacă propunerea Coaliţiei, de mutare a alegerilor prezidenţiale în septembrie, pare a avea legătură cu propunerea României privindu-l pe Iohannis.

Iohannis este lovit de narcisism, dar sper că nu într-un asemena hal încât să creadă că are calităţile potrivite pentru şefia NATO.

NATO, mai ales dacă Trump ar reduce participarea Americii, are o sarcină extrem de grea, dacă escaladează conflictul Rusia-Europa.  Să apere Europa de visele imperiale ale lui Putin, şi să evite un conflict direct Rusia-NATO, care ar putea degenera în conflict nuclear.

Cei care îl susţin pe Mark Rutte la şefia NATO i-au analizat probabil personalitatea, şi au găsit-o capabilă de a lua decizii oportune în secunde, dacă va fi cazul de ciocniri între Rusia şi o ţară NATO.

Informaţiile care vin referitoare la cererea Transnistriei de a deveni teritoriu rus, dau fiori în Republica Moldova, în România şi Europa. Posibil ca Putin să declare Transnistria teritoriul rusesc, cu ce consecinţe în plan militar nu se ştie încă.

Sarcina NATO şi a viitoarei sale conduceri devine crucială pentru Europa. Viitorul şef al NATO trebuie să aibă susţinerea şi aprecierea şefilor de state din NATO, pentru a apăra  interesele tuturor statelor din NATO.

În faţa acestor dificultăţi enorme, sper că Iohannis se gândeşte ca Europa de Est să primească, totuşi, dacă nu şefia NATO, o funcţie importantă sau mai multe, în urma alegerilor europarlamentare.

Intenţiile lui Iohannis sunt corecte, dacă nu se gândeşte neapărat la persoana sa, cum afirmă mulţi comentatori, ci la interesele Europei de Est, în arhitectura UE şi NATO.

Numirea lui Mircea Geoana în funcţia de secretar-general adjunct al NATO este o dovadă că şi alţi şefi de stat şi de guvern gândesc viitorul Europei în aceşti termeni, cu creşterea importanţei ţărilor din est inclusiv la nivel de funcţii importante de conducere.

Să sperăm că Iohannis nu se gândeşte neapărat la persoana sa, ci doreşte mai multă importanţă pentru ţările din estul Europei în arhitectura de conducere a NATO şi UE.